ICCJ. Decizia nr. 4717/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4717/2012
Dosar nr. 109/45/2012
Şedinţa publică de la 13 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul excepţiei de nelegalitate
Reclamantul J.I. a invocat, prin cererea formulată la data de 24 noiembrie 2011 în Dosarul nr. 8456/99/2010 al Curţii de Apel Iaşi, excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 5 din 16 aprilie 2009 emisă de Consiliul de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva pct. b) al ordinii de zi: "Analiza şi aprobarea structurilor organizatorice şi funcţionale (organigramelor) ale unităţilor teritoriale ale R.N.P. Romsilva", elaborate în baza prevederilor H.G. nr. 229/2009 şi a noii metodologii de gradare a unităţilor regiei, "Nota privind modificarea structurilor organizatorice şi funcţionale ale unităţilor R.N.P. - Romsilva (nr. 12722 din 16 aprilie 2009)", respectiv "Nota privind modificarea structurii organizatorice şi funcţionale a I.C.A.S (nr. 12721 din 16 aprilie 2009)", note prezentate de către Direcţia Economică, Statistici şi Prognoze, prin care s-a aprobat Structura organizatorică şi funcţională a Direcţiei Silvice Iaşi, prin care s-a desfiinţat locul său de muncă.
În motivarea excepţiei, reclamantul a arătat că postul său a fost eliminat din structura funcţional - organizatorică a angajatorului, evidenţiată în statul de funcţii şi organigramă, într-un mod abuziv şi nelegal, încălcându-se dispoziţiile art. 65 C. muncii.
Prin apărările formulate în cauză, pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, a arătat că prin adresa nr. 4292 din 01 iunie 2009 s-a comunicat contestatorului preavizul încetării raporturilor de muncă, ca urmare a Hotărârii nr. 5 din 16 aprilie 2009 a Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva prin care s-a aprobat Structura organizatorică şi funcţională a Direcţiei Silvice Iaşi, valabilă cu data de 04 mai 2009, iar acesta nu a atacat în termen legal această hotărâre care a intrat în circuitul civil şi producând efectele pentru care a fost emisă.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 148 din 4 mai 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 5 din 16 aprilie 2009 emisă de Consiliul de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, excepţie invocată de reclamantul J.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Hotărârea atacată nr. 5 din 16 aprilie 2009 emisă de Consiliul de Administraţie al R.N.P. - Romsilva s-a dispus printre altele aprobarea structurilor organizatorice şi funcţionale ale unităţilor teritoriale ale R.N.P. - Romsilva.
Ca urmare a noii organigrame aprobate, începând cu data de 04 mai 2009 a fost desfiinţat Districtul II Maxut din cadrul Ocolului Silvic Hârlău, consecinţa acestei măsuri fiind desfiinţarea postului ocupat de reclamant.
Curtea de apel a apreciat că măsura dispusă de către pârâtă este justificată, reducerea numărului de subunităţi din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva districte şi cantoane silvice fiind justificată în primul rând de diminuarea suprafeţelor fondului forestier administrat de regie ca urmare a retrocedării unei părţi din pădure foştilor proprietari, dar şi de necesitatea implementării noii metodologii privind condiţiile minime de înfiinţare, organizare şi funcţionare a acestor subunităţi cât şi de necesitatea optimizării activităţii.
Astfel, la nivelul întregului ocol silvic s-a diminuat suprafaţa forestieră deţinută, iar prin procesele-verbale nr. 3333 din 22 iunie 2006, nr. 7073 din 24 noiembrie 2006, nr. 7377 din 12 decembrie 2006 şi nr. 4448 din 16 iulie 2007 s-a dispus punerea în posesie a foştilor proprietari cu suprafeţele de teren împădurit pe care le deţinuseră în trecut.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 14 din 31 iulie 2008 emisă de Direcţia Silvică Iaşi s-a aprobat referatul nr. 8142 din 23 iulie 2008 privind rearondarea unei suprafeţe de 935,88 ha către un alt ocol silvic.
Ca urmare a diminuării suprafeţei aflate în administrarea Ocolului Silvic Hârlău, măsura de retrocedare a districtelor şi cantoanelor aflate în cadrul acestui ocol silvic îşi găseşte pe deplin justificarea, iar modalitatea în care s-a realizat această reorganizare reprezintă o problemă strict organizatorică şi de administrare, a structurii administrative, care nu poate forma obiectul cenzurii instanţei administrative, aceasta fiind chemată să verifice doar aspectele de legalitate şi oportunitate.
Curtea de apel a reţinut că dispoziţiile legale invocate de reclamant privind suprafaţa unui district silvic arată care sunt condiţiile minimale pentru constituirea sau funcţionarea unui asemenea district, însă nu este obligată în niciun fel autoritatea publică să menţină o structură aflată în subordine şi care ar avea în administrare acea suprafaţă minimă.
Conform metodologiei depuse la dosar, unităţile şi subunităţile din structura Regiei Naţionale a Pădurilor se constituie şi dimensionează nu numai în funcţie de criteriile de suprafaţă deţinute în administrare, ci şi în funcţie de modalitatea de împărţire a fondului forestier pe trupuri de pădure, de complexitatea şi diversitatea activităţilor ce trebuie desfăşurate în raza fiecărei structuri, de cifra de afaceri realizată, de profitul deţinut.
3. Cererea de recurs şi apărarea intimatei-pârâte
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul J.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că în mod greşit Curtea de apel a constatat că reorganizarea Districtului Maxut este o problemă de administrare ce nu poate fi supusă controlului judecătoresc, întrucât, în opinia sa, această chestiune poate fi supusă cenzurii instanţei, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile minimale pentru constituirea sau funcţionarea unui asemenea district, caz în care autoritatea pârâtă nu are dreptul să desfiinţeze o structură aflată în subordine şi care are în administrare suprafaţa minimă legală.
Prin concluziile scrise formulate în cauză, recurentul-reclamant a reluat pe larg împrejurările de fapt expuse şi în faţa Curţii de apel, solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Iaşi a solicitat respingerea recursului, arătând că măsura constând în reducerea numărului de subunităţi din cadrul regiei, districte şi cantoane silvice, dispusă de Consiliul de administraţie este justificată în primul rând de reducerea suprafeţei de fond forestier administrat de regie ca urmare a retrocedării unei părţi din pădure foştilor proprietari, dar şi de necesitatea implementării noii metodologii privind condiţiile minime de înfiinţare, organizare şi funcţionare a acestor subunităţi, cât şi de necesitatea optimizării activităţii.
5. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de primă jurisdicţie a fost învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Hotărârii nr. 5 din 16 aprilie 2009 a Consiliului de administraţie a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva - pct. b), prin care s-a aprobat Structura organizatorică şi funcţională a Direcţiei Silvice Iaşi şi s-a desfiinţat locul de muncă al recurentului.
Reclamantul a considerat că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 65 C. muncii.
Tot în motivarea excepţiei de nelegalitate, reclamantul a susţinut că desfiinţarea postului nu a fost efectivă şi nu a avut o cauză reală şi serioasă.
Instanţa de primă jurisdicţie a respins excepţia de nelegalitate, iar criticile din recurs vizează numai susţinerea instanţei potrivit căreia reorganizarea Districtului Maxut este o problemă de administrare ce nu poate fi remediată pe cale judecătorească.
Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea persoanei interesate.
În baza acestui text, instanţa de contencios administrativ stabileşte, pe baza principiilor legalităţii ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, legalitatea unui act administrativ, respectiv poate cenzura actele administrative prin raportare la legea în executarea căreia au fost emise.
Aşa cum s-a precizat anterior, reclamantul a invocat nerespectarea dispoziţiilor art. 65 C. muncii atunci când a fost emisă hotărârea atacată pe calea excepţiei de nelegalitate, în prezenta cauză.
Potrivit art. 65 C. muncii: "(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. (2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă".
Din perspectiva încălcării art. 65 C. muncii, se constată că actul emis nu este nelegal, iar desfiinţarea a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că pe calea excepţiei de nelegalitate, pot fi analizate doar aspectele de legalitate şi oportunitate şi nu poate fi cenzurată pe această cale modalitatea în care s-a procedat la desfiinţarea cantoanelor Tisa şi Basarabia din Districtul Maxut pentru că aceasta reprezintă o problemă de administrare, iar recurentul, în cadrul motivelor de recurs, nu a demonstrat îndeplinirea condiţiilor minimale pentru constituirea sau funcţionarea unui asemenea district.
Având în vedere cele mai sus reţinute, precum şi dispoziţiile art. 312(1) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de J.I. împotriva Sentinţei nr. 148 din 4 mai 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4716/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4719/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
