ICCJ. Decizia nr. 4720/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4720/2012
Dosar nr. 617/39/2011
Şedinţa publică de la 13 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată şi apărarea pârâtei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, anularea Deciziei nr. 5067 din 15 decembrie 2010, prin care a fost revocat din funcţia de şef serviciu logistică din cadrul Penitenciarului Botoşani şi repunerea sa în situaţia anterioară emiterii deciziei menţionate, cu acordarea drepturilor salariale corespunzătoare, de la data revocării şi până la reintegrarea efectivă în funcţie.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că urmare a deciziei contestate în cauză, începând cu data de 15 decembrie 2010, a fost numit în funcţia de ofiţer principal (educaţie) în cadrul aceleiaşi instituţii (Penitenciarul Botoşani), în temeiul prevederilor art. 20, 21 şi 57 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată; că decizia de revocare nu a fost motivată în fapt sub aspectul argumentelor care justifică modificarea raporturilor de serviciu, iar Nota ANP nr. 57480/2010 privind propunerea de revocare nu i-a fost comunicată.
Reclamantul a mai arătat că deşi a formulat o solicitare autorităţii pârâte în sensul comunicării respectivei note, aceasta nu i-a fost comunicată, însă a primit un răspuns cu adresa nr. 150098 din 10 februarie 2011, prin care s-a menţionat că decizia contestată a fost emisă ca urmare a exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale, fiind respectate prevederile legale.
În acest sens, s-a arătat că au fost constatate unele deficienţe grave, identificate cu ocazia unor controale, contractarea şi derularea contractului privind efectuarea lucrărilor la obiectivul de investiţii "Pavilion vorbitor-vizite-popotă", efectuarea defectuoasă a atribuţiilor de verificare şi avizare a documentaţiei tehnico-economice aferente lucrărilor de investiţii şi reparaţii, în sensul că nu a dispus efectuarea de verificări asupra situaţiei reale din teren, lipsa de coordonare şi control a activităţii dirigintelui de şantier, verificarea deficitară a suprafeţei punctului comercial din incinta unităţii, precum şi deficienţe în atribuirea şi derularea contractului de pâine albă şi semialbă în anul 2010.
În concluzie, reclamantul a susţinut că motivele invocate în adresa A.N.P. nr. 150098/DCEAN din 10 februarie 2011, în baza cărora s-ar justifica revocarea din funcţia de conducere, se bazează pe o interpretare eronată a atribuţiilor prevăzute în fişa postului de şef serviciu logistic sau, mai bine spus, nu au legătură cu atribuţiile în cauză, astfel că măsura revocării din funcţie este abuzivă, hotărârea adoptată în acest sens fiind lipsită de legalitate şi temeinicie.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că măsura revocării din funcţia de conducere a fost dispusă ca urmare a deficienţelor constatate în urma mai multor controale efectuate de către specialişti din cadrul Direcţiei inspecţie penitenciară şi direcţiei economico - administrative, deficienţe consemnate în notele nr. 27497 din 17 martie 2010, nr. 56043 din 13 septembrie 2010 şi nr. 56044 din 13 septembrie 2010.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 353 din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamant şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. 5067 din 15 decembrie 2010 a Directorului General al Administraţia Naţională a Penitenciarelor, dispunând repunerea reclamantului în situaţia anterioară emiterii deciziei şi acordarea drepturilor salariale cuvenite de la data revocării şi până la reintegrarea efectivă în funcţia deţinută anterior
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 4,3 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, din interpretarea dispoziţiilor art. 57 alin. (1) - (5) din Legea nr. 293/2004, că revocarea din funcţia de conducere a funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor este condiţionată de efectuarea unui control care să vizeze întreaga activitate a acestuia.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că, într-adevăr, efectuarea unui control punctual, cum a fost cazul celui legat de contractarea şi derularea unui contract de achiziţii publice, poate determina efectuarea unui control general, de felul celui despre care vorbeşte art. 57 din lege, dar nu se poate substitui acestuia pentru a determina o măsură atât de importantă, cum este cea contestată în prezenta cauză, stabilitatea raportului de serviciu ce guvernează relaţiile de muncă ale acestor categorii de funcţionari publici [art. 53 alin. (1) din lege] constituind un reper important în economia capitolului referitor la modificarea raporturilor de serviciu (Cap. V din Legea nr. 293/2004).
Concluzionând, judecătorul fondului a reţinut că revocarea din funcţie a reclamantului nu a avut loc în baza unui control care să respecte condiţiile prevăzute de art. 57 din Legea nr. 293/2004, situaţie în care nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate.
3. Cererea de recurs şi apărarea intimatului-reclamant
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond a aplicat în mod greşit legea, hotărârea pronunţată fiind lipsită de temei legal.
În opinia recurentei-pârâte, din analizarea prevederilor art. 57 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, se observă că legiuitorul nu distinge după cum controlul trebuie să vizeze întreaga activitate a funcţionarului public cu statut special numit în funcţia de conducere sau doar o componentă a activităţii acestuia. Or, prin interpretarea acestui text de lege prin sentinţa recurată instanţa de fond a încălcat principiul potrivit căruia "unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă".
Recurenta-pârâtă a susţinut că măsura revocării din funcţia de conducere a reclamantului a fost dispusă ca urmare a deficienţelor constatate în urma mai multor controale efectuate de specialişti din cadrul Direcţiei inspecţie penitenciară şi Direcţiei economico-administrative, deficienţe consemnate în notele nr. 27497 din 17 martie 2010, nr. 56043 din 13 septembrie 2010 şi nr. 56044 din 13 septembrie 2010, motiv pentru care încălcarea principiului stabilităţii raportului de serviciu reţinută de către instanţă nu are susţinere, având în vedere că măsura revocării din funcţie nu a fost dispusă în mod arbitrar.
O altă critică adusă sentinţei atacate vizează faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere apărările pârâtei, potrivit cărora la momentul efectuării controlului au fost avute în vedere atribuţiile reclamantului, pe care acesta nu şi le-a îndeplinit şi ca urmare s-a produs un prejudiciu, în sensul că au fost decontate lucrări care nu au fost executate, iar cu ocazia controlului au fost descoperite şi alte lucrări acceptate la plată, deşi nu au fost executate, or, potrivit fişei postului reclamantul avea ca atribuţie verificarea situaţiilor de lucrări întocmite de inginerul constructor.
În schimb, au fost preluate susţinerile reclamantului fără a se observa că principala atribuţie a acestuia în calitatea sa de şef serviciu era aceea de a planifica, organiza şi verifica întreaga activitate logistică a Penitenciarului Botoşani, or, din hotărârea recurată rezultă că reclamantul este numit în funcţia de conducere fără însă a-şi asuma vreo răspundere.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, susţinând că revocarea sa din funcţie nu a avut loc în baza unui control care să respecte condiţiile art. 57 din Legea nr. 29372004, astfel că nelegalitate deciziei contestate rezultă cu evidenţă. Constatarea deficienţelor ce prezumtiv impuneau revocarea din funcţie trebuia să fie rezultatul unui proces de analiză a indicilor calitativi ai activităţii sale manageriale, care în speţă nu a avut loc.
Prin răspunsul la întâmpinare, intitulat "precizări", recurenta-pârâtă a arătat că respectivul control efectuat la Penitenciarul Botoşani s-a desfăşurat în două intervale de timp şi de fiecare dată au ieşit în evidenţă disfuncţionalităţi în activitatea intimatului-reclamant.
Din acest motiv, intimatul-reclamant a fost şi sancţionat disciplinar, iar în privinţa obligativităţii efectuării unui control general şi îndelungat pentru stabilirea carenţelor în actul managerial al unui funcţionar public cu statut special, constatarea exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale poate fi realizată printr-o analiză punctuală a activităţii desfăşurate într-un interval de timp suficient de relevant, încât să contureze o imagine asupra activităţii desfăşurate de un conducător.
5. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 5067 din 15 decembrie 2010 emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor s-a dispus revocarea din funcţia de conducere a reclamantului I.C., urmând a fi numit în funcţia de ofiţer principal I (educaţie).
Decizia, contestată în faţa instanţei de primă jurisdicţie, a fost emisă având în vedere Nota de constatare nr. 57480/2010 şi în temeiul art. 20, 21 şi art. 57 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată.
Instanţa de fond a anulat această decizie pentru nerespectarea prevederilor art. 57 din Legea nr. 293/2004, iar soluţia nu a fost dată cu aplicarea greşită a legii, aşa cum se susţine în motivele de recurs.
Potrivit art. 57 alin. (1) din Legea nr. 293/2004 "Revocarea din funcţia de conducere şi numirea într-o altă funcţie se dispun în cazul în care nu mai sunt întrunite condiţiile necesare pentru îndeplinirea funcţiei de conducere, prin exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinilor manageriale".
În raport de aceste dispoziţii se constată că susţinerile recurentei privind încălcarea de către prima instanţă a principiului unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, sunt nefondate.
Textul art. 57 din Legea nr. 293/2003 chiar se referă la controlul ce trebuie să vizeze întreaga activitate a funcţionarului public cu stat special numit în funcţia de conducere pentru că se referă la îndeplinirea funcţiei de conducere prin exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţii şi aptitudinile manageriale.
În art. 57 alin. (2), (3), (4) şi (5) din Legea nr. 293/2004 sunt detaliate criteriile ce vor fi avute în vedere pentru fiecare aspect reglementat în art. 57 alin. (1).
Principiul stabilităţii raportului de serviciu a fost invocat de către instanţa de fond pentru că este consacrat chiar în lege [art. 53 alin. (1)] iar revocarea din funcţie nu se poate dispune decât cu respectarea legii, iar în cazul în care revocarea s-a dispus nelegal, se ajunge la încălcarea acestui principiu.
Celelalte aspecte invocate în motivele de recurs nu vor putea fi analizate deoarece ele se referă la aspecte de fond, respectiv la deficienţele constatate, iar aceste aspecte nu au fost verificate de către instanţa de primă jurisdicţie.
Având în vedere cele mai sus reţinute, precum şi dispoziţiile art. 312(1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva Sentinţei nr. 353 din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4719/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4734/2012. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
