ICCJ. Decizia nr. 4719/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4719/2012
Dosar nr. 251/32/2011
Şedinţa publică de la 13 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, anularea dispoziţiei nr. 1432 din 22 martie 2011, emisă de acesta, prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu diminuarea salariului cu 10% pe o perioadă de două luni.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a reţinut în sarcina sa că "nu a dispus supravegherea calificată prin deschiderea de acţiuni informative a persoanelor cunoscute cu preocupări pe linia contrabandei cu produse din tutun" şi că "nu a realizat o analiză pertinentă privind culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor primite şi a calităţii acestora, prin dispunerea de măsuri vizând deficienţele constatate", considerând netemeinică această situaţie, având în vedere că a executat toate dispoziţiile transmise de I.P.J. Bacău şi primite la nivelul subunităţii, raportând zilnic activităţile desfăşurate şi rezultatele obţinute, invocând prevederile art. 77 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 01410/2006, dispoziţii pe care consideră că le-a respectat, planul de măsuri cu nr. 7665/2010 nefiind primit la sediul subunităţii, această apărare fiind înlăturată nejustificat de pârât.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată şi menţinerea dispoziţiei de sancţionare, arătând că deşi din verificările efectuate la nivelul structurilor componente ale Poliţiei municipiului Oneşti s-au obţinut 84 de informaţii cu referire la persoane a căror activitate ilicită o reprezenta vânzarea ţigărilor de contrabandă, totuşi reclamantul nu a efectuat o analiză pe această linie în vederea dispunerii unor măsuri, raportându-se la înaintarea către U.T.A.I. a rapoartelor informative pentru a fi introduse în aplicaţia C.A.M.A.S.
Totodată, a susţinut că documentul invocat în cadrul activităţilor de evaluare îl reprezintă planul comun de acţiune pentru cunoaşterea, prevenirea şi combaterea activităţilor ilegale cu produse de tutun, acesta reflectând sarcinile şi activităţile ce urmau a fi desfăşurate de toate structurile angrenate, dar poliţistul sancţionat nu a dispus măsurile ce se impuneau pentru punerea în aplicare a Planului comun de acţiune cu nr. S/118.305 din 04 mai 2010, apreciind că nu are relevanţă susţinerea privind faptul că structura cercetată nu se află în directa subordonare faţă de reclamant, deficienţele reţinute de pârât fiind de natură managerială.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 171 din 25 octombrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.E. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române şi intervenientul Corpul Naţional al Poliţiştilor, anulând dispoziţia nr. 1432 din 22 martie 2011 emisă de pârât.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte prima abatere reţinută în sarcina reclamantului, prima instanţă a reţinut, din cuprinsul înscrisului aflat la dosar, că informaţiile culese de subunităţile de poliţie aflate în subordinea I.P.J. Bacău (ordinul sau adresa fiind semnată de şeful I.P.J. Bacău) în legătură cu acţiunile pentru combaterea activităţilor ilegale cu produse din tutun, vor fi comunicate "pentru a putea fi procesate de către unitatea specializată de analiză a informaţiilor de la nivelul inspectoratului".
Nu există aşadar, o obligaţie de a dispune "supravegherea calificată prin deschiderea de acţiuni informative persoanelor cunoscute cu preocupări pe linia contrabandei cu produse din tutun", ci acesta era obligat numai să înainteze informaţiile obţinute pentru ca, la nivelul I.P.J. Bacău, acestea urmând a fi "centralizate, procesate şi diseminate operativ, pe toată perioada executării acţiunilor".
Aceste dispoziţii sunt date în vederea implementării adresei cu nr. 236.233/CO/GR din 05 mai 2010, fiind cunoscute deci de pârât.
Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă aceeaşi concluzie, anume că în sarcina reclamantului nu fusese stabilită o asemenea analiză, iar din analiza efectuată de I.P.J. Bacău pe această direcţie rezultă că subunitatea condusă de reclamant a avut rezultatele cele mai bune în strângerea, obţinerea şi transmiterea informaţiilor cerute de organele ierarhice superioare, ceea ce demonstrează că reţinerea acestei abateri este neîntemeiată.
Referitor la cea de-a doua abatere reţinută în sarcina reclamantului, prima instanţă a reţinut că din moment ce din chiar textul de lege invocat de pârât prin întâmpinare (art. 79 din Ordinul M.A.I. nr. 1410 din 17 august 2008) rezultă că obligaţia de a analiza "activitatea de culegere şi valorificare a informaţiilor, capacitatea informativă a surselor, precum şi stadiul activităţii de cunoaştere şi supraveghere a persoanelor suspecte, dispunând măsuri de remediere a deficienţelor constatate" revine nu şefilor de subunităţi, ci direcţiilor centrale din I.G.P.R., şefilor de inspectorate judeţene de poliţie, directorului D.G.P.M.B. şi adjuncţilor acestora.
Prin urmare, nu au fost reţinute legal niciuna dintre cele două abateri în sarcina reclamantului.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen motivat pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii de către prima instanţă în ceea ce priveşte situaţia de fapt care a determinat aplicarea sancţiunii disciplinare prin Dispoziţia IGPR nr. 1432 din 22 martie 2011.
Recurentul arată că s-a reţinut în sarcina reclamantului-intimat că, în aplicarea Planului de acţiune nr. S/118.305 din 4 mai 2010, înaintat către Poliţia Municipiului Oneşti prin adresa IPJ Bacău nr. 60.736 din 6 mai 2010, nu a dispus supravegherea calificată prin deschiderea de acţiuni informative a persoanelor cunoscute cu preocupări pe linia controlului cu produse din tutun.
Se arată că din verificări a rezultat faptul că deşi la nivelul structurilor componente ale Poliţei Municipiului Oneşti s-au obţinut 84 de informaţii cu privire la persoane a căror activităţi ilicite o reprezintă vânzarea ţigărilor de contrabandă reclamantul-intimat nu a efectuat o analiză pe această linie în vederea dispunerii unor măsuri specifice.
Se arată că reclamantul-intimat nu a respectat sarcinile individualizate la pct. 1 Cap. "Managementul datelor şi informaţiilor" din Planul Comun de Acţiune nr. S/7665/2010 al IPJ Bacău.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
La dosar intimatul-reclamant a formulat note scrise în care solicită respingerea recursului ca nefondat depunând la dosar adresele emise de IPJ Bacău la solicitarea Curţii de Apel Bacău.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii în ceea ce priveşte analizarea legalităţii Dispoziţiei de sancţionare a reclamantului emisă de IGPR nr. 143 din 22 martie 2011, faţă de situaţia de fapt.
În mod corect, pe situaţia de fapt, prima instanţă a apreciat că reclamantul-intimat nu a săvârşit abaterea disciplinară care i s-a imputat anume neexecutarea sarcinilor din Planul comun de acţiune nr. S/7655/2010 al IPJ Bacău.
Acest plan de acţiune comun emis pe linia cunoaşterii, prevenirii şi combaterii activităţilor ilegale cu produse de tutun nu a fost comunicat Poliţei Municipiului Oneşti ca unitate teritorială şi pe cale de consecinţă nu-i poate fi imputat recurentului neexecutarea unor sarcini concrete dintr-un plan de măsuri care nu-l vizează direct. Acest fapt rezultă din adresa nr. 62642 din 13 octombrie 2011, planul de măsuri fiind comunicat recurentului în faza soluţionării cauzei sale aflată pe rolul Curţii de Apel Bacău. În acest sens sunt adresele depuse la dosar recurs.
Pe de altă parte, pe situaţia de fapt rezultă că Poliţia Municipiului Oneşti a desfăşurat activităţile dispuse pe linia cunoaşterii, prevenirii şi combaterii activităţilor ilegale cu produse din tutun şi a raportat zilnic, săptămânal şi lunar activităţile şi rezultatele obţinute pe această linie la IPJ Bacău,, neputându-se reţine în sarcina reclamantului-intimat săvârşirea unei fapte de natură a atrage răspunderea disciplinară.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva Sentinţei nr. 171 din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4717/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4720/2012. Contencios → |
|---|
