ICCJ. Decizia nr. 4759/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4759/2012
Dosar nr. 301/42/2010
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 martie 2010, SC H.T.O. SRL Buzău a chemat în judecată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând anularea Deciziei nr. 402 din 3 noiembrie 2009 prin care pârâta a respins ca tardivă contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere nr. 57 din 27 martie 2009 prin care s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii fiscale în sumă de 3.283.945 lei, reprezentând impozit pe profit şi TVA suplimentar, plus majorările de întârziere aferente.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâta a ignorat faptul că societatea şi-a schimbat sediul social după finalizarea inspecţiei fiscale, neefectuându-se comunicarea la noua adresă, prin poştă, ci potrivit art. 44 alin. (3) C. proc. fisc., procedură care nu era aplicabilă.
Prin Sentinţa nr. 280 din 24 octombrie 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 402/2009 şi a dispus obligarea pârâtei să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că este lipsită de eficienţă juridică comunicarea efectuată de pârâtă prin publicitate la 17 aprilie 2009. În raport de data comunicării sub semnătură a deciziei de impunere către societatea reclamantă la 23 iulie 2009, instanţa de fond a constatat ca fiind introdusă în termen contestaţia împotriva deciziei de impunere, motiv pentru care a şi dispus obligarea autorităţii la soluţionarea fondului plângerii prealabile.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că organul fiscal a încercat comunicarea deciziei de impunere prin toate modalităţile prevăzute de lege, după epuizarea celorlalte variante procedându-se la comunicarea prin publicitate potrivit art. 44 alin. (3) C. proc. fisc.
În acest sens s-a arătat că decizia contestată a fost iniţial comunicată prin poştă, recomandat cu confirmare de primire, fiind restituită organului fiscal pentru depăşirea termenului de păstrare, după care s-a procedat la invitarea reclamantei la sediul instituţiei şi în final, s-a efectuat comunicarea prin publicitate pe pagina de internet şi la sediul pârâtei.
Prin întâmpinare, reclamanta a învederat că pârâta a procedat în mod abuziv la comunicarea prin publicitate, în condiţiile în care decizia de impunere nu a fost comunicată la noul sediu social al societăţii, deşi acesta devenise cunoscut din 1 august 2009, astfel cum rezultă din menţiunile efectuate în Registrul Comerţului.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 44 alin. (2) C. proc. fisc., actul administrativ fiscal se comunică:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului sub semnătură;
b) prin remiterea sub semnătură a actului administrativ de către persoanele împuternicite ale organului fiscal;
c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau alte mijloace;
d) prin publicitate.
În alin. (3) al art. 44 se detaliază modul de efectuare a comunicării prin publicitate, respectiv afişarea la sediul organului fiscal şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a unui anunţ privind emiterea actului administrativ fiscal, actul considerându-se comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.
De menţionat că, pe parcursul judecării în fond a cauzei, reclamanta a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) C. proc. fisc., respinsă ca devenită inadmisibilă prin Decizia nr. 774 din 16 iunie 2011 a Curţii Constituţionale.
Curtea a reţinut că printr-o decizie anterioară nr. 536 din 28 aprilie 2011 s-a admis excepţia şi s-a constatat că dispoziţiile sus-menţionate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităţilor de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) - d) C. proc. fisc.
În cauză, se constată că organul fiscal a respectat ordinea de realizare a modalităţii de comunicare a actului fiscal, neavând suport probator susţinerea reclamantei privind comunicarea cu rea credinţă prin publicitate a deciziei de impunere.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, în perioada 20 februarie 2009 - 25 martie 2009 s-a desfăşurat inspecţia fiscală la sediul din judeţul Argeş al societăţii reclamante, aceasta fiind încunoştinţată la 24 martie 2009 să se prezinte pentru a afla constatările şi măsurile stabilite, adresă primită la aceeaşi dată şi confirmată prin semnătură şi ştampilă.
De asemenea, reclamanta a confirmat la acelaşi sediu şi primirea adresei din 27 martie 2009 prin care i se comunica să se prezinte pentru remiterea actelor de control încheiate, fără însă a da curs invitaţiei.
La data de 31 martie 2009, actul de control a fost comunicat prin poştă, cu scrisoare recomandată, plicul fiind returnat cu menţiunea "expirat termenul de păstrare".
În aceste împrejurări, organul fiscal a întocmit la 16 aprilie 2009 un referat în care s-a consemnat refuzul societăţii de a lua cunoştinţă de actele emise în urma inspecţiei fiscale, în baza căruia s-a procedat la comunicarea prin publicitate potrivit art. 44 alin. (3) C. proc. fisc., procesul-verbal menţionând ca îndeplinită procedura de comunicare la data de 2 mai 2009.
De menţionat că la 27 martie 2009, aceeaşi dată la care reclamantei i s-a comunicat să se prezinte pentru înmânarea actelor de control, societatea a depus la registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş cerere de înscriere a unor menţiuni printre care şi schimbarea sediului în judeţul Buzău, prin încheierea din 1 aprilie 2009 admiţându-se cererea de înregistrare.
Nu se poate susţine însă că această menţiune era opozabilă organului fiscal de la data hotărârii tribunalului, întrucât prin aceeaşi încheiere s-a dispus publicarea actului modificator şi a notificării în Monitorul Oficial - Partea a IV-a, fără a se depune însă dovada publicării şi data acesteia, de la care ar fi operat opozabilitatea.
În consecinţă, Curtea constată că în raport de data comunicării deciziei de impunere, 2 mai 2009, depunerea de către reclamantă a contestaţiei la data de 24 august 2009 s-a făcut cu depăşirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc., Decizia nr. 402 din 3 noiembrie 2009 prin care s-a constatat tardivitatea, fiind temeinică şi legală.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul, va modifica sentinţa atacată şi va respinge acţiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 280 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC H.T.O. SRL prin Administrator Judiciar R.S. SPRL, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4758/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4760/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
