ICCJ. Decizia nr. 4760/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4760/2012
Dosar nr. 11564/2/2010
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 5005 din 12 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC H.B. SRL în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor şi M.F.P. - A.N.A.F. - Direcţia generală de coordonare inspecţie fiscală.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În fapt, urmare a întocmirii de către agenţii pârâtei a raportului de inspecţie fiscală din data de 25 iunie 2010 cu privire la TVA pe perioada 09 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2009 şi impozitul pe profit aferent aceleiaşi perioade s-a constatat că reclamanta în calitate de antreprenorul general a încheiat la data de 18 noiembrie 2008 cu SC I.P.R. SRL un contract de subantrepriză servicii având ca obiect prestarea de lucrări de instalaţii electrice în cadrul contractului de antrepriză lucrări încheiat cu o altă societate, în vederea realizării unui centru comercial.
În baza acestui contract SC I.P.R. SRL a emis facturi fiscale în perioada 13 ianuarie 2009 - 01 octombrie 2009, reprezentând servicii prestate, în valoare de 3.550.544,41 lei din care TVA în sumă totală de 567.585,47 lei, iar din verificările efectuate asupra modului de înregistrare în evidenţele contabile a facturilor menţionate s-a constatat că reclamanta a înregistrat suma de 2.987.291,82 lei în contul 628 "alte cheltuieli cu servicii prestate" şi a dedus TVA în baza facturilor primite de la SC I.P.R. SRL în sumă de 567.585,45 lei conform jurnalelor de cumpărări şi deconturilor de TVA depuse la organul fiscal teritorial.
Prin acelaşi raport de inspecţie fiscală s-a reţinut faptul că prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. publicat în M. Of. nr. 448/16.06.2008 SC I.P.R. SRL a fost declarată contribuabil inactiv.
Prin Decizia nr. 275 din 08 octombrie 2010 a fost respinsă contestaţia formulată de către reclamantă ca neîntemeiată pârâta reţinând următoarele:
În fapt decizia de impunere din 23 iulie 2010 a înlocuit-o pe aceea emisă la data de 25 iunie 2010 urmare a referatului de îndreptare a erorilor materiale în sensul omisiunii de cuprindere în cadrul celei iniţial emise a temeiului de drept care a stat la baza stabilirii sumelor reţinute în sarcina reclamantei, fiind aplicabile dispoziţiile art. 43 din O.G. nr. 92/2003 şi art. 47 din H.G. nr. 1050/2004, neexistând ipotezele care determină în temeiul art. 46 din O.G. nr. 92/2003 nulitatea actului administrativ fiscal.
Cu privire la susţinerea reclamantei în sensul anulării deciziei de impunere din 25 iunie 2010 instanţa de fond a reţinut că într-adevăr prin noua decizie de impunere din 23 iulie 2010 pârâta a înlocuit decizia iniţială, considerând-o pe aceasta din urmă lipsită de orice efecte juridice, fiind menţionate temeiurile de drept precizate anterior în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală care face parte integrantă din această decizie şi care a stat la baza emiterii actului atacat, nefiind dovedită vătămarea pretinsă prin acţiunea introductivă de către reclamantă, astfel încât susţinerile acesteia privind legalitatea modului în care pârâta a procedat la îndreptarea erorilor materiale nu pot fi reţinute.
Cu privire la fondul pretinselor aspecte de nelegalitate a modului în care au fost stabilite obligaţiile fiscale în sarcina reclamantei Curtea de apel a reţinut, de asemenea caracterul neîntemeiat al acestora.
Astfel s-a constatat că la data 16 iunie 2009 a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I Ordinul emis de către Preşedintele A.N.A.F. nr. 898 prin care a fost aprobat lista contribuabililor declaraţi inactivi începând cu data publicării acestui ordin în Monitorul Oficial, listă menţionată în anexa I, la poziţia 6 figurând SC I.P.R. SRL, având precizat şi codul unic de înregistrare, astfel încât, în temeiul art. 10 şi 11 din Anexa I a Ordinului Nr. 605 din 8 aprilie 2008 privind aprobarea Procedurii de anulare din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA a persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, care figurează în lista contribuabililor inactivi, începând cu data de 01 iulie 2008 s-a produs de drept anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA a aceluiaşi contribuabil, împrejurări publicate pe site-ul pârâtei.
Împrejurarea că societatea reclamantă nu ar fi avut posibilitatea să cunoască situaţia fiscală a SC I.P.R. SRL nu a fost reţinută de către judecătorul fondului faţă de publicarea atât în Monitorul Oficial, Partea I, cât şi pe site-ul pârâtei a listei contribuabililor declaraţi inactiv, în cadrul căreia figura şi această din urmă societate.
Asupra fondului raporturilor juridice fiscale născute între părţi, faţă de dispoziţii art. 11 alin. (12) şi art. 21 alin. (4) lit. r) din C. fisc., instant de fond a apreciat că urmare a caracterului general aplicabil atât regimului de deducere al TVA, cât şi a regimului de stabilire a impozitului pe profit, implicit a modului în care se stabilesc cheltuielile deductibile, prin aprecierea asupra legalităţii tranzacţiilor intervenite între contribuabili, în privinţa art. 11 alin. (12) din C. fisc., organele fiscale în mod corect au stabilit că reclamanta datorează atât TVA suplimentar, cât şi impozit pe profit suplimentar, cu accesoriile aferente debitului fiscal principal, prin încheierea unor tranzacţii cu un contribuabil declarat prin ordin al Preşedintelui A.N.A.F. drept inactiv în condiţiile sus-menţionate.
Mai mult s-a apreciat că reclamanta nu poate invoca împrejurarea că ar fi solicitat SC I.P.R. SRL certificatul de înregistrare fiscală la data încheierii contractului de antrepriză cu acest contribuabil, iar acesta nu fusese suspendat având în vedere că exista posibilitatea consultării registrului electronic publicat pe site-ul A.N.A.F., iar la data de 16 iunie 2008 a fost publicată în Monitorul Oficial Partea I, iar ulterior şi pe site-ul A.N.A.F., lista contribuabililor inactivi, printre care figura şi SC I.P.R. SRL.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 5005 din 12 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC H.B. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în condiţiile art. 304 C. proc. civ.
Printr-un set de critici circumscrise motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată, considerând în mod eronat că omisiunea înscrierii temeiului de drept în baza căruia a fost obligată la plata impozitului pe profit suplimentar şi obligaţii accesorii corespunzătoare, este considerate doar o eroare materială ce poate fi îndreptată în urma contestării actului administrativ.
Printr-o altă critică formulată pe fondul cauzei recurenta susţine că în mod greşit instant de fond nu a recunoscut drept deductibile cheltuielile reprezentând TVA aferent unor facturi emise de SC I.P.R. SRL, cheltuieli cu servicii efectiv prestate şi implicit reducerea impozitului pe profit aferent anului 2009, pe motiv că au la bază raporturi stabilite contractual cu o societate inactivă.
Astfel, arată recurenta că certificatul constatator solicitat SC I.P.R. SRL la momentul încheierii contractului de subantrepriză din 22 ianuarie 2008 atestă faptul că această societatea era funcţional activă.
Înregistrarea din punct de vedere al TVA a SC I.P.R. SRL nu a fost anulată, numărul de înregistrare în scopuri de TVA al acesteia figurând drept valid pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice şi în baza de date VIES. În opinia recurentei, nu poate fi reţinută motivarea instanţei în sensul că odată cu declararea inactivă a societăţii I.P.R. a operat anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA şi suspendarea certificatului de înregistrare fiscală.
Mai susţine recurenta că nu-i poate fi imputabil modul în care organele fiscal au gestionat situaţia SC I.P.R. SRL în condiţiile în care pentru ea exista posibilitatea consultării site-ului A.N.A.F. şi a Monitorului Oficial şi nu obligativitatea consultării acestora în situaţia în care a solicitat certificate constatator emis de O.N.R.C.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acţiunea, probele cauzei şi legislaţia aplicabilă, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.
În primul rând, Înalta Curte analizând conţinutul Deciziei de impunere nr. 26 din 25 iunie 2010 prin comparaţie cu Decizia de impunere nr. 29 din 23 iulie 2010, emise în baza raportului de inspecţie fiscală nr. 865420 din 25 iunie 2010, constată, în acord cu instanţa de fond, că în mod corect organele fiscale au calificat omisiunea indicării temeiului de drept al obligaţiilor de plată suplimentare stabilite în sarcina recurentei, drept eroare materială, în sensul art. 47.1 din H.G. nr. 1050/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în condiţiile în care este lesne de observat că prin decizia emisă la data de 23 iulie 2010 a fost doar completat, în urma contestaţiei formulate de recurentă, temeiul de drept al obligaţiilor suplimentare de plată înscrise la pct. 2.1.1 (impozit pe profit şi majorări de întârziere aferente) din decizia emisă iniţial la data de 25 iunie 2010 prin indicarea şi a dispoziţiilor art. 11 alin. (12) şi art. 21 alin. (4) lit. r) din C. fisc., dispoziţii legale cu caracter general care au stat la baza stabilirii şi a altor obligaţii fiscale suplimentare de plată înscrise la pct. 2.1.1 (taxă pe valoare adăugată şi majorări aferente) şi care au devenit incidente, în raport de starea de fapt comună reţinută de organele fiscale în raportul de inspecţie fiscală întocmit la data de 23 iunie 2010 (de care reclamanta avea deplină cunoştinţă), condiţii în care consideră că nu se poate reţine vătămarea astfel invocată şi implicit critica formulată prin cererea de recurs pe acest aspect.
Totodată, Înalta Curte, constatând că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legislaţiei fiscale cu privire la tranzacţiile efectuate de către recurentă cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală va înlătura şi criticile formulate prin cererea de recurs pe fondul cauzei.
Astfel, Înalta Curte constată, în prealabil, că prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 898 din 6 iunie 2008, societatea cu care recurenta a efectuat tranzacţiile comerciale, în baza cărora au fost emise facturile fiscal în raport de care se solicită deducerea TVA, ca şi reducerea impozitului pe profit, a fost declarată contribuabil inactiv, (poziţia 6) începând cu data publicării respectivului ordin în Monitorul Oficial, respective 16 iunie 2008 (în acord cu dispoziţiilor art. 3 din Ordinul nr. 819/2008), cu aceeaşi dată devenind aplicabile şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi alin. (2) din Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 575/2006 precum şi dispoziţiile art. 11 alin. (12) din C. fisc.
Prin urmare, este de necontestat faptul că recurenta a încheiat la data de 18 noiembrie 2008 un contract de antrepriză cu un contribuabil declarat inactiv şi care în perioada 13 ianuarie 2009 - 01 octombrie 2009, a emis o serie de facturi fiscale pe care recurenta le-a înregistrat în contabilitate şi în raport de care invocă dreptul de deducere a TVA, în cuantum de 567.585 lei, respectiv reducerea impozitului pe profit cu suma de 477.967 lei aferentă cheltuielilor declarate nedeductibile în sumă de 2.987.292 lei.
Prin urmare, în condiţiile în care recurenta nu contestă executarea obligaţiilor ce au făcut obiectul contractului de antrepriză încheiat cu SC I.P.R. SRL, şi implicit înregistrarea în contabilitate a unor facturi fiscale emise de respectiva societate în perioada 13 ianuarie 2009-01 octombrie 2009, singurul aspect aflat în litigiu în cauza de faţă vizează aplicarea legislaţiei fiscale cu privire la tranzacţiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ca urmare a anulării dreptului de deducere a TVA ca şi a deducerii din calculul impozitului pe profit a cheltuielilor aferente, urmare a controlului efectuat de organele fiscale a activităţii recurentei.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 "La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod nu sunt luate în considerare de autorităţile fiscale tranzacţiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin. Lista contribuabililor inactivi se publică pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice - portalul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală".
Totodată, potrivit art. 21 alin. (4) lit. r) din acelaşi act normativ nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactive a cărui certificate de înregistrare fiscal a fost suspendat în baza Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) şi alin. (2) din Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 575/2006 privind stabilirea condiţiilor şi declarare a contribuabililor inactivi, cu modificările şi completările ulterioare, de la data declarării ca inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi fiscale sau alte documente tipizate cu regim special, încălcarea acestei interdicţii fiind aceea că respectivele documente nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal.
Din perspectiva acestor reglementări legale, este de necontestat că facturile emise de o societate declarată contribuabil inactiv nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal iar în situaţia în care un contribuabil înregistrează în evidenţa sa contabilă astfel de facturi nu-şi poate valorifica dreptul de a deduce taxa pe valoare adăugată înscrisă în ele iar cheltuielile aferente acelor facturi sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil.
Înalta Curte, constată că în condiţiile în care recurenta nu poate valorifica din punct de vedere fiscal drepturile aferente unor facturi emise de către un contribuabil declarat inactiv soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, fiind pronunţată în baza probatoriului administrat în cauză şi în baza unei încadrări juridice adecvate situaţiei de fapt stabilite.
Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată că împrejurarea că societatea reclamantă nu ar fi avut posibilitatea să cunoască situaţia fiscală a SC I.P.R. SRL nu poate fi reţinută având în vedere publicarea atât în Monitorul Oficial, Partea I, cât şi pe site-ul pârâtei a listei contribuabililor declaraţi inactiv, în cadrul căreia figura şi această din urmă societate.
Astfel fiind, instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa criticată că neacordarea dreptului de deducere pentru suma de 567.585 lei reprezentând TVA cu majorările aferente ca şi reducerea impozitului pe profit cu suma de 477.967 lei precum şi a majorărilor de întârziere aferente, sunt măsuri legale, în condiţiile în care obligaţiile fiscale suplimentare de plată au avut la baza stabilirea unor raporturi contractuale cu o societate declarată contribuabil inactiv.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de SC H.B. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 5005 din 12 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4759/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4763/2012. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
