ICCJ. Decizia nr. 4763/2012. Contencios. Anulare acte privind reglementarea concurenţei(componentă ajutor de stat, componentă concurentă). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4763/2012
Dosar nr. 5069/2/2010
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 8 iunie 2010, reclamanta SC C.G. SRL a chemat în judecată Consiliul Concurenţei, solicitând anularea Deciziei nr. 11 din 12 martie 2010 şi obligarea pârâtului să emită o nouă decizie prin care să constate nulitatea absolută a obiecţiunilor formulate de către R. RA la contractul cadru nr. 1/2009 de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflaţi în competenţa de reglementare a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâtul a respins în mod neîntemeiat sesizarea ce i-a fost adresată referitoare la poziţia manifestată de R. RA cu privire la încheierea contractului, obiecţiunile formulate de aceasta fiind abuzive şi reprezentând o încălcare a prevederilor art. 5 din Legea nr. 21/1996, privind posibile înţelegeri cu alţi agenţi economici, având ca scop eliminarea reclamantei de pe piaţa producerii de energie termică.
Prin Sentinţa civilă nr. 4067 din 7 iunie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea deciziei contestate şi obligarea pârâtului la 7000 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea de constatare a nulităţii absolute a obiecţiunilor ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâtul avea obligaţia de a analiza susţinerile reclamantei referitoare la abuzul de poziţie dominantă al R. RA, în care scop să ceară regiei date şi informaţii privind piaţa de transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice.
În acest sens, instanţa a precizat că pârâtul trebuia să indice în concret pentru ce considerente a apreciat că nu se justifică declanşarea unei investigaţii, deşi R. RA a impus un preţ de cumpărare mai mic decât cel de producţie, motivat de acordul încheiat cu un agent economic concurent, SC E. Bucureşti, cu privire la posibilitatea de furnizare a întregii cantităţi de energie termică necesare pentru Bucureşti.
Referitor la petitul referitor la obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să constate nulitatea absolută a obiecţiunilor formulate de R. RA la contractul cadru nr. 1/2009, instanţa a constatat inadmisibilitatea cererii, justificat de inexistenţa unor competenţe legale ale Consiliului Concurenţei de a anula clauze contractuale ori obiecţiuni la contractul comercial.
Împotriva sentinţei au declarat recurs atât reclamanta SC C.G. SRL, cât şi pârâtul Consiliul Concurenţei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că, reţinând inadmisibilitatea celui de-al doilea capăt de cerere, instanţa aduce atingere dreptului părţii de acces la justiţie, soluţia dată acestui petit venind în contradicţie cu pronunţarea asupra primei cereri, sentinţa reţinând că au fost încălcate dispoziţiile art. 5 şi 6 din Legea nr. 21/1996 prin fapte anticoncurenţiale.
Obiecţiunile formulate de R. RA, a mai arătat reclamanta, sunt nule de drept, în condiţiile în care există un contract în derulare, semnat de ambele părţi, regia refuzând să respecte prevederile ordinului nr. 50/2009 al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei privind preţul de vânzare al energiei termice, care este fix, de 161,57 lei/Gcal, exclusiv TVA.
În recursul declarat de Consiliul Concurenţei, s-a învederat că instanţa a dispus în mod greşit anularea Deciziei nr. 11/2010, întrucât plângerea depusă de reclamantă împotriva R. RA descrie o dispută comercială, rezultată din activitatea de stabilire a unui raport contractual comercial, a cărei soluţionare nu se regăseşte printre atribuţiile autorităţii de concurenţă.
În acest sens, pârâtul a precizat că atribuţiile sale constau în supravegherea mediului concurenţial şi în dispunerea unor măsuri de sancţionare contravenţională în situaţia săvârşirii unor fapte anticoncurenţiale, neavând competenţă asupra anulării clauzelor contractuale sau medierii ori soluţionării unor obiecţiuni sau observaţii formulate de părţile contractante.
Pârâtul a mai arătat că, în etapa procedurală a analizării plângerii, în vederea deschiderii unei investigaţii sau respingerii solicitării, contrar celor reţinute de instanţa de fond, s-au cerut date şi informaţii de la R. RA, constatându-se că entitatea abilitată să soluţioneze neînţelegerile contractuale, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, a stabilit culpa reclamantei care nu a îndeplinit cerinţele procedurale prevăzute de Ordinul nr. 38/2007, pentru a se putea ajunge la finalizarea disputei comerciale.
De altfel, a precizat pârâtul, reclamanta, solicitând anularea Deciziei nr. 11/2010, nu a cerut şi obligarea Consiliului Concurenţei la declanşarea unei investigaţii, dorind doar intervenţia autorităţii de concurenţă sub aspectul emiterii unei decizii prin care să se modifice raportul contractual cu R. RA, ceea ce demonstrează că esenţa litigiului este de natură comercială.
În cererea de recurs s-a învederat şi faptul că pârâtul, preocupat de problematica energiei termice în Municipiul Bucureşti, a dispus prin ordinul nr. 170 din 16 aprilie 2010 declanşarea unei investigaţii pentru cunoaşterea pieţei producerii, transportului, distribuţiei şi furnizării energiei termice în capitală, aflată în curs de efectuare.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul declarat de pârât este fondat, în timp ce calea de atac promovată de reclamantă este neîntemeiată, urmând a se dispune pe de o parte, respingerea recursului formulat de societate şi admiterea celui declarat de pârât, în sensul modificării sentinţei şi respingerii acţiunii ca nefondate.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, plângerea adresată pârâtului de către reclamantă a privit neînţelegerile contractuale avute cu R. RA cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflaţi în competenţa de reglementare a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 1 din 16 decembrie 2009.
Din adresele emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei rezultă că această entitate este autoritatea competentă să soluţioneze neînţelegerile ivite cu ocazia perfectării contractelor de vânzare-cumpărare a energiei termice, conform procedurii aprobate prin Ordinul nr. 38/2007, pe care reclamanta, deşi a iniţiat-o, nu a finalizat-o, astfel încât nu s-a ajuns la adoptarea unei soluţii a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, cu caracter obligatoriu pentru părţile contractante.
Consiliul Concurenţei, contrar celor reţinute de instanţa de fond, a solicitat atât reclamantei cât şi de la R. RA, date şi informaţii necesare soluţionării plângerii, stabilind în mod justificat că nu au rezultat suficiente elemente din care să reiasă o posibilă încălcare de către regia autonomă a prevederilor art. 5 şi 6 din Legea nr. 21/1996, constând în înţelegeri cu alţi agenţi economici concurenţi ai reclamantei, pentru eliminarea acesteia de pe piaţă şi respectiv, folosirea în mod abuziv a poziţiei sale de monopson pe piaţa de transport, distribuţie şi furnizare de energie termică în sistem centralizat.
Sub acest aspect, susţinerea reclamantei, împărtăşită de instanţa de fond, că impunerea de către R. RA a unui preţ de cumpărare a energiei termice mai mic decât cel de producţie s-ar datora acordului încheiat cu un alt agent economic concurent, nu are suport probator, pârâtul reţinând în mod justificat că nu s-a făcut vreo dovadă a încălcării dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 21/1996.
Astfel cum s-a apărat pârâtul, plângerea adresată de reclamantă priveşte o dispută de natură comercială, care se referă strict la interesele comerciale ale părţilor contractante, în condiţiile în care Consiliul Concurenţei nu are în atribuţiile sale şi dreptul de a anula clauzele contractuale ori a se pronunţa asupra obiecţiunilor şi observaţiilor legate de prevederile contractuale, soluţionarea unor astfel de neînţelegeri fiind atributul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, căreia, de altfel, reclamanta i s-a şi adresat, fără însă a se ajunge la finalizarea conflictului.
Din actele dosarului nu rezultă însă săvârşirea de către R. RA a unor fapte concrete care să fi avut ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei, care să se încadreze în vreuna dintre situaţiile reglementate de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 şi care să justifice declanşarea unei investigaţii.
De altfel, reclamanta nici nu a solicitat deschiderea investigaţiei, interesul societăţii fiind pur comercial, de anulare a obiecţiunilor formulate asupra clauzelor contractuale, cerere respinsă de instanţa de fond.
Referitor la acest petit, criticile formulate de reclamantă sunt neîntemeiate, disputa comercială cu R. RA nefiind urmarea distorsionării mediului concurenţial de pe o anumită piaţă, rezolvarea conflictului de natură comercială excedând atribuţiilor Consiliului Concurenţei.
Având în vedere cele expuse mai sus, în urma admiterii recursului declarat de pârât şi respingerii recursului promovat de reclamantă, Curtea va modifica sentinţa, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de SC C.G. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 4067 din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Consiliul Concurenţei împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta de SC C.G. SRL, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4760/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4767/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
