ICCJ. Decizia nr. 4774/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4774/2012
Dosar nr. 306/59/2011
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa nr. 461 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap Caraş-Severin, a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta G.I. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Protecţia Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Bucureşti, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Caraş-Severin şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin, şi pe cale de consecinţă a dispus anularea Deciziei nr. 632 din 19 ianuarie 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi a certificatului nr. 4421 din 23 noiembrie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Caraş-Severin precum şi obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii de încadrare a reclamantei în gradul de handicap accentuat; totodată, a fost obligată pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin la plata către reclamantă retroactivă a indemnizaţiei corespunzătoare gradului de handicap accentuat începând cu data de 01 ianuarie 2011.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Caraş-Severin instanţa de fond a reţinut că unul din petitele acţiunii vizează anularea certificatului de încadrare în grad de handicap, emis tocmai de pârâta menţionată, astfel că, în raport de acest petit pârâta are calitate procesuală pasivă. Împrejurarea că acest certificat a fost contestat la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Direcţiei Generale Protecţia Persoanelor cu Handicap Bucureşti şi că această instituţie a emis Decizia nr. 632 din 19 ianuarie 201, de asemenea atacată prin acţiunea de faţă, în opinia judecătorului fondului, nu este de natură a înlătura calitatea procesuală a primei pârâte, care a analizat iniţial dosarul reclamantei.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut că potrivit raportului de expertiză medico - legală efectuat de Institutul de Medicină Legală Timişoara, gradul de handicap în care este încadrabilă reclamanta este accentuat (grad II handicap accentuat, cod handicap 1, mental), iar nu mediu cum s-a reţinut în decizia de încadrare în grad de handicap atacată în cauză.
Curtea de apel a acordat o mai mare valoare probatorie acestui raport de expertiză decât evaluărilor efectuate de pârâte întrucât, spre deosebire de evaluările pârâtelor care au avut în vedere doar documente medicale, medicii din cadrul Institutul de Medicină Legală Timişoara au procedat şi la examinarea obiectivă a reclamantei, astfel încât au fost în măsură să constate în mod direct starea de sănătate a reclamantei.
Prin urmare, instanţa de fond a concluzionat că Certificatul nr. 4421 din 23 noiembrie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Caraş-Severin şi Decizia nr. 632 din 19 ianuarie 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap au fost emise în mod greşit cu neluarea în considerare a gradului real de handicap al reclamantei, ceea ce a impus anularea acestor acte.
Totodată, ca o consecinţă a celor constatate deja, Curtea de apel a dispus şi emiterea unei noi Decizii de încadrare a reclamantei în gradul de handicap accentuat precum şi obligarea pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin, instituţia care efectuează plăţile, la plata retroactivă a indemnizaţiei corespunzătoare gradului de handicap accentuat începând cu data de 01 ianuarie 2011.
2. Cererile de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 461 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Caraş-Severin şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în susţinerea căruia au susţinut, în esenţă, următoarele:
Printr-un set de critici comune formulate pe fondul cauzei recurenţii susţin că instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legislaţiei în domeniu, în condiţiile în care Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4421 din 23 noiembrie 2010 a fost emis cu respectarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 430/2008 şi a art. 50 din H.G. nr. 268/2007, în baza documentaţiei depuse la dosar de către intimată, respectiv referatul medical eliberat de către medicul specialist, scrisoarea medicală eliberată de către medicul de familie, ancheta socială nr. 3924 din 01 noiembrie 2010 întocmită de către Primăria com. Slatina, jud. Timiş, raportul de evaluare complexă efectuat de compartimentul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul D.G.A.S.P.C. Caraş-Severin.
Referitor la dispoziţia instanţei de fond cu privire la efectuarea unei expertize medico-legale, se susţine că expertiza medico-legală dispusă a fost greşit încuviinţată ca mijloc de probă în cauză, deoarece IML Timişoara nu are competenţe legale în materie, în raport de dispoziţiile art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 care precizează competenţa unică a comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap teritorială din subordinea Consiliului Judeţean cu privire la procesul de evaluare complexă ce trebuie parcurs pentru soluţionarea dosarelor depuse în vederea încadrării în grad de handicap pe baza criteriilor aprobate prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale respectiv Ordinul comun nr. 762/1992/2007.
Luând în considerare criteriile Ordinului comun al M.M.F.E.S. şi al M.MS.P. nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, existenţa unor neconcordanţe între starea bolnavei şi actele medicale depuse la dosarul intimatei, rezultatele inspecţiei efectuate de către Comisia de control a M.M.F.P.S., în urma căruia s-a constatat că aceasta nu se afla la domiciliul său, fiind plecată pentru a presta munci agricole, susţin recurentele că în mod corect au procedat la respingere cererii intimatei.
Mai susţin recurentele că valorificând prin motivarea hotărârii judecătoreşti recurate informaţiile furnizate exclusiv de expertiza medico-legală, instanţa de judecată a încălcat expres dispoziţiile Legii nr. 448/2006 şi Ordinul comun nr. 1134/C din 25 mai 2010 a Ministerului Justiţiei şi nr. 255/2000 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Printr-o altă critică formulată Recurentul Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Superioare, care este o structură în cadrul Ministerului, fără personalitate juridică. Astfel, susţine recurentul că instanţa de fond a stabilit în mod eronat calitatea procesuală pasivă în privinţa Comisiei Superioare din cadrul Direcţiei Generale Protecţia Persoanelor Adulte cu Handicap, fără a observa prevederile art. 901 din Legea nr. 448/2006 şi fără a reţine că Ministerul este organul administraţiei publice centrale de specialitate care are personalitate juridică proprie, în baza art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 11/2009, fiind greşită aserţiunea instanţei de fond potrivit căreia are calitate de pârât D.G.P.A.H., ca şi emitent al actului administrativ contestat.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu cererea de anulare a Certificatului de încadrare într-un grad de handicap nr. 4421 din 23 noiembrie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Caraş-Severin şi a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 632 din 19 ianuarie 2011, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Întrucât recurenţii-pârâţi emitenţi ai actelor contestate au reţinut că intimata-reclamantă, deşi are acelaşi cod de boală, respective G83, nu se mai încadrează în grad de handicap, respectiv se încadrează în gradul de handicap mediu, conform Ordinului comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S.şi nr. 1992/2007 al M.S.P., aceasta a apreciat că actele au fost nelegal emise, mai cu seamă că în anul 2001, printr-un certificat medical (nr. 5660 din 20 martie 2001) s-a stabilit că are grad de handicap accentuat şi că beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006.
Prima instanţă a reţinut cu acurateţe atât situaţia de fapt cât şi diagnosticele atribuite intimatei-reclamante, prin Raportul de expertiză medico-legală în vederea evaluării gradului de handicap întocmit de Institutul de Medicină Legală Timişoara, cel clinic fiind de "retard mental uşor cu tulburări de comportament. Psihopatie impulsiv-explozivă" iar cel funcţional de "deficienţă globală accentuată", cu încadrare în gradul II handicap accentuat, cod handicap 1, mental.
În primul rând, Înalta Curte nu va primi criticile recurentelor privind greşita administrare în cauză a probei cu expertiză medico-legală, precum şi cele referitoare la însuşirea nejustificată de către instanta de fond a concluziilor respectivei expertize, constatând că instanta de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, a H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea C.E.P.A.H., şi a H.G. nr. 268/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006.
Este adevărat că, în raport cu dispoziţiile legale în materie, invocate în mod corect prin cererile de recurs, încadrarea unei persoane adulte într-un grad de handicap presupune o evaluare complex şi continua, în raport de criteriile psiho-socio-medicale prevăzute în Ordinului comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S.şi nr. 1992/2007 al M.S.P., şi este atributul exclusiv al Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, însă acest lucru nu poate limita controlul de legalitate efectuat de către instanţele de contencios administrativ asupra actelor administrative contestate, în limitele căruia pot ordona administrarea oricărui mijloc de probă menit a conduce la aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, fără ca prin aceasta să se substitui comisiei de specialitate emitentă a actului administrativ supus controlului judecătoresc.
Astfel, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului, în raport de circumstanţele litigiului (intimata-reclamantă a fost încadrat, în anii anteriori anului 2010, în gradul de handicap grav, cu asistent personal, existenţa unor neconcordanţe între starea bolnavei şi actele medicale depuse la dosarul intimatei), pentru corecta stabilire a faptelor şi în vederea justei aplicări a legii, în mod corect a admis solicitarea intimatei-reclamante privind administrarea probei cu expertiză medico-legală, prin care să se stabilească starea de sănătate a intimatei-reclamante şi să se lămurească dacă acesta se încadrează sau nu, conform prevederilor Legii nr. 448/2006 începând cu anul 2010, în gradul de handicap avut anterior şi invocat prin acţiune, respectiv în gradul de handicap accentuat, cu asistent personal.
Vor fi înlăturate şi criticile referitoare la pronunţarea hotărârii recurate cu încălcarea dispoziţiile Legii nr. 448/2006 şi a Ordinul comun nr. 1134/C din 25 mai 2010 a Ministerului Justiţiei şi nr. 255/2000 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, prin valorificarea exclusivă în cauză a informaţiile furnizate de expertiza medico-legală.
Concluziile expertizei medico-legale, la care a participat şi un medic primar expertiză medicală, nu puteau fi înlăturate de judecătorul fondului, astfel că instanţa de fond în mod întemeiat şi cu respectarea legii, luând în considerare gravitatea deficienţelor mentale de care suferă intimata-reclamantă, probate cu acte medicale, precum şi Criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762/1992/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministerul Sănătăţii Publice, a procedat la anularea Deciziei nr. 632 din 19 ianuarie 2011 a recurentei-pârâte Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi la obligarea pârâtei în cauză la emiterea în favoarea intimatei-reclamante a unei noi decizii, prin care să se realizeze încadrarea în gradul de handicap corespunzător afecţiunilor de care suferă, anume gradul de handicap accentuat.
În condiţiile în care expertiza medico-legale efectuată în cauză, a valorificat nu numai rezultatele investigaţiilor medicale efectuate în vederea evaluării stării de sănătate a intimatei-reclamante ci şi concluziile referatului de anchetă socială nr. 2729 din 15 iulie 2011 efectuat de Primăria Slatina, nu pot fi reţinute criticile recurenţilor-pârâţi referitoare la ignorarea de către instanţă de fond a faptului că încadrarea în grad de handicap a intimatei-reclamante s-a făcut cu nerespectarea criteriilor de ordin medico-psiho-social stabilite prin Ordinul comun nr. 762/1992/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministerul Sănătăţii Publice.
Prin urmare, Înalta Curte constatând că instanţa de fond a valorificat în mod corect toate probele dosarului şi a făcut o corectă aplicare a normelor incidente în cauză (Ordinul nr. 762/1992/2007), va înlătura toate criticile formulate de recurenţii-pârâţi pe fondul cauzei.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap invocată de recurentul - pârât Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale pe motiv că aceasta nu are personalitate juridică, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în litigiile de contencios administrativ, neavând relevanţă acest aspect, ci capacitatea de a emite acte administrative în regim de putere publică, pe care Comisia pârâtă o are.
În contextul prezentat, neexistând motive pentru casarea/modificarea sentinţei recurate şi văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Caraş-Severin şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin, împotriva Sentinţei civile nr. 461 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2012 .
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4769/2012. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4781/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
