ICCJ. Decizia nr. 4772/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4772/2012
Dosar nr. 4302/2/2011
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
P.I. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, cerere de revizuire a Sentinţei civile nr. 4557, pronunţată în Dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal nr. 10151/2/2010 la data de 16 noiembrie 2010, solicitând admiterea acesteia şi modificarea în tot a acestei sentinţe, în sensul înlăturării „excepţiei autorităţii de lucru judecat”, iar, pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii.
Prin Sentinţa civilă nr. 6905 din 21 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul P.I., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că Sentinţa civilă nr. 4557/2010 a fost recurată de către revizuentul-reclamant P.I., recursul fiind înregistrat la data de 4 mai 2011 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub acelaşi număr, cu prim termen de soluţionare stabilit pentru data de 26 ianuarie 2012.
În aceste condiţii, Curtea de Apel a constatat că cererea de revizuire vizează o sentinţă care nu a devenit încă irevocabilă, astfel încât demersul judiciar al revizuentului prin care a demarat această fază procesuală a căii extraordinare de atac a revizuirii apare ca inadmisibil, dincolo de temeiurile de fapt şi de drept invocate.
S-a mai reţinut că prin consacrarea în cuprinsul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 a dreptului de a cere revizuirea unei hotărâri pronunţate cu nesocotirea principiului priorităţii dreptului comunitar, s-a conferit eficacitate prevederii constituţionale menţionate, instituindu-se o modalitate concretă de asigurare a aducerii la îndeplinire a obligaţiilor pe care statul român şi le-a asumat prin actul de aderare la Uniunea Europeană, inclusiv în ceea ce priveşte menţinerea unităţii şi stabilităţii ordinii normative europene.
Împotriva sentinţei 6905/2011, reclamantul P.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că în mod eronat, a considerat instanţa de fond, faptul că revizuirea vizează o sentinţă care nu a devenit încă irevocabilă. Din examinarea temeinică, a textului art. 322 şi art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu textul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Legea Contenciosului Administrativ, rezultă faptul că, "(..) revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita, atât împotriva hotărârilor definitive cât şi a celor irevocabile …”. Or, Sentinţa civilă nr. 4557 este o hotărâre definitivă.
Recurentul consideră că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 şi art. 3041 instanţa de fond, nu a manifestat" rolul activ, în aflarea adevărului ", C. proc. civ.
Se mai susţine că se impunea respingerea excepţiei, ca vădit nefondată, cu atât mai mult cu cât, în cazul acţiunilor de revizuire, formulate în temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Legea Contenciosului Administrativ le sunt aplicabile dispoziţiile art. 322, alin. (1) teza I şi, nicidecum cele ale tezei II, conform căreia "(..) condiţia evocării fondului este prevăzută în mod expres şi limitativ, doar în ceea ce privesc deciziile pronunţate în recurs, hotărârilor irevocabile ..".
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, se pot formula mai multe căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, şi anume, apelul, recursul, contestaţia în anulare, revizuirea şi recursul în interesul legii.
Recursul este reglementat în codul de procedură civilă în Titlul V - Capitolul I, respectiv art. 299 - 316.
Conform dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.
În raport cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii şi al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a respins cererea de revizuire.
Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situaţie nu se întâlneşte însă şi atunci când cererea de revizuire vizează o hotărâre care nu a devenit încă irevocabilă.
În cauza de faţă a fost formulată cerere de revizuire împotriva Sentinţei civile nr. 4557 din 16 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 10151/2/2010, sentinţă prin care s-a respins acţiunea reclamantului P.I. pentru putere de lucru judecat, sentinţă atacată cu recurs pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Contencios Administrativ, cu termen la data de 26 ianuarie 2012.
Cererea de revizuire care formează obiectul Dosarului nr. 4302/2/2011 a fost formulat prin prisma prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin care s-a adăugat un motiv de revizuire la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, vizând pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar.
Sentinţa civilă nr. 4557 din 16 noiembrie 2010 a devenit definitivă şi irevocabilă ulterior pronunţării Sentinţei civile nr. 6905 din 21 noiembrie 2011, prin Decizia civilă nr. 386 din 26 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 10151/2/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal respingând recursul, ca nefondat.
Înalta Curte constată că instanţa de fond, motivat şi argumentat a reţinut că în cauză nu este incident nici motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, republicată, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este tot o cale extraordinară de atac, ca şi cea prevăzută de art. 322 C. proc. civ., numai că motivul pentru care se solicită revizuirea este diferit de cel prevăzut de Codul de procedură civilă şi are menirea de a asigura respectarea principiului priorităţii normelor dreptului comunitar, faţă de norma internă, principiu care are şi o consacrare constituţională în art. 148 alin. (2) din Constituţia României, republicată, de către instanţele de contencios administrativ.
Instituirea căii de atac a revizuirii în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 constituie o modalitate prin care legiuitorul, măcar în materia contenciosului administrativ, a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanţele naţionale respectă principiul priorităţii dreptului comunitar şi deci, protejarea intereselor persoanelor care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar.
Prin urmare, revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ar putea fi admisă numai dacă s-ar constata încălcări ale normelor de drept comunitar de către instanţa de recurs.
Dar în cauza de faţă nu ne aflăm în această ipoteză, acest nou motiv de revizuire fiind aplicabil hotărârilor care au rămas irevocabile.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva Sentinţei civile nr. 6905 din 21 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4765/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 4773/2012. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
