ICCJ. Decizia nr. 4787/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4787/2012
Dosar nr. 624/2/2010
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul R.Gh.D. a chemat în judecată Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale (CNPAS), solicitând anularea în tot a Ordinului nr. 1492 din 14 ianuarie 2009 şi acordarea de despăgubiri pentru daunele materiale şi morale suferite prin emiterea respectivului ordin.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că actul administrativ atacat are la bază propunerea Comisiei de disciplină constituită cu încălcarea prevederilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 şi a art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2001.
A mai arătat că la data constituirii Comisiei de disciplină singura organizaţie constituită potrivit legii era Sindicatul Salariaţilor din CNPAS reclamantul fiind preşedintele acestuia.
Raportul Comisiei de disciplină şi concluziile Comisiei, a arătat recurentul, încalcă dispoziţiile art. 77 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999, întrucât aceasta nu a făcut individualizarea pedepsei precum şi prevederile art. 78 alin. (3), prin aceea că sancţiunea a fost luată fără audierea reclamantului.
S-a mai arătat de către reclamant că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 188/1999 întrucât în mod abuziv a fost retrogradat şi mutat, deşi mutarea nu poate fi făcută decât în condiţiile legii, mutarea temporară putându-se efectua pe o perioadă de maxim 6 luni şi nu pe o perioadă de 1 an aşa cum în mod incorect şi ilegal s-a stabilit prin ordinul atacat.
Pe de altă parte, a susţinut reclamantul, bugetul CNPAS este separat de bugetul Direcţiei Generale de Accidente şi Boli Profesionale, fapt ce face imposibilă nu numai plata salariului ci şi mutarea sa la această Direcţie Generală.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale a solicitat să se constate că Ordinul Preşedintelui Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale nr. 1492 din 14 decembrie 2009 este legal, solicitând să se suspende cauza de faţă până la pronunţarea unei hotărâri irevocabile cu privire la cererea de anulare a Ordinului CNPAS nr. 799 din 15 iulie 2009 şi să se respingă cererea de anulare a Ordinului Preşedintelui CNPAS nr. 1492 din 14 decembrie 2009.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, secţia contencios administrativ şi fiscal prin Sentinţa civilă nr. 3935 din 14 octombrie 2010 a respins excepţia lipsei de obiect şi a admis în parte acţiunea reclamantului, dispunând anularea Ordinului nr. 1492 din 14 decembrie 2009 emis de pârâtă.
De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamant a diferenţei dintre drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit pentru funcţia de director al Direcţiei Contencios şi executare Silită şi drepturile salariale primite efectiv pentru funcţia în care a fost retrogradat prin ordinul anulat corespunzător perioadei între data emiterii Ordinului nr. 1492 din 14 decembrie 2009 şi data emiterii Ordinului nr. 702 din 16 august 2010.
A respins în rest acţiunea.
Soluţionând cu prioritate excepţia lipsei de obiect a acţiunii invocată de pârâtă, Curtea a constatat că această excepţie de fond peremptorie şi absolută este neîntemeiată, întrucât Ordinul nr. 1492 din 14 decembrie 2009 emis de pârâtă este un act administrativ prin care s-a aplicat o sancţiune disciplinară şi care a produs consecinţe juridice până la emiterea Ordinului nr. 702 din 16 august 2010, emis tot de pârâtă, ordin care nu are aptitudinea să înlăture consecinţele deja produse, iar pe calea acţiunii de faţă se urmăreşte anularea tuturor efectelor actului administrativ contestat.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că actul administrativ atacat are la bază cercetarea disciplinară şi propunerea unei Comisii de disciplină constituită cu încălcarea prevederilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 şi art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2001, incluzând reprezentanţii unui sindicat care nu avea personalitate juridică.
S-a mai reţinut că actul administrativ atacat încalcă şi prevederile art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, întrucât sancţiunea a fost luată fără audierea reclamantului.
De asemenea, s-a reţinut că nici dispoziţiile art. 77 alin. (4) din actul normativ sus-menţionat nu a fost respectat, deoarece nu s-a făcut o aplicare corectă a criteriilor de individualizare a sancţiunilor aplicate, nefiind indicate în cuprinsul actului administrativ contestat elementele concrete avute în vedere.
Împotriva acestei sentinţei au declarat recurs atât reclamantul R.Gh.D., cât şi pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP) a apreciat că se impune admiterea recursului său şi modificarea sentinţei atacate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece aceasta a fost dată cu interpretarea greşită a legii. Criticile sale au vizat, în sinteză, următoarele:
- Greşit s-a reţinut de către instanţa fondului că actul administrativ atacat are la bază cercetarea administrativă şi propunerea unei comisii de disciplină constituită cu încălcarea art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 şi art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2001, în condiţiile în care comisia de disciplină a fost constituită prin Ordinul CNPAS nr. 799 din 15 iulie 2009, emis în temeiul H.G. nr. 1344/2007, prin care s-a impus o nouă modificare a comisiei nominalizată de Ordinul nr. 490 din 5 mai 2009, deoarece unii membri titulari şi unii membri supleanţi au renunţat la această calitate, iar Ordinul nr. 799/2009 nu a fost anulat irevocabil prin hotărâre judecătorească. S-a subliniat că Ordinul nr. 799/2009 nu a modificat componenţa comisiei cu privire la membrul titular şi membrul supleant desemnaţi din partea organizaţiei sindicale, nemulţumirea reclamantului fiind legată de faptul că ordinul nu desemnează membrii din cadrul Sindicatului Salariaţilor din Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale al cărui preşedinte era. De altfel, numirea unui membru din partea Sindicatului Salariaţilor din CNPAS ar fi incompatibilă cu judecarea cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 239 din 1 aprilie 2009 întrucât reclamantul era preşedintele organizaţiei sindicale.
-În ceea ce priveşte reţinerile instanţei de fond potrivit cărora actul atacat încalcă prevederile art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, sancţiunea fiind dispusă fără audierea reclamantului, recurenta a arătat că neaudierea reclamantului în cursul cercetării administrative nu poate fi imputată comisiei de disciplină deoarece este consecinţa refuzului acestuia de a se prezenta la termenul pentru care a fost citat. Prin atitudinea sa reclamantul a dorit în mod evident să tergiverseze soluţionarea sesizărilor formulate la adresa sa, astfel că s-a făcut aplicaţia art. 39 alin. (6) din H.G. nr. 1344/2007 conform căruia „refuzul persoanelor citate de a se prezenta la audieri se menţionează în procesul verbal şi nu împiedică desfăşurarea cercetării administrative”;
- Relativ la criteriile de individualizare a sancţiunii aplicate reclamantului, contrar celor susţinute de instanţă, recurenta a arătat că au fost respectate dispoziţiile art. 77 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 şi ţinându-se seama de gravitatea faptelor reţinute în sarcina reclamantului (art. 77 alin. (2) lit. d), g), i), j) şi k) conducătorul instituţiei a dispus prin Ordinul nr. 1492 din 14 decembrie 2009 retrogradarea din funcţia publică în conformitate cu art. 77 alin. (3) lit. d)) din Legea nr. 188/1999.
Cererea de recurs formulată de R.Gh.D. a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., în motivarea ei punându-se accent pe necesitatea de a se sancţiona abuzul comis de autoritatea pârâtă şi prin obligarea acesteia la plata dobânzilor legale aferente de la data de 14 decembrie 2009 până la data de 16 august 2010 când, din nou, tot cu încălcarea legii a fost trecut pe o funcţie de execuţie, precum şi la plata daunelor morale deoarece i s-au adus serioase prejudicii de imagine, imaginea sa publică având de suferit, la acestea adăugându-se şi traumele psihice suferite prin sancţionarea pe nedrept şi privarea de drepturile salariale.
Prin întâmpinare, Casa Naţională de Pensii Publice, a respins susţinerile recurentului-reclamant arătând că în cauză nu s-au produs nici un fel de probatoriu care să dovedească producerea unei fapte ilicite cu vinovăţie, un raport de cauzalitate între prejudiciul respectiv şi fapta pârâtului sau producerea unor suferinţe morale, cum de altfel a reţinut şi instanţa de fond.
În şedinţa publică de la 15 noiembrie 2012, instanţa de recurs a luat act de renunţarea la judecată de către recurentul-reclamant a excepţiilor invocate, respectiv cea privind neconstituţionalitatea art. 133 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 (privind sistemul de pensii publice) şi cea privind lipsa capacităţii juridice şi a capacităţii de reprezentant a numitei D.D.P. - Preşedintele Casei Naţionale de Pensii Publice.
Examinând cauza prin prisma tuturor criticilor expuse sintetic mai înainte, Înalta Curte reţine că recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse ca atare pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
Prin Ordinul nr. 1492 din 14 decembrie 2009 Preşedintele CNPAS a sancţionat disciplinar pe R.Gh.D., ce ocupa funcţia publică de conducere de director-consilier, clasa I, gradul superior treapta de salarizare I în cadrul CNPAS - Direcţia Generală Juridică - Direcţia de Contencios şi Executare Silită, cu retrogradarea în funcţia publică de execuţie de consilier, clasa I, grad profesional superior, treaptă de salarizare I din cadrul Direcţiei Generale de Accidente de Muncă şi Boli Profesionale - Direcţia de Acordare Prestaţii, pe o perioadă de 1 an, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 77 alin. (2) lit. d), g), i), j) şi k) din Legea nr. 188/1999 (privind Statutul funcţionarilor publici) R2 (art. 1), începând cu data emiterii ordinului fiindu-i menţinute celui sancţionat drepturile salariale exclusiv indemnizaţia de conducere (art. 2).
Reclamantul R.Gh.D. a cerut instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti anularea actului administrativ individual menţionat şi obligarea pârâtei CNPAS la plata de despăgubiri pentru daunele materiale şi morale suferite prin emiterea ordinului.
Aşa cum se poate observa din considerentele sentinţei recurate, judecătorul fondului a evaluat atât susţinerile reclamantului cât şi apărările pârâtei din perspectiva probatoriului administrat (înscrisuri) şi a actului normativ aplicabil în materia funcţionarilor publici, Legea nr. 188/1999 R2, conchizând, argumentat, că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 se impune anularea Ordinului nr. 1492 din 14 decembrie 2003 şi pe cale de consecinţă obligarea autorităţii emitente la plata diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite pentru funcţia pe care o ocupa reclamantul la data emiterii ordinului şi cele efectiv primite pentru funcţia în care a fost retrogradat pentru perioada cuprinsă între data emiterii ordinului contestat şi data repunerii în funcţia din care a fost retrogradat respectiv data de 16 august 2010, când a fost emis Ordinul nr. 702.
Probele administrate au evidenţiat mai multe vicii care au afectat cercetarea administrativă, ca fază premergătoare în mod obligatoriu emiterii ordinului de sancţionare disciplinară, acestea privind componenţa Comisiei de disciplină şi desfăşurarea cercetării disciplinare.
În speţă Comisia de disciplină s-a constituit în baza Ordinului nr. 799 din 15 iulie 2009 emis de Preşedintele CNPAS, moment la care singura organizaţie sindicală constituită potrivit legii şi reprezentativă la nivel de unitate era Sindicatul Salariaţilor din CNPAS, constatându-se că Sindicatul Liber al CNPAS este reprezentativ la nivel de unitate prin Sentinţa civilă nr. 7084 din 7 octombrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti (definitivă şi irevocabilă).
În acest context, corect s-a observat că în speţă s-au încălcat prevederile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 R2 şi cele ale art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007 (privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină), care în ce priveşte componenţa Comisiei de disciplină fac trimitere explicită şi la „un reprezentant al organizaţiei sindicale reprezentative sau, după caz, un reprezentant desemnat prin votul majorităţii funcţionarilor publici pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat”.
Argumentelor expuse de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar adaugă şi pe cel al anulării irevocabile a Ordinului de modificare a componenţei Comisiei de disciplină nr. 799 din 15 iulie 2009 emis de CNPAS, prin preşedinte, prin Decizia nr. 5174 din 3 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele acestei decizii se regăseşte în mod clar şi răspunsul la critica formulată de Casa Naţională de Pensii Publice şi care vizează aspectele de incompatibilitate în sensul în care reclamantul R.Gh.D. era şi preşedintele Sindicatului Salariaţilor din Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale, cu sublinierea că sindicatul trebuia reprezentat pentru a se asigura un echilibru în componenţa comisiei de disciplină.
Şi cea de-a doua critică adusă de Casa Naţională de Pensii Publice sentinţei este neîntemeiată în condiţiile în care s-a constatat că în cadrul cercetării disciplinare, prealabile, au fost încălcate prevederile art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 R2 potrivit cărora:
„Sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal.”
Sub acest aspect în mod judicios instanţa de fond a înlăturat apărările autorităţii pârâte potrivit cărora comisia de disciplină l-a citat pentru fiecare termen pe reclamant, neexistând dovezi ale comunicării unor astfel de citaţii către cel cercetat disciplinar.
În fine, în mod corect instanţa fondului a reţinut că deşi actul atacat este motivat în fapt şi în drept, în aplicarea sancţiunii propuse de Comisia de disciplină (Raportul nr. 116 din 9 decembrie 2009) nu s-a procedat la o individualizare a sancţiunii aşa cum cer dispoziţiile art. 77 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 R2, nefăcându-se trimitere la niciunul din criteriile menţionate în acest text legal: cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârşită, consecinţele abaterii, dar şi comportarea generală a funcţionarului public în timpul serviciului, existenţa în antecedentele funcţionarului public a altor sancţiuni.
Nici criticile aduse de reclamant prin cererea de recurs nu vor fi primite, instanţa de control judiciar reţinând că dacă cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, nu acelaşi lucru se poate afirma atunci când sunt invocate anumite consecinţe negative ale unei acţiuni sau inacţiuni, acestea neputând fi stabilite în absenţa oricăror dovezi sub acest aspect.
În speţă, instanţa fondului a apreciat corect că reclamantul nu a indicat în ce constă prejudiciul moral suferit şi nici nu a probat acest lucru astfel că a respins cererea de acordare de daune morale.
De altfel, Înalta Curte consideră că prin însăşi anularea actului vătămător s-a oferit recurentului-reclamant o reparaţie echitabilă şi sub aspect moral.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de R.Gh.D. şi de Casa Naţională de Pensii Publice, împotriva Sentinţei civile nr. 3935 din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4786/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4790/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
