ICCJ. Decizia nr. 4807/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4807/2012
Dosar nr. 1889/57/2010
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta G.C. a chemat în judecată Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Deciziei nr. 4018 din 9 decembrie 2010 şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să fie încadrată în grad de handicap I cu însoţitor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că după evaluarea din martie 2010, starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit, neputându-se mişca de la brâu în jos. A mai susţinut că suferă de cardiopatie ischemică, demenţă senilă şi o serie de alte boli şi că nu mai poate mânca singură, având nevoie de însoţitor.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
La data de 14 martie 2011 reclamanta G.C. a decedat, acţiunea fiind continuată de fiica acesteia N.M.V.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 302 din 5 octombrie 2011 a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de către pârât şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta G.C. şi continuată de moştenitoarea acesteia N.M.V.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, s-a reţinut că în materia încadrării în grad de handicap procedura prealabilă are o reglementare specifică, în sensul că decizia a cărei anulare se solicită este emisă de către pârât în soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva certificatul de încadrare în grad de handicap.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că prin raportul de evaluare complexă s-a recomandat încadrarea reclamantei în grad de handicap grav fără asistent personal, neluându-se în considerare biletele şi scrisorile medicale eliberate la ieşirea din spital.
Cum aceste bilete şi scrisori medicale au fost eliberate la ieşirea din spital, deci ulterior emiterii deciziei atacate, ele prezintă relevanţă numai sub aspectul evaluării medicale, ca etapă a procesului de evaluare complexă, ele nu sunt de natură a justifica singure decizia privind acordarea unui asistent personal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, prin succesoarea acesteia N.M.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în mod sintetic, că hotărârea curţii de apel este nemotivată şi că există o contradicţie evidentă între prevederile Ordinului comun al MMPS nr. 762/2007 şi concluziile anchetei sociale care au stat la baza evaluării, raportul de evaluare complexă întocmit de serviciul de evaluare din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială, precum şi actele depuse, care demonstrează în mod clar că G.C. avea nevoie de însoţitor.
Examinând cauza, prin prisma normelor legale incidente, a probatoriului existent la dosar, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă pentru cele ce vor fi punctate în consecinţă:
Critica referitoare la nemotivarea sentinţei atacate nu poate fi primită, considerentele avute în vedere pentru pronunţarea soluţiei fiind lămuritoare atât din punct de vedere al situaţiei de fapt cât şi al celei de drept, deci instanţa a respectat dispoziţiile art. 261(1) pct. 5 C. proc. civ.
În mod judicios, curtea de apel învestită cu o acţiune în anulare a Deciziei nr. 4018 din 9 decembrie 2010 emisă de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi obligarea acestei autorităţi la emiterea unor noi decizii de încadrare în grad de handicap I cu însoţitor în favoarea reclamantei G.C., a observat că aparţine exclusiv Comisiei Superioare competenţa în ceea ce priveşte încadrarea în grad de handicap în conformitate cu criteriile medico-psiho-sociale stabilite prin Ordinul comun al MMFPS şi MSP din 2007, instanţa de contencios administrativ urmând doar să verifice legalitatea actelor emise de autoritatea administrativă în discuţie.
Într-adevăr, analiza este posibilă numai din perspectiva actelor existente, mai exact a situaţiei reclamantei, la momentul emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap, neavând relevanţă sub aspectul încadrării în grad de handicap recomandările medicale, biletele şi scrisorile medicale eliberate la ieşirea din spital.
Aceste documente au însemnătate sub aspectul evaluării medicale, ca etapă a procesului de evaluare complexă, însă nu pot fi de natură prin ele însele să conducă la decizia privind acordarea unui asistent personal.
Or, Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Alba a întocmit un raport de evaluare complexă conform art. 46 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 (aprobate prin H.G. nr. 268/2007), recomandând încadrarea în grad de handicap grav fără asistent personal.
În acest context, în mod corect instanţa fondului a concluzionat că nu există elemente de natură a stabili că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea legii, motiv pentru care acţiunea în anulare a fost respinsă ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 312(1) C. proc. civ. şi art. 20(1) din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.M.V. în calitate de moştenitoare a reclamantei G.C. împotriva Sentinţei civile nr. 302 din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4805/2012. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4810/2012. Contencios → |
|---|
