ICCJ. Decizia nr. 4810/2012. Contencios
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4810/2012
Dosar nr. 793/57/2011
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.I. a chemat în judecată Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap Hunedoara şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceste două pârâte să dispună:
- anularea Deciziei nr. 8875 din 20 decembrie 2010 emisă de Comisia Superioară
- anularea certificatului nr. 79275 din 05 iulie 2010 eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Hunedoara
- obligarea Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi la emiterea unui nou certificat prin care să-i fie recunoscut dreptul la asistent personal, respectiv la indemnizaţie potrivit legii.
În motivarea acţiunii, reclamantul susţine că prin certificatul de încadrare în grad de handicap numărul 70608 din 27 iulie 2009 a fost încadrat în gradul de handicap grav cu asistent personal, fiindu-i acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006.
La data de 05 iulie 2010, cu ocazia reevaluării, reclamantului i se eliberează certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 79275 din 05 iulie 2010 prin care i se menţine gradul de handicap grav, însă nu i s-a aprobat şi dreptul la asistent personal.
Reclamantul a solicitat Comisiei Superioare revizuirea acestui grad de handicap, depunând toate actele medicale necesare, însă, rezultatul nu a fost favorabil.
Apreciază că nu se justifica retragerea dreptului la asistent personal, atâta timp cât este vorba despre un handicap ireversibil iar sănătatea sa a evoluat în mod defavorabil în anul 2010.
Prin întâmpinarea formulată, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, a lipsei capacităţii procesuale pasive, precum şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
La rândul său Comisia Superioară a solicitat respingerea acţiunii în principal ca inadmisibilă, pentru lipsa plângerii prealabile şi în subsidiar ca nefondată.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 296 din 12 octombrie 2011 a respins excepţiile invocate de către pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi soluţionând în fond cauza a respins-o ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut cu privire la excepţiile invocate următoarele:
- În ceea ce priveşte procedura prealabilă s-a reţinut că demersul prealabil poate fi realizat fie pe calea recursului graţios fie a recursului ierarhic.
În speţă, reţine instanţa procedura prealabilă a fost îndeplinită pe calea recursului graţios astfel că a-i cere reclamantului să mai realizeze o procedură prealabilă apare ca o sarcină împovărătoare şi inutilă.
- În ce priveşte excepţiile lipsei calităţii procesuale de folosinţă, lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu şi lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Hunedoara s-a reţinut că nu pot fi primite, întrucât fiind emitentul certificatului nr. 79275/2010 şi având competenţa pentru emiterea acestuia, Consiliul Judeţean Hunedoara - Comisia de evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul acestuia are capacitate de drept administrativ şi implicit calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că reclamantul suferă de tulburări psihoemoţionale, în contextul bolii şi necesită suport afectiv şi familial, acordându-i-se doar grad de handicap grav fără asistent personal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.I., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este nelegală, întrucât a hotărât înlăturarea asistentului personal în cursul anului 2010, deşi atât în anul 2009, cât şi în anul 2011, în urma reevaluării şi eliberării certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4439 din 7 iulie 2011, deficienţa funcţională este calificată gravă cu asistent personal.
Recursul este fondat urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
În fapt, prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 70608 din 27 iulie 2009 reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav cu asistent personal, fiindu-i acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006.
Cu ocazia reevaluării la data de 5 iulie 2010 reclamantului i s-a eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 79275, prin care i s-a menţinut gradul de handicap, fără a i se fi acordat şi dreptul la asistent personal.
Deşi a atacat cu plângere acest certificat, de încadrare în grad de handicap nr. 8875 din 20 decembrie 2010, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a păstrat încadrarea în grad de handicap, însă, tot fără însoţitor.
Astfel, prin raportul de evaluare complexă nr. 28309 din 15 iunie 2010 s-a reţinut că reclamantul beneficiază de o autonomie minoră, şi suferă de tulburări psihoemoţionale, necesitând suport afectiv şi familial, propunerea fiind de acordare a gradului de handicap grav fără asistent personal.
La baza acestui raport a stat şi ancheta socială.
Din analiza raportului de evaluare ca şi a anchetei sociale, rezultă că părţile sunt de acord asupra faptului că reclamantul a fost încadrat în gradul I de handicap - handicap grav, însă, prin actele administrative deduse judecăţii, contestă dreptul acestuia la asistent personal.
Aşadar, problema dedusă judecăţii este aceea dacă recurentul se încadrează în prevederile art. 35 din Legea nr. 448/2006, adică dacă are dreptul de a beneficia de asistent personal.
Textul legal anterior nominalizat dispune că acest beneficiu poate fi acordat doar persoanelor cu handicap grav, în baza evaluării socio-psiho-medicale.
În cauză, însă, intimaţii-pârâţi nu au contestat încadrarea recurentului în gradul I de handicap - handicap grav - dar au apreciat că situaţia personală a acestuia nu îl îndreptăţeşte să beneficieze de asistent personal, fără a nominaliza în actul administrativ dedus judecăţii care sunt criteriile medico-psiho-sociale, aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale şi nr. 1992 ale Ministerului Sănătăţii Publice din 2007, pe care recurentul nu le satisface.
Aşa fiind, concluzia la care a ajuns instanţa de fond, în sensul că cele două Comisii de evaluare a persoanelor adulte cu handicap au realizat o justă aplicare a criteriilor medico-psiho-sociale stabilite de Ordinul comun nr. 762/2007 şi 1992/2007 al Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Sănătăţii Publice este greşită, recursul declarat în cauză, urmând să fie admis şi, pe cale de consecinţă, se vor anula cele două acte administrative contestate, obligând Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantului în grad de handicap grav cu asistent personal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.I., împotriva Sentinţei nr. 296 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea reclamantului P.I.
Anulează Decizia nr. 8875 din 20 decembrie 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluarea a Persoanelor Adulte cu Handicap şi certificatul nr. 79275 din 5 iulie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara.
Obligă pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap la emiterea unei noi decizii, de încadrare a reclamantului în grad de handicap grav, cu asistent personal.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
← ICCJ. Decizia nr. 4807/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4818/2012. Contencios. Conflict de... → |
---|