ICCJ. Decizia nr. 4801/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4801/2012
Dosar nr. 6616/2/2010
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
R eclamanta Asociaţia Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România (A.M.S.P.P.R.), a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Dentişti din România (C.M.D.R.), obligarea acestuia de a emite actele administrative ce i-au fost refuzate reclamantei în mod nejustificat cu privire la cererea de acreditare ca furnizor de educaţie medicală continuă (EMC) pentru anul în curs; obligarea pârâtului la repararea pagubei materiale şi morale în cuantum total de 63.243 lei ce i-a fost cauzată prin refuzul nejustificat de a soluţiona cererea cu privire la acreditarea sa ca furnizor de educaţie medicală continuă (EMC).
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este înfiinţată ca asociaţie profesională naţională a medicilor dentişti cu practică privată în baza Legii nr. 21/1924 şi funcţionează actualmente în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare, având în structura sa nouă filiale regionale.
A mai arătat reclamanta că îndeplineşte condiţia de a fi asociaţie profesională naţională, care potrivit propriului statut acţionează în domeniul educaţiei medicale şi care a depus cererea de acreditare în termenul şi forma stabilite de CMDR prin regulamentul adoptat în domeniul EMC, dar niciun răspuns nu a fost primit la această cerere, nici în termenul legal, nici până în prezent.
A precizat reclamanta că, în data de 04 decembrie 2009, a depus cererea si dosarul de acreditare ca furnizor de EMC pentru anul 2010, având numărul de înregistrare la CMDR nr. 2839 din 04 decembrie 2009. Dosarul de acreditare ca furnizor de EMC a fost completat si depus în conformitate cu prevederile normative în vigoare la acea dată si urmând întocmai modelul dosarului de acreditare a furnizorilor de EMC, stipulat în Anexa nr. 2 la Decizia nr. 9/2008 privind organizarea sistemului de educaţie medicală continuă, emisă de Consiliul Naţional al CMDR.
În data de 09 decembrie 2009, reclamanta a depus spre înştiinţare aceleaşi documente privind cererea sa de acreditare şi la Colegiul Medicilor Dentişti din Bucureşti, în cazul în care era nevoie în vederea avizării, astfel cum este stipulat în prevederile în materia EMC. Documentul a fost înregistrat la Colegiul Medicilor Dentişti din Bucureşti sub numărul 1225 din 09 decembrie 2009.
A arătat reclamanta că se impunea reacreditarea sa ca furnizor de EMC, odată ce în decembrie 2008 fusese acreditată (reacreditată ca în toţi anii anteriori) ca furnizor de EMC pentru anul 2009.
În data de 03 februarie 2010, reclamanta a depus la CMDR plângerea prealabilă privind refuzul de a soluţiona cererea de acreditare a subscrisei (plângere înregistrată sub nr. 305 din 03 februarie 2010), în condiţiile în care organul administrativ nu a emis niciun răspuns.
În absenta unui răspuns la cererea de acreditare, cât si la plângerea prealabilă, cu atât mai puţin a unei decizii motivate comunicate solicitantului, reclamanta a arătat că este în prezenta unui refuz nejustificat de a soluţiona cererea, manifestat cu exces de putere din partea autorităţii administrative competente, respectiv CMDR.
Ca temei legal al acţiunii, reclamanta a indicat actele normative ce constituie baza legală în materie, respectiv:
1. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;
2. Regulamentul de organizare şi funcţionare a CMDR;
3. Regulamentul de educaţie medicală continuă a CMDR;
4. Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, care se completează cu normele legale generale şi cu aplicarea principiilor de drept.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1633 din 2 martie 2011, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantă constatând refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea acesteia de acreditare şi obligându-l să emită reclamantei răspuns scris, privind modul de soluţionare a cererii de acreditare.
Totodată, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind despăgubirile pentru daune materiale şi morale din acţiunea precizată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că pretenţia reclamantei de a i se aduce la cunoştinţă soluţia dată cererii sale de acreditare este întemeiată, întrucât nici Legea nr. 95/2006 şi nici Decizia nr. 46/2009 nu conţin dispoziţii derogatorii referitoare la modul de aducere la cunoştinţă a soluţiei date acestor cereri, iar la cunoştinţă publică a fost adus doar programul cuprinzând manifestările ştiinţifice acreditate, nu şi o listă a furnizorilor acreditaţi pentru anul 2010.
În ceea ce priveşte neacreditarea reclamantei pentru anul 2010, aceasta constituie o problemă de apreciere a oportunităţii acreditării, de competenţa exclusivă a autorităţii administrative, care excedează controlului jurisdicţional al instanţei de contencios administrativ.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea la despăgubiri pentru daune materiale din acţiunea precizată, Curtea reţine că prejudiciul material invocat de reclamantă se referă la beneficiul nerealizat pe anul 2010, estimat la 63.242 lei, sumă rezultată dintr-un calcul ce porneşte de la veniturile obţinute în anul 2008.
Curtea constată că realizarea unui venit de către furnizorul de EMC nu este certă, depinzând, în mod direct, de numărul de cursanţi, care la rândul său este în relaţie cu gradul de interes, de atractivitate, pe care îl prezintă manifestările organizate.
Prin urmare, constatând că este vorba despre un prejudiciu eventual, şi nu cert, iar legătura de cauzalitate cu fapta pârâtului neputând fi stabilită, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 998-999 C. civ. pentru acordarea de despăgubiri privind daunele materiale, cererea urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţei considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs atât reclamanta Asociaţia Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România, cât şi pârâtul Colegiul Medicilor Dentişti din România.
Recursul declarat de Asociaţia Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România.
Recurenta a susţinut, în esenţă că sub aspectul neacordării daunelor morale hotărârea instanţei de fond este neîntemeiată, nemotivată în drept şi nesusţinută, în raport de materialul probator existent la dosarul cauzei.
A mai susţinut că, prin încălcarea principiului de drept comunitar la o bună administrare se încalcă însuşi dreptul la liberă asociere pentru că scopul statutar al reclamantei este tocmai organizarea de manifestări de EMC.
Recursul declarat de Colegiul Medicilor Dentişti din România.
Recurentul a susţinut că în cauză, raportat şi la definiţia sintagmei “refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri”, nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantei, atâta timp cât a fost publicat pe web-site-ul CMDR lista de furnizori de educaţie medicală continuă, pentru anul 2010, inclusiv programul de manifestări ştiinţifice.
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea celor două cereri de recurs, examinând actele şi lucrările dosarului a constatat că recursurile sunt fondate şi urmează să fie admise şi să se modifice hotărârea instanţei de fond în sensul constatării cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1704 C. civ. „tranzacţia este un contract prin care părţile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce poate să se nască”.
În cauză, prin tranzacţia încheiată la data de 14 noiembrie 2012 între Asociaţia Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România şi Colegiul Medicilor Dentişti din România, prima în calitate de recurentă-reclamantă şi cel de-al doilea în calitate de intimat-pârât în dosarul de faţă s-a convenit, de comun acord, soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului care face obiectul acestui dosar (nr. 6616/2/2010).
Cum părţile sunt de acord să stingă prezentul litigiu fără nici un fel de pretenţii patrimoniale sau nepatrimoniale în legătură cu acesta şi având în vedere dispoziţiile art. 271-273 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de voiţa părţilor şi, în consecinţă, va admite recursul va modifica sentinţa recurată şi va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Asociaţia Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România şi de Colegiul Medicilor Dentişti din România, împotriva sentinţei nr. 1633 din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România, ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4800/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 4802/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
