ICCJ. Decizia nr. 4800/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4800/2012
Dosar nr. 676/33/2011
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.A. a solicitat desfiinţarea Hotărârii nr. 104 din 28 martie 2011 pronunţată în dosar nr. 39/2011 al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi să se constate discriminarea acestuia de către Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Maramureş.
În motivarea cererii a arătat că în luna decembrie 2010, Consiliul Baroului Maramureş a admis d-lui I.I. ofiţer de poliţie, în prezent pensionat, intrarea în profesia de avocat fără examen, fără ca acesta să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 51/1995 republicată în sensul că nu deţine titlul de doctor în drept şi nici nu a exercitat profesiile enumerate în lege cel puţin 10 ani.
Prin sentinţa civilă nr. 554 din 11 octombrie 2011 Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în mod legal pârâta a constatat că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, neputându-se reţine existenţa unei fapte de discriminare între persoane aflate în situaţii comparabile, analoage, identice motiv pentru care hotărârea nr. 104 din 28 martie 2011 emisă de Colegiul director este legală şi temeinică, neimpunându-se a fi anulată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.A., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu şi-a manifestat rolul activ prevăzut de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pronunţând o sentinţă nelegală şi netemeinică favorizând nerespectarea legii de către UNBR, Baroul Maramureş şi menţinând hotărârea nr. 104/2011 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Astfel, recurentul susţine că potrivit Hotărârii nr. 55 din 7 februarie 2008 a Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ca şi a sentinţei civile nr. 640 din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj (definitivă prin decizia nr. 1165 din 3 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) profesia de ofiţer de poliţie nu este prevăzută în mod limitativ în lege şi ca atare nu pot fi primiţi în profesia de avocat, persoanele care au îndeplinit calitatea de ofiţer de poliţie.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin petiţia nr. 806 din 3 februarie 2011, reclamantul M.A. a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu faptul că deşi îndeplinea condiţiile legale Baroul Maramureş nu a permis aderarea în profesia de avocat fără susţinerea examenului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat.
A mai arătat reclamantul că, o persoană care se află într-o situaţie comparabilă cu a sa a fost admisă în profesia de avocat fără examen şi, că faptele pe care le prezintă intră sub incidenţa prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Prin Hotărârea nr. 104 din 28 martie 2011 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat că faptele prevăzute nu intră sub incidenţa prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Pentru a ajunge la această concluzie, pârâta s-a raportat la modul în care erau întrunite cumulativ elementele constitutive ale art. 2 din O.G. nr. 137/2000.
Astfel, potrivit acestei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic social şi cultural sau orice alte domenii ale vieţii publice.”
Din analiza acestor criterii pârâta a constatat că reclamantul nu se află într-o situaţie analoagă cu numitul I.I., admis fără examen în Baroul Maramureş.
Într-adevăr I.I. a fost poliţist dar a dobândit calitatea de consilier juridic în cadrul MAI, susţinând examenul de definitivat cu respectarea prevederilor art. 16 şi 19 din Legea nr. 51/1995, în timp ce reclamantul potrivit sentinţei nr. 640/2008 a Curţii de Apel Cluj nu a îndeplinit condiţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
Rezultă aşadar că atâta vreme cât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 nu se poate reţine nici existenţa unei fapte de discriminare între persoane aflate în situaţii comparabile, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Examinând şi din oficiu hotărârea recurată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul declarat de M.A. va fi respins ca nefondat.
Văzând şi cererea de cheltuieli de judecată formulată de recurent, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. Înalta Curte va admite cererea şi va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.A., împotriva sentinţei civile nr. 554 din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4798/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4801/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
