ICCJ. Decizia nr. 4803/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4803/2012
Dosar nr. 1532/334/2011
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.E. a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la plata sumei de 197.820 lei - despăgubiri stabilite la Legea nr. 247/2005 prin decizia nr. 8661/FF din 30 iulie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor – sumă actualizată cu indicele de inflaţie.
În motivarea acţiunii, reclamanta a precizat că despăgubirile i-au fost acordate pentru o suprafaţă de 9 ha teren cu vegetaţie forestieră, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, dar punerea în posesie pe vechiul amplasament nu este posibilă; că de la data eliberării Deciziei nr. 8661/FF din 30 iulie 2009, deşi s-a adresat şi Instituţiei Preşedintelui României, Corpului de Control a MAI Bucureşti, decizia nu a fost executată, comunicându-i-se că prin O.U.G. nr. 62/2010, emiterea titlurilor de plată a fost suspendată până la 1 iulie 2012.
Curtea de Apel Suceava Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 377 din 14 noiembrie 2011 a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta ANRP să-i plătească suma de 197.820 lei despăgubiri, conform titlului de despăgubiri emis, respectiv Decizia nr. 8661/FF din 30 iulie 2009, sumă actualizată cu indicele de inflaţie de la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că titlul de despăgubire emis reclamantei este datat 30 iulie 2009 iar cererea de opţiune este datată 21 octombrie 2009, date la care O.U.G. nr. 612/2010 nu era în vigoare, aceasta având aplicabilitate numai cu privire la titlurile de despăgubiri emise ulterior aplicării ei.
Împotriva sentinţei civile nr. 377 din 14 noiembrie 2011 a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că sentinţa a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 3 al O.U.G. nr. 62/2010, intrată în vigoare la 30 iunie 2010, potrivit cărora „pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanţei se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Cât priveşte prematuritatea cererii reclamantei de obligare a pârâtei ANRP la plata despăgubirilor în baza titlului de despăgubire nr. 8661/FF din 30 iulie 2009, despăgubiri actualizate cu un procent de 5%, invocată de către Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar pe care instanţa de fond în mod greşit a analizat-o şi a respins-o recurenta a reţinut că trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
- În cauza dedusă judecăţii cererea de opţiune a reclamantei este înregistrată sub nr. 13628 din 21 octombrie 2009, iar despăgubirile în numerar s-au efectuat, în limita fondurilor alocate, până la cererea de opţiune înregistrată sub nr. 03967 din 29 aprilie 2008.
- Faţă de greutăţile întâmpinate în procedura de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspectul financiar, având în vedere şi numărul mare al cererilor de restituire formulate de foştii proprietari, legiuitorul a stabilit criteriul ordinii cronologice în care au fost înregistrate opţiunile, asigurându-se egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeaşi situaţie.
- Legiuitorul a menţinut pe perioada suspendării ca modalitate de valorificare a titlului de despăgubire, posibilitatea convertirii acestora în acţiuni emise de Fondul Proprietatea, dându-le posibilitatea acelora care au optat pentru acordarea despăgubirilor în numerar şi nu li s-au emis titluri de plată să îşi schimbe opţiunea din despăgubiri în numerar în despăgubiri în acţiuni.
- Reclamanta nu a solicitat însă schimbarea opţiunii din despăgubiri în numerar în despăgubiri în acţiuni, aşa încât soluţia privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor actualizate cu rata inflaţiei este lipsită de temei egal.
Recursul este fondat pentru argumentele expuse în cele ce urmează.
În cauză, este necontestat că intimata-reclamantă este titularul Deciziei nr. 8661/FF din 30 iulie 2009 pentru despăgubiri în sumă de 197.820 lei emisă de C.C.S.D., iar cererea de opţiune formulată de acesta a fost înregistrată la 29 aprilie 2008.
Prin sentinţa recurată, Curtea de apel a admis acţiunea, obligând A.N.R.P. să plătească reclamantei suma de 1977820 lei despăgubiri conform titlului de despăgubiri emis, respectiv Decizia nr. 8661/FF din 30 iulie 2009 sumă actualizată cu indicele de inflaţie de la data plăţii efective.
Prin art. III din O.U.G. nr. 62/2010, publicată în M. Of. nr. 446 din 1 iulie 2010, emiterea titlurilor de plată prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost suspendată pentru o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă.
Prin art. II din Legea nr. 117/2012, publicată în M. Of. nr. 456 din 6 iulie 2012, a fost modificat art. III din O.U.G. nr. 62/2010, în sensul că perioada de suspendare a emiterii titlurilor de plată prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost prelungită până la data de 15 mai 2013, ceea ce face ca acţiunea să fie prematură.
Înalta Curte observă că termenul de suspendare, stabilit de legiuitor iniţial la 2 ani şi prelungit, ulterior, prin modificarea de către Legea nr. 117/2012 a dispoziţiilor O.U.G. nr. 62/2010, până la data de 15 mai 2013, nu este lăsat la aprecierea instanţei, fiind conform dispoziţiilor constituţionale.
Astfel, prin Deciziile nr. 1242/2011, nr. 1365/2011, nr. 1602/ 2011, nr. 168/2012 şi nr. 499/2012, Curtea Constituţională a statuat că art. III din O.U.G. nr. 62/2010 este constituţional, textul criticat neaducând atingere existenţei dreptului de proprietate, ci prevăzând o modalitate temporară de exercitare a acestui drept, ceea ce nu echivalează cu imposibilitatea valorificării dreptului de creanţă asupra statului.
A mai argumentat Curtea Constituţională că măsura suspendării prevăzută de textul legal criticat nu echivalează cu imposibilitatea valorificării dreptului de creanţă asupra statului, fapt ce ar contraveni dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, ci reprezintă reglementarea unei modalităţi de valorificare determinată de contextul economic actual, caracterizat prin restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar (în acest sens şi deciziile nr. 188/2010, nr. 872/ 2010 şi nr. 874/2010).
În concluzie, instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, ignorând dispoziţiile O.U.G. nr. 62/2010 şi termenul prevăzut la art. III din acest act normativ.
Faţă de cele ce preced recursul va fi admis şi sentinţa recurată va fi modificată în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamanta C.E., ca prematură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, împotriva sentinţei nr. 377 din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta C.E., ca prematură.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4802/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 4804/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
