ICCJ. Decizia nr. 4806/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4806/2012
Dosar nr. 8200/2/2010
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul H.A. a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia la revizuirea indemnizaţiei de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 potrivit Hotărârii nr. 17123/327 din 15 octombrie 2008.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este beneficiar al Legii nr. 189/2000, drept recunoscut prin Hotărârea nr. 17123/327 din 15 octombrie 2008 şi, că indemnizaţia pe care o primeşte în calitate de beneficiar al acestui act normativ este de numai 38 lei, în timp ce ceilalţi locuitori evrei ai oraşului Târgu Neamţ primesc un cuantum mai mare, respectiv 400 lei.
Prin întâmpinarea formulată la data de 28 martie 2011 pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca tardiv introdusă.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 2446 din 29 martie 2011 a respins acţiunea formulată de reclamant ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că decizia atacată a fost emisă şi comunicată în anul 2008 astfel că la data de 16 septembrie 2010, data expirării acţiunii termenul era împlinit, deşi încă de la data comunicării deciziei reclamantul a cunoscut că acţiunea i-a fost admisă doar pentru o parte din pretenţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul H.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond consideră că reclamantul cunoştea diminuarea drepturilor sale, de la data comunicării deciziei.
A mai reţinut că nu avea cum să conteste hotărârea în termen de 30 de zile de vreme ce nu a ştiut nimic până la sfârşitul lunii martie 2010, când a primit adresa nr. 1064/1120/442/463 din 5 martie 2010 de la Casa Naţională de Pensii.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii potrivit legii contenciosului administrativ hotărârea Curţii de apel este definitivă”.
În cauză, decizia atacată a fost emisă şi comunicată în anul 2008 iar la data de 16 septembrie 2010 data expirării acţiunii, termenul era împlinit.
Aşa fiind şi având în vedere că în luna mai a anului 2009 reclamantul a început să-şi încaseze drepturile băneşti cuvenite rezultă că termenul de contestare a deciziei nu a fost respectat nici în raport cu această dată, aşa încât, în mod corect instanţa de fond a dispus respingerea acţiunii ca tardiv formulată.
Examinând şi din oficiu hotărârea recurată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de H.A. împotriva sentinţei civile nr. 2446 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4804/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4811/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
