ICCJ. Decizia nr. 4935/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4935/2012
Dosar nr. 870/64/2011
Şedinţa de la 22 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în primă instanţă
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, reclamantul D.D. a suspendarea Ordinului Directorului SRI nr. 0366 din 27 septembrie 2011, prin care s-a dispus trecerea în rezervă a acestuia, măsura urmând a produce efecte, până la pronunţarea instanţei de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât abuzul pârâtei de excludere din S.R.I., reprezintă un caz bine justificat, ce se conturează prin vădite elemente de nelegalitate.
Reclamantul a mai arătat că actul administrativ atacat, este lovit de nulitate absolută, fiind nemotivat în fapt, contrar dispoziţiilor art. 84, 89 şi 93 din Legea nr. 188/1999 şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 raportat la art. 35 din Legea nr. 14/1992.
Prin întâmpinare, pârâtul S.R.I. a invocat excepţia inadmisibilităţii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile - excepţie respinsă de instanţă la termenul de judecată din 14 februarie 2012- pe fond solicitând respingerea cererii
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 30 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul D.D., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii, privind suspendarea Ordinului nr. 0366 din 27 septembrie 2011 a Directorului S.R.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în cadrul cererii de suspendare, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care însă poate fi analizat doar în cadrul acţiunii în anulare.
Astfel, prima instanţă a constatat că în cauză, măsura destituirii din funcţie a reclamantului prin actul administrativ atacat, a cărui suspendare se solicită, nu constituie prin ea însăşi un caz bine justificat, iar punerea în executare a actului administrativ, nu ar conduce la o perturbare previzibilă a activităţii instituţiei pârâte, acest act vizând doar situaţia personală a reclamantului.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei Curţii de apel a declarat recurs reclamantul D.D., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive:
Se arată în esenţă că, în mod greşit, instanţa de fond apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care trecerea sa în rezervă a fost făcută prin aplicarea retroactivă a unei dispoziţii introduse de legiuitor la data de 20 aprilie 2011, pentru o situaţie de fapt din anul 2008.
Recurentul a mai arătat că nu a fost finalizat procesul având ca obiect cererea prin care a solicitat anularea ordinului de retragere a accesului la informaţii clasificate, astfel că nu există un impediment legal ori real pentru care să nu poată desfăşura activităţi în cadrul SRI, astfel cum a făcut-o în ultimii patru ani.
În fine, recurentul arată că este îndeplinită şi condiţia prevenirii unei pagube iminente, întrucât actul atacat îi provoacă atât pagube de ordin material prin pierderea drepturilor salariale, cât şi prejudicii de imagine, cu influenţe negative asupra întregii cariere militare.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate şi în raport de actele şi lucrările dosarului dar şi de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., constată că nu este incident în cauză niciun motiv de casare sau de modificare a sentinţei atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare este Ordinul Directorului SRI nr. 0366 din 27 septembrie 2011.
Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 254 din 6 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 921/64/2011, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul D.D., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii - reprezentat de U.M. 0198 Bucureşti, având ca obiect anularea Ordinului nr. 0366 din 27 septembrie 2011
Înalta Curte, având în vedere că cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia instanţa poate dispune suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond, constată că recurentul nu mai justifică un interes în susţinerea cererii de suspendare, întrucât instanţa de fond s-a pronunţat în sensul respingerii cererii de anulare a ordinului atacat.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt nefondate şi nu pot fi primite.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.D. împotriva Sentinţei nr. 30 din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4931/2012. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 4944/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
