ICCJ. Decizia nr. 4914/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4914/2012
Dosar nr. 29521/3/2010
Şedinţa publică de la 22 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 6570 din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia de nelegalitate, formulată de reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Administraţiei şi Internelor - Casa de Pensii, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 1069/02 aprilie 2009 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române este inadmisibilă, întrucât prin Sentinţa nr. 1922/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1580/2011 a Înaltei Curţi, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de anulare a acestei dispoziţii pentru lipsa plângerii prealabile.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 21 mai 2012, a declarat recurs reclamantul I.M., acesta formulând şi cerere de repunere în termenul de recurs la data de 22 noiembrie 2012.
În motivarea cererii de repunere în termen, recurentul-reclamant a arătat că a fost indus în eroare cu privire la termenul pe care îl avea la dispoziţie pentru a exercita recursul, de însăşi instanţa de fond, care a menţionat în finalul sentinţei atacate un termen de 15 zile, iar nu de 5 zile, aşa cum prevede art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul-reclamant a susţinut că a fost împiedicat să exercite recursul în termenul legal, dintr-o împrejurare contradictorie.
Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a exercitat în termen calea de atac, iar cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac este neîntemeiată, pentru considerentele în continuare arătate.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."
Prin sentinţa atacată cu recurs a fost soluţionată o excepţie de nelegalitate invocată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de urgenţă şi cu precădere".
Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 4 mai 2011, aşa cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a hotărârii, iar recursul a fost declarat la data de 21 mai 2011, deşi, conform dispoziţiilor citate, ultima zi în care reclamanta putea exercita calea de atac era data de 10 mai 2011.
Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât chiar dacă în dispozitivul sentinţei recurate a fost menţionată calea de atac a recursului şi termenul de 15 zile de la comunicare pentru declararea acestuia, recurentul nu se poate prevala de această împrejurare, deoarece, pe de o parte, condiţiile, limitele şi termenele în care pot fi exercitate căile de atac sunt prevăzute de lege, astfel încât o hotărâre judecătorească nici nu le poate acorda ea însăşi, nici nu le poate suprima, iar, pe de altă parte, partea nu poate invoca necunoaşterea legii, potrivit adagiului "nemo censetur ignorare legem".
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de formulare a recursului, iar în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului şi va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de I.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a recursului.
Respinge recursul declarat de I.M. împotriva Sentinţei nr. 6570 din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4913/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4927/2012. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
