ICCJ. Decizia nr. 4931/2012. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4931/2012
Dosar nr. 1369/33/2011
Şedinţa publică de la 22 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea formulată, reclamantul Primarul Comunei T., în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Bistriţa-Năsăud a solicitat pct. 2 al Deciziei nr. 30 din 11 octombrie 2010 a Camerei de Conturi Bistriţa-Năsăud şi a Încheierii nr. VI/57 din 17 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Conturi Bistriţa-Năsăud, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, pârâta Curtea de Conturi a României în nume propriu şi pentru Camera de Conturi Bistriţa-Năsăud a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 631 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Primarul Comunei T., împotriva pârâtelor Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Bistriţa-Năsăud.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că prin Decizia nr. 30 din 11 octombrie 2010 emisă în baza prevederilor Legii nr. 94/1992 de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Bistriţa-Năsăud - s-a constatat că în cursul anului 2009 au fost acordate nelegal drepturi salariale personalului contractual şi al funcţionarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al instituţiei, dispunându-se măsuri de remediere.
Curtea de apel a mai reţinut că prin Încheierea nr. VI din 57 din 17 februarie 2011 a Curţii de Conturi a României a fost respinsă contestaţia Primarului Comunei T. împotriva Deciziei nr. 30 din 11 octombrie 2010 emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Bistriţa-Năsăud.
Cu privire la cererea de anulare, instanţa de fond a constatat că actele administrative atacate sunt legale, întrucât potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010 şi art. 30 din Legea cadru nr. 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contractele şi acordurile colective şi contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierilor sau prin alte acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor şi care exced prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009, astfel încât pârâta Curtea de Conturi a României a procedat în mod corect neluând în considerare aceste acte.
3. Recursul declarat de reclamantul Primarul Comunei T.
Prin cererea de recurs formulată, recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, susţinând nelegalitatea măsurilor adoptate de intimată.
Recurentul a susţinut faptul că sumele achitate funcţionarilor publici şi personalului contractual nu reprezintă cheltuieli din bugetul local ce nu întrunesc condiţii legale, prin urmare nu reprezintă un prejudiciu, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 273/2006.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, constatând incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, trimiţând cauza la instanţa competentă a soluţiona fondul acţiunii deduse judecăţii, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, pentru considerentele ce urmează:
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc., în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a Judeţului Bistriţa-Năsăud, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile din regulamentul Curţii de conturi nu pot fi aplicate cu prioritate faţă de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel, dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130 din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curţii de apel competenţa de soluţionare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, nu pot contraveni normelor de competenţă stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind şi Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost admisă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor respective din Regulament.
Pentru toate aceste motive, constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, trimiţând cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Primarul Comunei T. împotriva Sentinţei nr. 631 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 493/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 4935/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
