ICCJ. Decizia nr. 4927/2012. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4927/2012
Dosar nr. 10981/2/2010
Şedinţa publică de la 22 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 4847 din 5 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins acţiunea formulată de reclamantul T.I. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 02 noiembrie 2011, a declarat recurs reclamantul T.I., fără a preciza care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere că cererea de recurs, formulată la data de 02 noiembrie 2011, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Art. 304 din acelaşi act normativ enumeră situaţiile în care se poate cere modificarea sau casarea unor hotărâri, numai pentru motive de nelegalitate: "când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale; când hotărârea s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii; când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii; când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2); dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut; când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia; când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii."
De asemenea, este neîndoielnic că, în cauză, Înalta Curte se află în situaţia prevăzută de art. 3041 C. proc. civ., în care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Cu toate acestea, analizând cererea recurentului şi susţinerile acestuia, precum şi înscrisurile depuse în probatoriu, Înalta Curte constată că în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate argumente care ar putea fi calificate ca motive de recurs, potrivit legii.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) şi (2) şi art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de T.I. împotriva Sentinţei nr. 4847 din 5 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4914/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 493/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
