ICCJ. Decizia nr. 4951/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4951/2012
Dosar nr. 151/32/2011
Ședința publică din 22 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 273 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţii P.N.D.O. şi P.N.E., în contradictoriu cu pârâţii U.N.B.R. şi Baroul Bacău, prin care solicitau anularea Hotărârilor nr. 15 din 22 septembrie 2010, nr. 41 şi nr. 42 din 18 octombrie 2010, adoptate de Consiliul Baroului Bacău, a Deciziilor nr. 27 şi nr. 69 din 19 - 20 februarie 2011, emise de Consiliul U.N.B.R., precum şi obligarea pârâtului Baroul Bacău să emită, prin Consiliul baroului, decizii prin care să se dispună admiterea cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, astfel cum au fost ele formulate la data de 22 iulie 2010 şi, respectiv, la data de 13 septembrie 2010; de asemenea, reclamanţii au mai solicitat ca, în principal, să se constate că starea de incompatibilitate la care se referă art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 se naşte doar după momentul depunerii jurământului, prevăzut de art. 22 din aceeaşi lege, şi nu din momentul dobândirii calităţii de avocat, iar în subsidiar să fie obligat Baroul Bacău să emită, prin Consiliul baroului, decizii prin care să se dispună înscrierea lor pe Tabloul avocaţilor incompatibili.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul P.N.D.O. funcţionează în calitate de judecător la Curtea de Apel Bacău, iar reclamanta P.N.E. funcţionează în calitate de judecător la Judecătoria Bacău, şi că, la data de 22 iulie 2010 şi, respectiv, la data de 14 septembrie 2010, ei au solicitat, prin cererile înregistrate la Baroul Bacău sub nr. 509/2010 şi respectiv sub nr. 597/2010, „primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, conform prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995”, motivat de faptul că au o vechime în funcţia de judecător de peste 10 ani.
La data de 22 septembrie 2010, Consiliul Baroului Bacău a emis Hotărârea nr. 15, prin care se solicită petenţilor P.E. şi P.D.O. „să se prezinte la Baroul Bacău pentru a ridica formularul tip de cerere, prevăzut de Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R. şi să depună documentaţia prevăzută de hotărâre, sub sancţiunea neluării în discuţie a cererii de primire în profesie”, hotărâre împotriva căreia cei în cauză au formulat contestaţie, la data de 21 octombrie 2010.
La data de 18 octombrie 2010, Consiliul Baroului Bacău a adoptat Hotărârile nr. 41 şi, respectiv, nr. 42/2010, prin care a decis respingerea cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, formulate de P.N.E. şi P.N.D.O., „luându-se act de lipsa declaraţiei conform textului citat (art. 15 lit. f) din Statul profesiei)” şi de faptul că petenţii „nu au înţeles să întocmească cererea în conformitate cu prevederile statutare”; hotărâri pe care cei în cauză le-au contestat, la data de 11 noiembrie 2010, apreciind că cererile lor de primire în profesie cuprind toate menţiunile legale şi statutare, în vigoare la momentul înregistrării la Barou şi la momentul adoptării Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010.
Consiliul U.N.B.R., prin Decizia nr. 27 şi respectiv prin Decizia nr. 69 din 19 - 20 februarie 2011, a respins contestaţiile formulate de către P.N.E. şi P.N.D.O., reţinând, printre altele, că: „Consiliul baroului nu poate decide discreţionar şi abuziv asupra cererii solicitantului, el este îndreptăţit să verifice îndeplinirea condiţiilor legale şi statutare şi să ia hotărâri în cazul neîndeplinirii acestora; soluţie ce se impunea cu atât mai mult cu cât, anterior, prin Hotărârea nr. 15/2010, petenţilor li s-a cerut să refacă cererea, în acord cu prevederile statutare”, că "Prin decizia atacată solicitantului nu i s-a negat dreptul de a fi primit în profesie cu scutire de examen, ci i s-a respins cererea întrucât nu cuprindea menţiunile prevăzute de Statutul profesiei, având oricând dreptul de a formula o nouă cerere de primire în profesie cu scutire de examen, cu condiţia de a fi formulată în acord cu prevederile statutare”, şi apreciind că „Stabilirea anumitor condiţii şi modalităţi concrete pentru a accede într-o profesie se înscrie în limita regulilor pe care legiuitorul naţional este în drept să le fixeze pentru buna desfăşurare a acesteia, emitentul actului contestat acţionând în limita competenţelor sale şi a aplicat corect legea, fără a urmări restrângerea sau înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării dreptului la libera alegere a profesiei”.
Conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, sau de către persoane juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Se constată că atât din considerentele Hotărârii nr. 42 din 18 octombrie 2010, cât şi din considerentele Hotărârii nr. 41, din aceeaşi dată, emise de Baroul Bacău, şi care se constituie în acte generatoare ale raporturilor juridice litigioase deduse judecăţii, rezultă fără echivoc că respingerea cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a judecătorilor P.N.D.O. şi P.N.E. se întemeiază exclusiv pe faptul că, la respectivele cereri, nu a fost anexată declaraţia prevăzută de art. 15 lit. f) din Statutul profesiei şi pe faptul că petenţii nu au înţeles „să întocmească cererea în conformitate cu prevederile statutare”, deşi li s-a solicitat în mod explicit să o „refacă”.
Raportat la soluţia ce s-a dat cererilor formulate de către reclamanţi şi la motivarea acesteia, s-a apreciat de către Curtea de apel că soluţionarea cererii de chemare în judecată trebuie să se realizeze doar prin prisma reglementărilor legale ce guvernează materia primirii în profesia de avocat, respectiv a prevederilor Legii nr. 51/1995 şi ale Statutului profesiei de avocat, în forma pe care acestea o aveau la data emiterii actelor unilaterale de autoritate contestate.
Chiar dacă Legea nr. 51/1995 se rezumă la a recunoaşte dreptul de a fi primit în profesie cu scutire de examen a persoanelor care, înainte de a solicita înscrierea, au exercitat funcţia de judecător, timp de 10 ani, se constată că Statutul profesiei nu face nici o distincţie între cei care solicită primirea potrivit regulilor de drept comun (cu examen) şi cei care se află în situaţia de excepţie amintită, sub aspectul formalităţilor ce trebuie a fi îndeplinite, prevăzute în capitolul care reglementează „Primirea în profesie”.
În atare situaţie, instanţa de fond a considerat că, atât cei care doresc să fie primiţi în profesie pe bază de examen, cât şi cei care beneficiază de scutire de examen, sunt obligaţi să formuleze cererea în forma şi făcând menţiunile prevăzute de art. 15 din Statutul profesiei de avocat, cerinţe printre care se numără şi cea înserată la alin. (1) lit. f) a articolului menţionat, respectiv „declaraţia solicitantului că nu se află în nici unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 14 din Lege, ori că înţelege să renunţe la orice stare de incompatibilitate, în cel mult două luni de la data comunicării deciziei de primire în profesia de avocat, sub sancţiunea prevăzută la art. 24 alin. (2) din Lege”.
În atare situaţie, s-a apreciat că refuzul explicit al reclamanţilor de a face regulamentara declaraţie, cerută de Statutul profesiei de avocat şi de a modifica conţinutul şi sensul cererii, prin introducerea în cuprinsul acesteia a unei variante proprii, din care a fost exclusă menţiunea referitoare la angajamentul solicitantului „că înţelege să renunţe la orice stare de incompatibilitate, în cel mult două luni de la data comunicării deciziei de primire în profesia de avocat, sub sancţiunea prevăzută la art. 24 alin. (2) din lege”, a fost în mod corect considerat de către pârâţi ca fiind nejustificat şi lipsit de o bază legală, atâta timp cât primirea într-o profesie, şi cu atât mai mult într-una liberală şi independentă, precum este cea de avocat, nu se realizează în funcţie de exigenţele, viziunile sau interpretările solicitanţilor, ci pe baza regulilor prestabilite, care în cauza de faţă s-au materializat într-un Statut, ce a fost publicat în M. Of. al României, act ale cărui prevederi sunt obligatorii, până ce ele vor fi revocate de emitent sau vor fi anulate de către instanţa competentă, în cadrul unei proceduri contencioase.
Dreptul de reglementare al U.N.B.R., recunoscut prin Legea nr. 51/1995, nu numai că nu contravine legii, atâta timp cât prin aceasta a fost instituit regimul incompatibilităţilor, dar vine să îl facă mai transparent, impunând o procedură unitară cu privire la soluţionarea cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, cereri care, şi înainte de data de 11 septembrie 2010, când s-a adoptat Hotărârea nr. 902, de către Consiliul U.N.B.R., şi după această dată, trebuiau să cuprindă, în mod obligatoriu, declaraţia expresă a solicitantului cu privire la modul în care el înţelege să stingă starea de incompatibilitate în care s-ar afla, în termenul şi în condiţiile de reglementare aprobate prin Statut, fără a i se recunoaşte dreptul la o variantă alternativă.
Chiar şi în cazul în care Ghidul de bună practică, adoptat prin Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010, ar fi considerat doar o normă de recomandare, dar şi în cazul în care acesta ar fi considerat un act de reglementare nou, reclamanţii tot nu ar putea pune în discuţie legalitatea acestuia, întrucât nu au solicitat, în procedura prevăzută de art. 1 sau în cea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, controlul de legalitate a acestui act administrativ cu caracter normativ, fapt pentru care respectiva hotărâre va continua să producă efecte fiindu-le pe deplin opozabilă.
Întrucât declaraţia pe care solicitantul era obligat să o facă, odată cu depunerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen, nu poate fi modificată, interpretată sau ignorată de cel care doreşte să fie primit în corpul avocaţilor, indiferent de argumentele ce le-ar invoca, întrucât această obligaţie a fost introdusă în Statut cu mult timp înainte ca reclamanţii să fi depus cererile de primire în profesie, s-a considerat de instanţa de fond că nu are nici o semnificaţie şi cu atât mai puţin efecte juridice, în ceea ce priveşte soarta şi soluţia ce s-a dat respectivelor cereri, faptul că acestea au fost soluţionate cu depăşirea termenului general de 30 de zile, cu atât mai mult cu cât această întârziere este imputabilă exclusiv reclamanţilor, care nu au înţeles să-şi refacă cererile, în conformitate cu cerinţele statutare, deşi li s-a solicitat în mod explicit acest lucru, prin Hotărârea nr. 15 din 22 septembrie 2010, emisă de Baroul Bacău.
Ca atare, constatându-se că reclamanţii au refuzat să se conformeze cerinţelor Statutului profesiei de avocat şi regulilor adoptate prin Hotărârea nr. 902/200, că lor nu le este recunoscut dreptul de a impune pârâţilor o metodologie şi o modalitate de soluţionare a cererilor de primire în profesie ce nu este acceptată de autoritatea de reglementare, că organizarea şi funcţionarea persoanelor juridice de privat, care au obţinut statut de utilitate publica, se realizează în conformitate cu Statutul profesiei şi cu normele pe care ele înţeleg să le adopte, independent de opiniile terţilor sau de cele exprimate în mediul academic, se apreciază că pârâţii au fost în drept să considere că cererile depuse de reclamanţi nu întrunesc condiţiile statutare, pentru a fi examinate şi soluţionate favorabil şi că au fost îndreptăţiţi să respingă cererile, ca fiind neconforme, în condiţiile în care, în nici un moment, nu a fost negat dreptul celor în cauză de a solicita primirea în profesie cu scutire de examen.
În ceea ce priveşte cererea de a se constata că starea de incompatibilitate se naşte doar după momentul depunerii jurământului şi, în subsidiar, cererea de a se obliga Baroul Bacău să emită decizii de înscriere a reclamanţilor direct pe Tabloul avocaţilor incompatibili, se apreciază că aceasta este prematură, atâta timp cât cererile formulate, datorită caracterului lor neconform prevederilor Statului, nu se află în stadiul examinării lor pe fond, neputându-se impune factorilor de decizie, cu atribuţii în domeniul organizării şi funcţionării corpului profesional al avocaţilor, să lucreze în alte condiţii decât cele stabilite prin Statutul profesiei şi prin Hotărârea nr. 902/2010, doar pentru că solicitanţii au puncte de vedere personale cu privire la modul în care trebuie tratată problema incompatibilităţilor şi chiar cu privire la forma şi conţinutul cererilor, promovate în ideea de a-şi prezerva, pe o cale ocolită, drepturile ce decurg din exerciţiul unei alte profesii, respectiv a profesiei de judecător, considerente pentru care şi această cerere a fost respinsă.
2. Recursul declarat de către P.N.D.O. şi P.N.E.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs reclamanţii care şi-au grupat criticile în şase motive de recurs, după cum urmează:
2.1. Prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. ( motiv prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).
În concret, recurenţii susţin că prima instanţă nu a analizat niciunul dintre argumentele decisive pe care le-au invocat în susţinerea acţiunii,încălcând astfel dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit autorilor căii de atac, instanţa a ignorat următoarele:
- că pârâtul Consiliul baroului nu poate decide abuziv asupra cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în condiţiile în care acestea cuprind toate menţiunile legale şi statutare în vigoare iar art. 15 lit. f) din Statut, respectiv pct. 4 din Modelul cererii de primire în profesie cuprind o enumerare alternativă şi nu una cumulativă;
- că Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 adoptată de Consiliul U.N.B.R. nu produce efecte în privinţa lor deoarece o parte a prevederilor excede dispoziţiilor art. 63 lit. h) din Legea nr. 51/1995 republicată, indicate în preambul şi nu a fost publicată în M. Of.;
- că, în orice caz, această hotărâre nu îi este aplicabilă recurentului P.N.D.O. deoarece acesta înregistrase cererea de primire în profesie anterior ;
- că nici un act normativ nu prevede sancţiunea „neluării în discuţie a cererii de primire în profesie”;
- că Statutul profesiei de avocat contrazice/adaugă la Legea nr. 51/1995 (indică dispoziţiile art. 61 lit. d) din acest act normativ.
2.2. Hotărârea cuprinde motive contradictorii (motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.)
La acest punct recurenţii combat concluzia instanţei referitoare la lipsa de suport a criticilor îndreptate împotriva Hotărârii nr. 902/2010, în condiţiile în care nu au atacat-o pe calea excepţiei de nelegalitate. De asemenea se susţine că sintagma „cerere tip, conform modelului” ar releva o vădită contradicţie în termeni.
2.3. Sentinţa se întemeiază pe o gravă greşeală de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate (motiv circumscris art. 3041 C. proc. civ.)
Grava greşeală de fapt la care se raportează recurenţii vizează reţinerea eronată a culpei reclamanţilor în privinţa întârzierii înregistrate în soluţionarea cererilor, în condiţiile în care culpa aparţine tocmai pârâtului-barou care a soluţionat cererea reclamantului P.N.D.O. numai ca urmare a pronunţării Sentinţei civile nr. 473 din 21 septembrie 2010 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin nerecurare.
2.4. Expozitivul sentinţei este în parte în contradictoriu cu dispozitivul acesteia (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.)
Deşi din considerente rezultă că sunt premature capetele 3 şi 4 din cererea de chemare în judecată, prin dispozitiv întreaga acţiune a fost respinsă ca neîntemeiată.
2.5. Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.)
În dezvoltarea acestei teze, recurenţii afirmă că ei nu au pus în discuţie dreptul U.N.B.R. de a reglementa modalitatea de soluţionare a cererilor de primire în profesia de avocat, ci au susţinut că statutul profesiei trebuie să respecte legea iar nu să o contrazică sau să adauge la ea.
2.6. Sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea legii
În esenţă, recurenţii arată că cererile pe care le-au formulat cuprind toate menţiunile legale şi statutare în vigoare atât la momentul înregistrării lor la barou, cât şi la momentul adoptării de către Consiliul U.N.B.R. a Hotărârii nr. 902/2011 şi chiar după republicarea Statutului avocaţilor în luna septembrie 2011, considerând că nu se justifică respingerea cererilor lor, câtă vreme lipsa incompatibilităţii nu este, prin ipoteză, o condiţie prevăzută de Legea nr. 51/1995 pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.
3. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 1 august 2012 intimatul Baroul Bacău a solicitat respingerea recursului ca nefondat, achiesând la considerentele primei instanţe.
Intimatul a susţinut, în esenţă, că rezolvarea pe care a dat-o cererilor recurenţilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen este conformă cu art. 14 și 16 din Statutul profesiei, în baza căruia Consiliul U.N.B.R. a adoptat în septembrie 2010 Hotărârea nr. 902, act administrativ care nu se abate de la litera şi spiritul Legii nr. 51/1995 şi Statutului profesiei. Referitor la hotărârea indicată, intimatul a arătat că nu este suficient să se pună în discuţie legalitatea unui act administrativ pentru ca instanţa să se socotească învestită cu o excepţie de nelegalitate, pentru că astfel s-ar încălca principiul disponibilităţii.
În fine, în ceea ce priveşte înscrierea pe tablouri, instanţa de fond a avut în vedere că deciziile atacate priveau doar primirea în profesie, procedura înscrierii iniţiindu-se abia ulterior emiterii deciziei de acces în profesie. Aceasta, la rândul său, se finalizează cu o decizie, conform art. 21 alin. (5) din Statut.
De altfel, mai susţine acest intimat, trecerea directă pe tabloul avocaţilor incompatibili nu poate avea loc, această etapă presupunând cu necesitate că avocatul s-a aflat în prealabil pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, conform art. 24 alin. (1) din lege.
Cealaltă intimată, U.N.B.R., nu a formulat întâmpinare şi nici concluzii scrise.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de cei doi recurenţi, a apărărilor din întâmpinarea Baroului Bacău, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Obiectul controlului de legalitate vizează actele administrative emise de intimaţii pârâţi Baroul Bacău şi U.N.B.R. în procedura de soluţionare a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, formulate de recurenţii - reclamanţi P.N.D.O. şi P.N.E., fiind prezentate la pct. 1.1 din această decizie.
În esenţă, după cum bine a surprins judecătorul fondului, raportul juridic litigios a fost generat de refuzul recurenţilor - reclamanţi de a încorpora în cererea de primire în profesie declaraţia prevăzută de art. 15 lit. f) din Statutul profesiei, ei adoptând o formulă proprie care nu răspunde exigenţelor normei indicate.
Contrar punctului de vedere exprimat de recurenţi, şi Înalta Curte consideră că soluţia administrativă dispusă de structurile de exercitare a profesiei de avocat, ca serviciu public, este corectă din perspectiva cadrului normativ existent dar şi proporţională cu scopul urmărit: organizarea şi funcţionarea corespunzătoare a corpului profesional.
Detaliind problematica acestei cauze şi răspunzând punctual la motivele de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
Referitor la situaţia de fapt reţinută
„Grava greşeală de fapt” invocată de recurenţi ar consta în neobservarea culpei Baroului Bacău care a soluţionat cu întârziere cererea recurentului - reclamant.
În realitate, considerentul care i-a nemulţumit pe reclamanţi avea o structură mai complexă în cadrul căreia chestiunea culpei era abordată doar ca argument suplimentar (pag.5 al doilea parag. din sentinţă).
Curtea de apel a reţinut în principal că în cadrul litigiului de faţă - ce are ca obiect anularea unor acte administrative iar nu nesoluţionarea în termen legal a unei cereri – chestiunea soluţionării cererii de primire în profesie formulată de P.N.D.O. cu depăşirea termenului general de 30 de zile „nu are nicio semnificaţie şi cu atât mai puţin efecte juridice, în ceea ce priveşte soarta şi soluţia ce s-a dat”, considerent care este corect.
Cât priveşte elementul generator al întârzierii în soluţionarea cererilor acesta este reprezentat, şi în opinia Înaltei Curţi, de refuzul recurenţilor - reclamanţi de a face declaraţia prevăzută de art. 15 lit. f) din Statutul profesiei.
Împrejurarea că prin Sentinţa civilă nr. 473 din 21 septembrie 2010 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, irevocabilă prin nerecurare, Baroul Bacău a fost obligat să soluţioneze cererea de primire în profesie a lui P.N.D.O. nu poate conduce la o altă concluzie, întrucât şi din considerentele acestei hotărâri se degajă motivul pentru care nu se soluţionase cererea, inclusiv faptul că prin Adresa nr. 518 din 26 iulie 2010 – redactată la câteva zile de la înregistrarea cererii – prodecanul baroului comunica solicitarea de refacere a acesteia conform exigenţelor prezentate anterior.
Aceeaşi poziţie a structurii profesionale locale a fost exprimată şi prin Hotărârea nr. 15 din 22 septembrie 2010, prin care a solicitat mai multor petenţi, între care şi cei doi recurenţi, de a se prezenta la barou „pentru a ridica formularul tip de cerere prevăzut de Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R. şi a depune documentaţia sub sancţiunea neluării în discuţie a cererii de primire în profesie”.
Recurenţii au combătut legalitatea „sancţiunii” enunţate atât în etapa administrativă, cât şi în cea judiciară a litigiului. Este real că legea nu prevede o atare sancţiune însă, de fapt, ea nu li s-a aplicat recurenţilor şi nu au motive să o critice câtă vreme cererile lor au fost soluţionate prin Hotărârile nr. 41 şi 42 ale Consiliului Baroului Bacău, fiind respinse.
Referitor la cadrul normativ aplicabil
La data formulării cererilor de primire în profesia de avocat de către cei doi reclamanţi textele relevante din Legea nr. 51/1995 aveau următorul cuprins:
Art. 16 alin. (2) lit. b): „La cerere, poate fi primit în profesie cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.
Art. 21 alin. (1) : „La înscrierea în barou avocatul depune în faţa Consiliului baroului, în cadru solemn, următorul jurământ (…)”.
Art. 24 alin. (1): „Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.
(2) În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei”.
La rândul său, legislaţia secundară în materie, reprezentată de Statutul profesiei de avocat adoptat de U.N.B.R. la 25 septembrie 2004 şi publicat în M. Of., Partea a I- a nr. 45 din 13 ianuarie 2005 (forma în vigoare la data formulării cererilor) stabilea prin art. 16 alin. (1) raportat la art. 15 alin. (1) lit. f) că cererea persoanei care doreşte primirea în profesie cu scutire de examen trebuie să cuprindă „declaraţia solicitantului că nu se află în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 14 din lege ori că înţelege să renunţe la orice stare de incompatibilitate, în cel mult două luni de la data comunicării deciziei de primire în profesia de avocat, sub sancţiunea prevăzută la art. 24 alin. (2) din lege”.
De asemenea, art. 28 dispunea că : „Pentru primirea în profesie şi pentru exercitarea acesteia avocatul trebuie să nu se găsească în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege”.
În vederea unei aplicări unitare la nivel naţional a acestor prevederi normative, prin Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 U.N.B.R. a adoptat „Ghidul de bună practică privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen” care, potrivit art. 3, se aplică şi cererilor aflate în curs de soluţionare.
În esenţă, cererea de primire în profesie se completează pe un „formular tip”, publicat la finalul ghidului şi cuprinde, între altele, „declaraţia privind starea de incompatibilitate conform art. 28 din Statutul profesiei de avocat”.
Ca urmare, deşi temporal ghidul a fost adoptat după formularea cererii de primire în profesie de către recurentul P.N.D.O., în realitate el nu face decât să reia şi să sistematizeze, cel puţin în privinţa chestiunii în dispută, prevederi legale şi statutare anterioare.
În concret, recurenţilor li s-a reproşat că nu au încorporat în cererea de primire în profesie declaraţia prevăzută în Statutul profesiei de avocat, ci o formulă originală, respectiv: „pentru rezolvarea stării de incompatibilitate care va apărea după emiterea deciziei de primire în profesie vă solicit să fiu trecut de îndată (în termenul de 2 luni prevăzut de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995) pe tabloul avocaţilor incompatibili”.
Această formulă nu răspunde însă exigenţelor legale pentru că, în realitate, creează premisele înscrierii „directe” pe tabloul avocaţilor incompatibili şi continuării exercitării funcţiilor actuale, ceea ce, în mod evident, excede voinţei legiuitorului dedusă cu claritate chiar din prevederile art. 24 alin. (1) precitate („trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili”, „reînscriere pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei”).
Referitor la legalitatea Statutului profesiei de avocat şi a Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R.
Necontestat, recurenţii nu au invocat în faţa primei instanţe excepţia de nelegalitate a actelor normative menţionate, mărginindu-se să formuleze critici în sensul că acestea ar conţine dispoziţii care exced actului primar: Legea nr. 51/1995, corect respinse de judecătorul fondului. A reproşa instanţei că nu a avut în vedere şi procedura reglementată de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 este excesiv, mai ales în condiţiile în care recurenţii, judecători în funcţie, erau în deplina cunoştinţă a problematicii legale. De altfel, Înalta Curte observă că excepţia de nelegalitate a prevederilor normative incriminate nu a fost invocată nici în recurs, deşi recurenţii aveau această posibilitate legală, considerând probabil ca interesul lor procesual nu impune derularea acestei proceduri.
Referitor la motivarea hotărârii
Susţinerea recurenţilor în sensul că hotărârea nu ar fi motivată conform dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu are suport, din prezentarea sumară a considerentelor sentinţei de la pct. 1.1 din decizie rezultând cu prisosinţă această constatare.
Împrejurarea că raţionamentul judecătorului cauzei nu a coincis cu cel prezentat de reclamanţi, că unele argumente au fost analizate grupat şi că altele, complet nerelevante, care porneau de la o premisă greşită au fost ignorate, nu poate conduce la concluzia enunţată de recurenţi.
Nici contradicţia semnalată între o parte a considerentelor şi dispozitiv nu poate fi reţinută, câtă vreme, în mod evident, cererea de înscriere a reclamanţilor direct pe Tabloul avocaţilor incompatibili era consecutivă şi indisolubil legată de soluţia dată asupra petitelor având ca obiect anularea hotărârilor pronunţate de structurile profesiei de avocat chemate în judecată.
În fine, Înalta Curte nu a identificat în cuprinsul sentinţei nici un „motiv străin de natura pricinii” în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Consideraţiile pe care judecătorul fondului le face în legătură cu puterea de reglementare pe care o are U.N.B.R. au legătură directă cu criticile formulate de reclamanţi, chiar dacă aceştia nu contestă de plano dreptul acesteia de a adopta un statut al profesiei ori un „ghid de bune practici”. De altfel acest motiv de recurs este pur formal, în contextul în care, cum s-a arătat, s-a stabilit că textele care îi nemulţumeau pe reclamanţi erau conforme cu legea.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii P.N.D.O. şi P.N.E. împotriva Sentinţei nr. 273 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4956/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4943/2012. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
