ICCJ. Decizia nr. 4970/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4970/2012
Dosar nr. 5377/2/2010
Ședința publică din 23 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 17 iunie 2010 sub nr. 5377/2/2010, reclamanta SC H.D. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi C.J.F.F. Brăila, anularea, în parte, a H.G. nr. 890/2005, astfel cum aceasta a fost modificată prin Hotărârea nr. 1832/2005, act administrativ ce contravine Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în ceea ce priveşte art. 27 alin. (7)1 referitor la posibilitatea comisiilor judeţene de fond funciar de a trece suprafeţele de teren supuse restituirii din domeniul public în domeniul privat al statului, respectiv anularea, în tot, a H.C.J.F.F. Brăila nr. 336 din 30 august 2007, nr. 795 din 20 decembrie 2006, nr. 343 din 6 septembrie 2007, nr. 297bis din 28 iunie 2007, nr. 118 din 19 martie 2008, nr. 50 din 19 martie 2008, nr. 399 din 17 octombrie 2007, nr. 41 din 13 februarie 2008 şi nr. 27 din 30 ianuarie 2008, acte administrative ce contravin Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
În motivarea acţiunii s-a arătat, în esenţă, că actele administrative contestate încalcă prevederile art. 10 coroborat cu art. 5 din Legea nr. 213/ 1998 şi adaugă la Legea nr. 247/2005.
Astfel, societatea reclamantă a susţinut faptul că, atâta timp cât Legea nr. 213/1998 prevede imperativ procedura de trecere a bunurilor din domeniul public în domeniul privat al statului, precum şi instituţiile abilitate să facă o astfel de trecere şi singura derogare ar putea fi instituită doar prin „legi organice speciale", măsura dispusă, prin raportare la dispoziţiile art. 27 alin. (7)1 din H.G. nr. 890/2005, astfel cum aceasta a fost modificată prin Hotărârea nr. 1832/2005, este nelegală.
A mai arătat societatea reclamantă şi faptul că, în ceea ce priveşte H.C.J.F.F. Brăila, atâta timp nu există o H.G., prin care aceste terenuri să fie trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrative teritoriale, actele administrative contestate prin prezenta acţiune sunt lovite de nulitate absolută, fiind încheiate prin fraudarea evidentă a legii, nefiind îndeplinită nici situaţia premisă din cuprinsul art. 271.
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii introductive, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea parţială a Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei, întrucât, prin interpretarea dispoziţiilor art. 52 din Constituţie coroborat cu cele ale art. 1 din Legea nr. 554/2004, se poate folosi de acţiunea în contencios administrativ numai titularul unui drept prevăzut de lege şi vătămat printr-un drept administrativ. A mai invocat pârâtul, cu privire la capătul doi din cererea introductivă, respectiv anularea hotărârilor C.J.F.F. Brăila, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât pârâtul nu este titularul obligaţiei în raportul juridic dedus judecăţii, iar persoana vătămată prin emiterea unui act administrativ poate obţine anularea acelui act, recunoaşterea dreptului sau interesului legitim şi repararea pagubei doar în contradictoriu cu emitentul acestuia.
La data de 13 decembrie 2010, M.A.D.R. adepus o cerere de intervenţie principală accesorie în interesul pârâtuluiGuvernul României, în temeiul art. 49 alin. (1) C. proc. civ.,cerere care, în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2010, a fost admisă înprincipiu.
Prin Sentinţa civilă nr. 5065 pronunţată la data de 13 decembrie 2010, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în privinţa capătului de cerere privind anularea hotărârilor C.J.F.F. Brăila şi a declinat acest capăt de cerere spre competentă soluţionare Tribunalului Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ.
La data de 7 aprilie 2011, pârâtul Guvernul României a depus note de şedinţă, în cuprinsul cărora a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, având în vedere faptul că prin Sentinţa civilă nr. 844 din 4 februarie 2011, pronunţată de către aceeaşi instanţă, în Dosarul nr. 5066/196/2007, a fost respinsă excepţia de nelegalitate invocată de către reclamanta din prezenta cauză împotriva dispoziţiilor art. 27 pct. 71 din H.G. nr. 890/2005, cu modificările aduse prin H.G. nr. 1832/2005.
A mai arătat pârâtul şi faptul că în prezenta cauză se solicită, de cătreaceeaşi societate reclamantă, anularea aceloraşi dispoziţii, respectiv art. 27pct. 71 din H.G. nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, pârâtul, pentru considerentele de mai sus, solicită admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi respingerea acţiunii, astfel cum a fost disjunsă, în consecinţă.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 3056 din 18 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea formulată, astfel cum a fost disjunsă, pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Prin Sentinţa civilă nr. 844, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 februarie 2011, în Dosarul nr. 5066/196/2007, a fost respinsă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 27 pct. 71 din H.G. nr. 890/2005, cu modificările aduse prin H.G. nr. 1832/2005, invocată de către reclamanta SC H.D. SA în contradictoriu cu pârâţii M.D., G.I., S.I., C.J.S.D.P. Jud. Brăila de pe lângă Prefectura Brăila, C.L.S.D.P.T. de pe lângă Primăria Vădeni, A.D.S.G.R., ca neîntemeiată.
Analizând considerentele sentinţei, Curtea a constatat că cererea reclamantei a avut acelaşi obiect şi cauză juridică, derulându-se între aceleaşi părţi, chiar dacă în litigiul precedent calea procesuală aleasă de către reclamantă a fost cea a excepţiei de nelegalitate, obiectul cererii a fost constatarea nelegalităţii dispoziţiilor art. 27 pct. 71 din H.G. nr. 890/2005 faţă de aceleaşi dispoziţii cu caracter normativ cuprinse în legile speciale enunţate, pentru aceleaşi considerente.
Curtea a reţinut că, potrivit art. 1201 C. civ.: „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
Astfel, Curtea a apreciat că în cauză există autoritate de lucru judecat, existând tripla identitatea de părţi, cauză şi obiect prevăzută de dispoziţiile art. 1201 C. civ.
Astfel, fiind verificată tripla identitate impusă de art. 1201 C. civ. cu privire la părţi (eadem conditio personarum), obiect şi cauză (eadem causa petendi), din cele două litigii, instanţa a apreciat că în cauză se impune admiterea excepţiei reglementată sub aspect procesual în art. 166 C. proc. civ. şi respingerea acţiunii pentru existenţa puterii de lucru judecat.
A mai reţinut Curtea că autoritatea de lucru judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei.
Curtea a apreciat că nu are relevanţă mijlocul procedural ales pentru aplicarea cenzurii instanţei de contencios administrativ şi nici dacă, pe lângă părţile dintr-un litigiu, în cel subsecvent figurează mai multe sau mai puţine părţi, esenţiale fiind identitatea între părţile între care există raportul juridic litigios dedus judecăţii, între obiectul juridic şi cauza juridică invocate, astfel încât în condiţiile în care o instanţă de contencios administrativ a statuat deja, cu putere de lucru judecat, că argumentele de nelegalitate ale dispoziţiilor din actul administrativ sunt neîntemeiate, nu se mai poate repune în discuţia unei alte instanţe aceeaşi cerere, cu acelaşi obiect şi întemeiată pe aceeaşi cauză juridică, fără a se aduce atingere puterii de lucru judecat.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs SC H.D. SA, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În motivele de recurs s-a arătat că în mod eronat instanţa de fond a admis excepţia autorităţii de lucru judecat prin raportare la Sentinţa civilă nr. 844 din 4 februarie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 5066/196/2007 considerând că ar fi îndeplinită cerinţa triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect, conform art. 1201 C. civ.
În ceea ce priveşte identitatea de părţi, s-a arătat că în prezenta cauză, litigiul se poartă între Guvernul României, M.A.D.R., în timp ce în Dosarul nr. 5066/196/2007 calitatea de părţi o au C.J.S.D.P. Brăila, C.L.S.D.P. Vădeni, A.D.S, Guvernul României, M.D., G.I. şi S.I. şi nu se poate aprecia că este vorba de o cauză ce poartă „între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate”.
Mai mult decât atât, obiectul dosarului prezent îl constituie anularea în parte a actului administrativ vătămător în baza art. 1 din Legea nr. 554/ 2004, pe câtă vreme obiectul dosarului nr. 5066/196/2007 îl reprezintă constatarea nulităţii absolute a unor înscrisuri întocmite de Comisiile de fond funciar, respectiv de A.D.S. şi actelor subsecvente acestora.
S-a apreciat că nici chiar excepţia de nelegalitate invocată în Dosarul nr. 5066/196/2007, la care instanţa de fond s-a raportat, nu poate conferi temei legal al unei autorităţi de lucru judecat, atâta timp cât această excepţie a fost invocată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi instanţa a fost investită să verifice strict legalitatea actului administrativ, prin prisma unui alt temei de drept, deci altă cauză.
Un alt motiv pentru care s-a apreciat ca nelegală sentinţa recurată a fost acela că, pe lângă cerinţa triplei identităţi, inexistentă faţă de cauza dedusă judecăţii în prezentul dosar, era necesar ca prima hotărâre să fi rezolvat în fond procesul dintre părţi.
Or, este evident, susţine recurenta, că prin raportare la dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în Dosarul nr. 5066/196/2007, instanţa a cercetat legalitatea actului administrativ prin prisma unei excepţii iar existenţa unei asemenea hotărâri nu putea împiedica asupra soluţionării dosarului din moment ce fondul raporturilor juridice nu a fost soluţionat.
Nu în ultimul rând, s-a arătat că hotărârea faţă de care s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat nu era irevocabilă, împotriva acesteia fiind declarat recurs, dosarul fiind înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la momentul pronunţării hotărârii ce face obiectul prezentului recurs.
Intimaţii Guvernul României şi M.A.D.R., au formulat întâmpinări şi au solicitat respingerea recursului.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a respins cererea reclamantei SC H.D. SA formulată în contradictoriu cu Guvernul României şi intervenientul M.A.D.R. de anulare a H.G. nr. 890/2005, respectiv a art. 27 pct. 71, aşa cum a fost modificat prin H.G. nr. 1832/2005 pentru autoritate de lucru judecat.
Recurenta susţine că nu este îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, dar susţinerile sunt nefondate.
În ceea ce priveşte identitatea de părţi, soluţia instanţei de fond este corectă pentru că şi în prima cauză a figurat Guvernul României, în calitate de pârât, iar în prezenta cauză figurează Guvernul României în aceeaşi calitate.
Faptul că în primul dosar au figurat, în calitate de pârâţi şi alte părţi, nu înseamnă că nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi în prezenta cauză.
De altfel, iniţial, în calitate de pârâtă a figurat şi C.J.F.F. Brăila, dar capătul de cerere privind anularea unor hotărâri emise de această comisie a fost declinat în favoarea Tribunalului Brăila.
Nici susţinerile recurentei referitoare la neîndeplinirea condiţiei obiectului nu sunt fondate.
În prezenta cauză, obiectul acţiunii a fost anularea H.G. nr. 1890/2005, în parte, aşa cum a fost modificată prin H.G. nr. 1832/2005, respectiv art. 27 alin. (7)1 pentru că încalcă prevederile Legii nr. 213/1998 şi adaugă la Legea nr. 247/2005.
Excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (7)1 din H.G. nr. 890/ 2005, cu modificările ulterioare, ce a format obiectul Dosarului nr. 5066/196/2007, soluţionat prin Sentinţa nr. 844/ 4 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost invocată în raport de dispoziţiile Legii nr. 213/1998 pentru că adaugă la Legea nr. 247/2005.
Recurenta susţine că pentru a constata tripla identitate se impune ca prima hotărâre să fi rezolvat în fond procesul dintre părţi, dar aceste susţineri nu sunt fondate.
Atât doctrina de specialitate cât şi practica judiciară, consideră că autoritatea de lucru judecat este posibilă nu numai faţă de litigiile prin care s-a rezolvat fondul acestuia, ci şi atunci când litigiul a fost soluţionat pe baza unei excepţii procesuale de fond.
În cauză, având în vedere că în dosarul excepţiei de nelegalitate s-a analizat legalitatea unui act administrat în raport de dispoziţiile legale, iar în cealaltă cauză reclamanta a solicitat anularea aceluiaşi act administrativ pentru că ar fi nelegal în raport cu aceleaşi dispoziţii legale, în mod corect instanţa de fond a constatat autoritatea de lucru judecat.
Deşi recurenta susţine că hotărârea în raport de care a fost soluţionată excepţia de nelegalitate – Sentinţa civilă nr. 844 din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, Dosarul nr. 5066/196/2007 – nu ar fi irevocabilă, în faţa instanţei de recurs s-a precizat că prin Decizia nr. 2308 din 19 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că a fost respins recursul societăţii ca tardiv formulat împotriva acestei sentinţe.
Aşa cum a reţinut instanţa de fond, excepţia autorităţii de lucru judecat presupune că ceea ce s-a rezolvat pe cale jurisdicţională într-un prim litigiu va putea fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC H.D. SA împotriva Sentinţei nr. 3056 din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4981/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4969/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
