ICCJ. Decizia nr. 4969/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4969/2012
Dosar nr. 2373/2/2009
Ședința publică din 23 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 martie 2009 sub nr. 2373/2 s-a inregistrat cererea reclamantului P.I. care a chemat in judecata pe paratii M.C.S.I. si A.C.M. (Secretar General al M.C.S.I.) pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea Ordinelor nr. 257 si 258 din 23 mai 2007 ale M.C.T.I. in ceea ce priveste desfiintarea S.A.S. IT pe care il conducea la 23 mai 2007, restabilirea situatei de incadrare in structura S.A.S. IT in conformitate cu organigrama si R.O.F. anterioare datei de 23 mai 2007 (cum erau stabilite prin Ordinele nr. 102/2007 si nr. 134/2007).
A mai solicitat recunoasterea integrala si neintrerupta a drepturilor legale (de salarizare si conducere), obligarea paratilor la despagubiri egale cu constate nelegalitatea art. 3 pct. 2 din Instrucţiunile din 2011 - 2009 de aplicare a legii 329/2009, emise de M.M.F.S.S. şi să se dispuna anularea acestora.
A mai solicitat sa se dispuna obligarea paratilor la plata despagubirilor egale cu diferenţele salariale indexate, majorate şi reactualizate, corespunzătoare perioadei începând cu data de 23 mai 2007 până la data repunerii efective în drepturi - cuvenite pentru funcţia de şef serviciu si la plata în solidar de daune morale în cuantum de 40.000 lei pentru afectarea gravă şi cu efecte ireversibile a stării sale de sănătate precum şi a demnităţii.
În fapt, reclamantul a aratat ca în lipsa comunicarii ordinele atacate nu sunt opozabile.
A invederat ca a luat la cunostinta de existenta acestor acte abia la data de 18 septembrie 2008 cu ocazia solutionarii cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 6495/2/2007.
Considera ca in calitatea sa de Sef Serviciu ar fi trebuit sa fie informat in prealabil si cu prioritate despre deciziile de restructurare care priveau personalul din subordinea sa si chiar propriul post (art. 26 din Legea nr. 188/1999).
În privinta Ordinului nr. 257/2007 a aratat ca acesta nu indica explicit actul superior ca impunea masura in mod expres, iar Ordinul nr. 258/2007 ar fi trebuit obligatoriu sa fie adus la cunostinta intregului personal sub semnatura.
Prin desfiintarea fara temei legal si lipsita de oportunitate i-a fost incalcat dreptul la libera alegere a spectialitatii si locului de munca in prestarea raporturilor de serviciu.
În opinia sa paratii au tainuit cu rea credinta cele doua acte ce au condus la desfiintarea fara temei legal si lipsita de oportunitate a structurii.
A invocat ca ordinele nr. 102 si nr. 134/2007 au fost perfect legale si emise in baza H.G. nr. 165/2007 si acestea au stipulat existenta S.A.S. IT in cadrul organigramei cu 14 atributii.
Prin H.G. nr. 415/2007 s-a modificat H.G. nr. 744/2003, insa doar una din cele 14 atributii ale S.A.S. IT a fost preluata de A.N.R.C.T.I.
S-a desfiintat Serviciul pe care il conducea fara ca aceasta masura sa fie ceruta prin H.G. nr. 415/2007.
În opinia reclamantului ordinele atacate incalca prevederile Legii nr. 24/2000 rep., art. 75 și 76, rap. la art 40 alin. (4) şi ale H.G nr. 50/2005, art. 27 alin. (2).
Pe toată acesta perioadă cuprinsă între anul 2007 - 2009 prin prev.H.G. nr. 744/2003 (Organizarea şi funcţionarea M.C.T.I.) nu se anuleză existenţa art. 3, pct. 11, care prevede ca atribut principal al M.C.T.I. iar acum M.C.S.I. "asigurarea securităţii şi integrităţii reţelelor publice de comunicaţii electronice "- text în vigoare şi la acesta dată.
În fapt în exercitarea acestei prevederi, consecvent reţinute şi în H.G nr. 12/2009 privind Organizarea si funcţionarea M.C.S.I., a fost constituit S.A.S. IT ca structură specializată cu atribuţii specifice de reglementare, control şi monitorizat pe domeniul IT.
Reclamantul a invocat si incalcarea prevederilor H.G. nr. 50/2005, faptul ca nu a existat un plan de restructurare supus in prelabil dezbaterii in Colegiul de conducere al M.C.T.I. sau in Grupul de Management strategic al M.C.T.I. (din care facea parte).
Nu a existat o analiza prealabila de oportunitate intr-un organism decizional colectiv, ori al salariatilor si nici nu a fost facuta dovada intenţiei de restructurare discutate în cadrul Comisiei paritare şi nici nu au înştiinţat Secretariatul Guvernului.
În opinia sa nu exista nici o prevederile in H.G. nr. 744/2003 si 165/2007 care sa impuna o restructurare prin desfiintarea S.A.S. IT din M.C.T.I.
În continuare reclamantul a revenit la situatia de fapt, pe care a expus-o pe larg.
O comunicare in termenul legal i-ar fi permis contestarea cu celeritate si in cunostiinta de cauza a actelor atacate si i-ar fi permis alegerea unui alt loc de munca conform competentelor, pregatirii si specializarii.
Cu privire la paratul A.C.M. - Secretarul General al M.C.T.I., acesta a contribuit nemijlocit atât la pregătirea avizarea acestora şi mai ales la punerea lor în executare cu încălcarea legii şi drepturilor constituiţionale - prin neefectuarea obligaţiei de comunicare.
Masurile abuzive ale paratilor au condus la debutul unei afecţiuni grave a sănătăţii sale (afecţiune cardio si diabetică pe fond de stress avansat), cu consecinţe ireversibile asupra capacităţii mele de muncă şi de a asigura condiţii normale pentru creşterea celor doi copii minori din întreţinere.
În drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 1, alin. (8) din Legea nr. 554/2004 şi disp. art. 60 și 63 C. proc. civilă.
În dovedirea cererii sale reclamantul a depus copie de pe Sentinta civila nr. 3121 din 13 noiembrie 2008, dovada procedurii prealabile, ordinele contestate, alte acte normative, adrese, rapoarte, fisa poatului, fluturasi de salariu.
La 11 mai 2009, reclamantul a depus cerere de modificare a actiunii prin chemarea in judecata si a numitului N.Z. in calitate de conducator al institutiei si persoana care a semnat ordinele contestate.
A mai solicitat obligarea paratei M.C.S.I. la emiterea ordinului privind reinfiintarea S.A.S. IT, cu restabilirea situatiei anterioare si incadrarea sa ca Secretar al acestui serviciu.
In subsidiat a solicitat reintegrarea sa in regim de urgenta cu plata integrala a drepturilor cuvenite si a dunelor.
La 12 mai 2009 paratul M.C.S.I. a depus intampinare prin care a invcoat exceptia netimbrarii, a lipsei procedurii prealabile, a tardivitatii introducerii actiunii a lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, a lipsei calitatii procesuale pasive a Secretarului General al M.C.S.I.
Pe fond a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata.
Totodata au fost depuse de catre parat inscrisuri.
La 13 mai 2009 reclamantului a depus cerere de asigurarea dovezilor, respectiv confirmarea publicarii ordinelor atacate precum si existenta Ordinelor nr. 102, 134, 257 si 258/2007 ale paratului M.C.T.I.
La 4 iunie 2009 paratul M.C.S.I. a depus intampinare fata de modificarile la actiune si a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului N.Z., solicitand respingerea ca neintemeiate a cererilor de obligare la emiterea ordinului de reiinfiintare a S.A.S. IT, reincadrarea reclamantului si constatarea inexistentei ordinelor contestate.
Paratul a solicitat respingerea ca inadmisibila a cererii de asigurare dovezi.
La 10 iunie 2009 reclamantul a invocat exceptia de nelegalitate a Oridinelor nr. 257/2007 si nr. 258/2007 ale M.C.T.I.
Au fost depuse si inscrisuri privind nepublicarea ordinelor atacate.
Prin Incheierea din 10 iunie 2009 instnat a retinut ca cererea reclamantului priveste raporturile de serviciu ale reclamantului si prin urmare nu i s-a pus acestuia in vedere sa timbreze actiunea.
La 7 septembrie 2009 paratul N.Z. a solicitat suspendarea jurdecarii cauzei in temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
La 7 octombrie 2009 au fost depuse inscrisuri iar prin incheierea din 14 octombrie 2009 s-a dispus suspendarea cauzei in temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. pana la solutionarea irevocabila a cauzei ce formeaza obiectul Dosarului nr. 554/1/2009 aflat pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție, sectia contencios administrativ si fiscal.
Impotriva acestei incheieri reclamantul a formulat cerere de recurs, care a fost admisa prin Decizia civila nr. 2583 din 18 mai 2010 dispunandu-se casarea incheierii si continuarea judecatii.
La 11 mai 2011 reclamantul a solicitat introducerea in cauza in calitate de parat si a conducatorului actual al M.C.S.I., respectiv dl. V.V.
La 7 iunie 2011 reclamantul a depus inscrisuri si o modificare a actiunii in sensul invocarii exceptiei de inexistenta a ordinelor contestate.
De asemenea a solicitat introducerea in cauza si a Guvernului Romaniei.
La 26 august 2011 paratul Guvernul Romaniei a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa intrucat nu este emitentul ordinelor contestate si nici nu raspunde pentru obligatiile M.C.S.I.
La 26 septembrie 2011 a depus intampinare si paratul A.C.M. care a solcitiat respingera actiunii reclamntului.
Reclamantul a trimis prin posta electronica o cerere de lasare a cauzei mai la urma.
La ultimul termen a depus si inscrisuri.
La acelasi termen instanta a pus in discutie exceptiile invocate de parati prin intampinari.
In conformitate cu dispozitiile art. 137 c. proc. civ. instanta va analiza mai intai exceptiile invocate.
Cu privire la exceptia netimbrarii se retine ca prin incheierea din 10 iunie 2009 instanta a stabilit ca cererea reclamantului priveste raporturile de serviciu ale acestuia si prin urmare nu i s-a pus in vedere acestuia sa timbreze actiunea.
Referitor la exceptia lipsei procedurii prealabile instanta retine urmatoarele.
Prin Ordinul atacat nr. 257/2007 emis de M.C.S.I., s-a dispus modificarea statului de functii si organigrama M.C.T.I. conform anexelor la acest ordin.
Prin Ordinul nr. 258/2007 emis de acelasi minister a fost modificat in mod corespunzator si Regulamentul de organizare si functionare al M.C.T.I. modficandu-se astfel anexele la Ordinul nr. 134/2007.
Cu privire la caracterul celor doua ordine contestate de reclamant se retine ca acestea nu pot fi considerate acte administrative cu caracter normativ asa cum sustine reclamantul deoarece ele se refera la un subiect de drept strict determinat, respectiv M.C.T.I., privind numai aspecte legate de activitatea acestei autoritati publice.
Chiar daca ne raportam la faptul ca aceste ordine ii privesc si pe angajatii paratului M.C.S.I., functionari publici ori personal contractual, ordinele atacate isi pastreaza caracterul de acte administrative individuale deoarece priveste o categorie strict determinata de subiecte de drept.
Dispozitiile celor doua ordine nu au caracter nici general si nici impersonal, referindu-se strict la organizarea interna si desfasurarea activitatii in cadrul ministerului parat.
Ca cele doua ordine au acest caracter o demonstreaza si faptul ca nici ordinele anterioare privind organigrama si regulamentul de organizare si functionare al M.C.T.I. nu au fost publicate in M. Of.
De altfel, cu extrem de putine exceptii si acelea datorate unor acte normative speciale ori specificului activitatii unor autoritati si institutii publici, organigramele si regulamentele de functionare nu sunt publicate in M. Of.
Retinandu-se caracterul de acte administrative cu caracter individual ori colectiv sunt incidente in cauza dispozitiile art. 7 alin. (1) din legea nr. 554/2004 si nu ale art. 7 alin. (1)1 din aceasta lege.
Ca urmare reclamantul avea obligatia formularii plangerii prealabile in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, in speta de la data luarii la cunostinta de ordinele contestate.
Reclamantul a afirmat, in actiune si la cuvantul pe exceptii, ca a luat la cunostinta de ordinele contestate in 18 septembrie 2008.
Prin urmare termenul in care putea sa formuleze potrivit art. 7 alin. (1) din legea nr. 554/2004 plangerea prealabila a expirat in octombrie 2008.
Din inscrisurile de la filele 13 - 15 reiese ca reclamantul a solicitat autoritatii publice parate emitente a celor doua ordine revocarea acestor acte administrative in februarie 2009.
Reclamantul nu a invocat nici un motiv temeinic pentru care nu a introdus plangerea prealabila in termen de 30 de zile de la data la care a luat la cunostinta de ordinele contestate.
Motivele temeinice trebuie sa se refere la o imposibilitate obiectiva a reclamantului de a introduce plangerea prealabila si pentru ca instanta sa le analizeze trebuiau invocate odata cu introducerea actiunii, ori cu invocarea exceptiei lipsei procedurii prealabile.
Neformularea plangerii prealabile in termenul prevazut de lege echivaleaza cu inexistenta procedurii prealabile, neindeplinirea sa in conditiile legii.
Prin urmare se costata intemeiata exceptia lipsei procedurii prealabile (inadmisibilitatii) si in baza art. 7 alin. (1) din legea nr. 554/2004 o va admite si va respinge actiunea reclamantului ca inadmisibila, pentru lipsa procedurii prealabile.
Întrucat celelalte capete de cerere au caracter accesoriu fata de cererea principala privind anularea ordinelor, acestea urmeaza soarta cererii principale.
Admite excepţia lipsei procedurii prealabile.
Respinge acţiunea formulată de reclamantul P.I., domiciliat în Bucureşti, sect. 5, în contradictoriu cu pârâţii M.C.S.I., cu sediul în Bucureşti, sect. 5, A.C.M., la sediul M.E.C.M.A. din, sect. 1 şi la sediul de lucru „Biroul consilierului economic pentru comerţ exterior” din, sect. 1, Z.N., domiciliat în Cluj – Napoca, Jud. Cluj, M.C.S.I. – V.V., cu sediul în Bucureşti, sect. 5, Guvernul României, cu sediul în Bucureşti, sect. 1, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.C.M.
În conformitate cu dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul acestui termen, termenul de recurs fiind cel stabilit de prevederile art. 301 teza 1 C. proc. civ. şi anume 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Din actele dosarului rezultă că pârâta a formulat o simplă declaraţie de recurs la data de 17 mai 2011 motivele de recurs fiind depuse la dosar la data de 23 martie 2012.
Dar aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit dispoziţiilor alin. (2) ale aceluiaşi articol, Curtea constată că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de M.C.M. împotriva Sentinţei nr. 1617 din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4970/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4961/2012. Contencios → |
|---|
