ICCJ. Decizia nr. 4982/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4982/2012
Dosar nr. 648/44/2011
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 648/44/2011 reclamanţii T.M.N., Ş.V.I., M.G.L.J., O.C.C.S., O.C.G.C., M. (D.) C.M., R. (M.) S. P.G., şi U.M.P.D., au chemat în judecată pârâţii Universitatea „S.H.” – Facultatea de Drept şi Administraţie Publică Bucureşti şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului solicitând obligarea la eliberarea Diplomelor de licenţă obţinute în urma susţinerii examenului de licenţă – sesiunea iulie 2009.
Totodată, reclamanţii au solicitat ca obligarea pârâtei Universitatea „S.H.” să fie făcută sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că în perioada 2006-2009 au absolvit cursurile Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică Bucureşti specializarea Drept din cadrul Universităţii „S.H.” iar în luna iulie 2009 au promovat examenul de licenţă.
S-a mai arătat că urmare acestui fapt le-au fost eliberate adeverinţe care atestă titlul de Licenţiat în Drept.
Pârâtul M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea cererii prin care acesta a fost chemat în garanţie.
Prin sentinţa nr. 84 din 23 februarie 2012 Curtea de Apel Galaţi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, a admis cererea de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului formulată de pârâta Universitatea S.H., a obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamanţilor diplomele de licenţă obţinute în urma susţinerii examenului de licenţă sesiunea iulie 2009, a obligat pârâta Universitatea S.H. şi chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate ale diplomelor de licenţă ale reclamanţilor şi a respins ca nefondată cererea reclamanţilor privind obligarea pârâtei Universitatea S.H. la plata daunelor cominatorii.
Examinând cu prioritate excepţia privind nulitatea chemării în garanţie de către reclamanţi a M.E.C.T.S., curtea a calificat-o ca fiind nefondată, având în vedere că din contextul cererii de chemare în judecată rezultă că respectiva autoritate a fost menţionată ca şi pârâtă, iar calitatea de chemată în garanţie a dobândit-o urmare a cererii formulate în speţă de pârâta Univ. „S.H.” Bucureşti.
Faptul că eliberarea diplomelor este condiţionată de existenţa tipizatelor pe care le furnizează MECTS, relevă faptul că există interesul formulării unei atare cereri în raport de M.E.C.T.S.
Referitor la prezenta acţiune s-a reţinut că este fondată precum şi cererea de chemare în garanţie în considerarea următoarelor argumente.
Din actele dosarului nu rezultă că reclamanţii s-au înscris la o specializare şi la o formă de învăţământ pentru a căror organizare universitatea pârâtă nu avea autorizare sau acreditare provizorie. De altfel, în speţă nu a fost contestat în mod expres faptul că reclamanţii nu au dreptul să obţină diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă pentru că au parcurs o formă de învăţământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.
S-a mai reţinut că însăşi pârâta Universitatea „S.H.” recunoaşte că reclamanţii au urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învăţământ legal stabilite şi a emis acestora acte ce recunosc acest fapt şi calitatea de licenţiaţi în drept – acte ce premerg diplomelor finale de studii.
Prin urmare, Curtea, având în vedere dispoziţiile legale sus-expuse, a constatat că cererea reclamanţilor este întemeiată sub aspectul obligării pârâtei Universitatea „S.H.” de a le elibera diplomele de licenţă.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior – deşi a fost citat cu menţiunea timbrării – devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei nr. 84 din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4972/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4990/2012. Contencios → |
|---|
