ICCJ. Decizia nr. 4995/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4995/2012
Dosar nr. 731/42/2011
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.I. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap din cadrul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, solicitând anularea deciziei nr. 1548 din 08 februarie 2011, a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi a certificatului din 14 aprilie 2010, emis de Comisia de Evaluare a persoanelor Adulte cu Handicap Dâmboviţa şi eliberarea unei decizii prin care să fie încadrată în gradul grav de handicap, cu plata indemnizaţiei lunare corespunzătoare, începând cu luna februarie 2010 şi acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că este în vârstă de 88 ani, suferă de un deficit motor al membrelor stângi, urmat de scăderea forţei musculare la nivelul membrelor drepte cu imposibilitatea autoservirii/ nu se poate deplasa, este dependentă de o altă persoană, fiind îngrijită permanent de fiica sa F.M., care îi este şi curator.
A mai învederat reclamanta că beneficiază de o pensie de urmaş de 92 lei şi de la CAP de 284 lei, în total 376 lei, fiindu-i astfel imposibil să-şi asigure condiţiile minime necesare traiului şi pentru îngrijirea de care are nevoie, suferind de un grad de handicap grav.
A mai susţinut că în luna ianuarie 2010, prin fiica sa F.M. a formulat şi a depus o cerere însoţită cu actele doveditoare la Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Dâmboviţa, optând pentru acordarea unei indemnizaţii lunare, pentru handicap grav, în condiţiile art. 58 alin. (4), lit. a), pct. 1 din Legea nr. 448/ 2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
A arătat că această solicitare i-a fost respinsă motivat de faptul că nu se încadrează în grad de handicap, faţă de criteriile prevăzute în Ordinele nr. 762/2007 al MMFES şi nr. 1992/2007 al MSP, fiindu-i emis în acest sens certificatul nr. 27481 din 14 aprilie 2010, împotriva căruia la data de 28 aprilie 2010 a formulat contestaţie la Direcţia Generală de Asistentă Socială.
S-a mai precizat că ulterior i-a fost comunicată decizia nr. 1548 din 08 februarie 2011 prin care Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap i-a respins contestaţia cu aceeaşi motivare din certificatul iniţial.
A considerat reclamanta că această decizie este nelegală întrucât criteriile din cele două ordine menţionate anterior, îi sunt favorabile şi nici nu prevăd că o persoană paralizată şi imobilizată la pat, cu nevoie de îngrijire permanentă, nu se poate încadra într-un grad de handicap grav pentru a beneficia de o indemnizaţie lunară legală, faţă şi de veniturile din cele 2 pensii care sunt derizorii.
b) sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin sentinţa nr. 289 din 26 octombrie Curtea de Apel Ploieşti a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta C.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 27481 din 14 aprilie 2010, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dâmboviţa a stabilit că reclamanta C.I., născută la data de 16 februarie 1923, nu se încadrează în grad de handicap, întrucât nu se încadrează în criteriile medicopsihologice aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al MMFES şi Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al MSP (fila 10).
S-a reţinut că din analiza actelor medicale depuse la dosar, rezultă că în anul 2010 s-a constatat un debut de deficit motor al membrelor stângi urmat de scăderea forţei musculare la membrele drepte, cu imposibilitatea autoservirii mersului. În referatul medicului specialist pentru afecţiuni neurologice s-a mai arătat că este dependentă de o altă persoană şi că este netransportabilă.
Criteriile medico-psihosociale avute în vedere de cele două comisii au fost aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al MSP, publicat în M. Of. al României nr. 885 bis din 27 decembrie 2007, încadrarea într-un grad de handicap efectuându-se în funcţie de actele medicale prezentate de solicitant.
A mai apreciat instanţa că faţă de aceste acte medicale analizate de cele două comisii, reclamanta nu a mai depus în faţa instanţei alte înscrisuri care să justifice reanalizarea situaţiei sale şi, eventual, încadrarea într-un grad de handicap.
Astfel simplul fapt că reclamanta este o persoană netransportabilă care are nevoie de îngrijirea unei alte persoane nu este suficient pentru ca aceasta să fie încadrată într-un grad de handicap, ţinând seama şi de vârsta înaintată a acesteia.
2. Instanţa de recurs
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs reclamanta a susţinut că din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că are deficit motor al membrelor stângi, urmat de scăderea forţei musculare la membrele drepte, cu imposibilitatea autoservirii, fiind dependentă de alte persoane, ceea ce dovedeşte starea sa de handicap grav, fără a mai fi nevoie de alte probe suplimentare.
b) Analiza motivelor de recurs
Reclamanta a solicitat comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap să fie încadrată în gradul de handicap grav, iar comisia a respins cererea sa cu motivarea că nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007.
Înalta Curte apreciază că atât soluţia autorităţilor administrative competente cât şi cea pronunţată de instanţa de fond sunt temeinice şi legale.
Din referatul medicului specialist (fila 7 dosar fond) rezultă că are deficit motor la membrele stângi şi alte afecţiuni, cu debut din anul 2010.
De asemenea, probele atestă că aceasta avea în anul 2010, când a formulat solicitarea de acordare a gradului de handicap, vârsta de 88 de ani.
Afecţiunile pe care le prezintă reclamanta-recurentă nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007, cu precizarea că starea de boală specifică vârstei înaintate nu se confundă cu handicapul.
De altfel, reclamanta-recurentă nici nu a indicat vreo normă legală ce s-ar fi încălcat de autorităţile pârâte sau de instanţa de fond.
Singurele motive invocate sunt o serie de boli specifice vârstei înaintate şi starea materială precară, or, aceste aspecte pot constitui cauză de acordare a unor măsuri de sprijin din partea autorităţilor, dar nu şi pentru acordarea gradului de handicap, care implică numai anumite afecţiuni, fie din naştere, fie dobândite ulterior, afecţiuni care în cauză nu au fost probate.
c) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei nr. 289 din 26 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4990/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5015/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
