ICCJ. Decizia nr. 5037/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5037/2012
Dosar nr. 1798/54/2011
Şedinţa publică de la 28 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamanta M.V. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor, pentru ca prin hotărârea ce se pronunţa să se dispună anularea Ordinului nr. 7232 din 02 august 2011 prin care i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal, grad profesional principal, gradaţia 5, clasa de salarizare 48, la Compartimentul de Control Documentar din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Mehedinţi, conform dispoziţiilor art. 97 lit. c) şi 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionaţilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 505 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova a fost anulată ca netimbrată acţiunea formulată de reclamanta M.V. în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, după înregistrarea cererii, a pus în vedere reclamantei, prin citaţie, potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997, să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar de 0,30 lei.
A reţinut instanţa că acţiunile şi cererile introduse pe rolul unei instanţe de judecată, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, se timbrează anticipat iar neîndeplinirea acestei obligaţii, în lipsa unei scutiri legale, este sancţionată cu anularea.
S-a constatat că reclamanta nu a satisfăcut această obligaţie, astfel încât instanţa a constatat că este incidentă sancţiunea anulării cererii, conform dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
3. Recursul declarat de M.V.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că în mod greşit instanţa de fond a anulat cererea ca netimbrată, deşi a satisfăcut această cerinţă, depunând prin serviciul registratură taxa datorată, mai înainte de termenul acordat de instanţă pentru soluţionarea cererii.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi va casa hotărârea instanţei de fond, cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că în cauză instanţa de fond a stabilit taxa de timbru necesară soluţionării cererii introductive, iar reclamanta a depus la dosar, la data de 20 octombrie 2011, prin serviciul registratură, taxa de timbru de 4 lei şi timbrul judiciar de 0,30 lei, mai înainte de termenul stabilit de instanţă pentru soluţionarea cererii, respectiv din data de 21 octombrie 2011.
Înalta Curte a constatat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, în primul rând, pentru că a nesocotit înscrisul care dovedea plata taxei judiciare solicitate de instanţă pentru soluţionarea acţiunii introductive şi, în al doilea rând, pentru că acţiunea dedusă judecăţii nu este supusă taxelor judiciare.
Înalta Curte, în practica sa constantă, a decis că în cazul acţiunilor ce privesc raporturile de serviciu ale funcţionarului public, acestea sunt scutite de plata taxelor judiciare, fiind pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 coroborate cu dispoziţiile din Legea nr. 188/1999, având în vedere principiul egalităţii şi nediscriminării.
Pentru toate aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., va admite recursul formulat şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de M.V. împotriva Sentinţei nr. 505 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 5036/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5040/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
