ICCJ. Decizia nr. 5112/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5112/2012
Dosar nr. 24/46/2011
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2475 din 29 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A.D., în contradictoriu cu pârâtă Instituţia Prefectului Judeţului Argeş, ca neîntemeiată.
Curtea de apel a reţinut, în esenţă că, prin adresa nr. 1173 din 11 septembrie 2009, pârâta, în executarea sentinţei nr. 1531 din 05 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a comunicat reclamantului modul de soluţionare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor formulate de acesta în baza Legii nr. 247/2005, astfel că nu se poate reţine o neexecutare de către pârâtă a dispoziţiei din sentinţă.
Instanţa a constatat că reclamantul nu se consideră vătămat prin faptul că pârâtul nu s-ar fi conformat sentinţei, în sensul comunicării complete a modului de soluţionare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, ci se plânge de legalitatea Hotărârii Comisiei Judeţene Argeş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 449 din 16 ianuarie 2008 prin care a fost invalidată poziţia nr. 695 pentru întreaga suprafaţă de 20 ha din cadrul Anexei nr. 39-despăgubiri la Hotărârea nr. 959/2003, însă această chestiune a legalităţii hotărârilor adoptate în aplicarea Legii nr. 18/1991, a fondului funciar, excede cadrului procesual legat de punerea în executare a sentinţei nr. 1531 din 05 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti.
În ceea ce priveşte tergiversarea punerii în executare a Deciziei civile nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, referitor la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, instanţa a apreciat că nu se poate dispune amendarea conducătorului autorităţii pârâte, pe de o parte, pentru că în raport de prevederile art. 22 din Legea nr. 554/2004, obligaţiile de a plăti o sumă de bani cu titlul de despăgubiri, menţionate în sarcina autorităţilor publice prin sentinţe irevocabile pronunţate de instanţele de contencios administrativ, se execută potrivit dreptului comun şi, prin urmare nu se poate dispune amendarea, potrivit art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, prin Ordinul de plată nr. 138 din 11 februarie 2011 a fost plătită suma de 11617,15 lei în contul reclamantului, astfel încât, eventualele nemulţumiri ale reclamantului legate de modul de executare a obligaţiei privind plata sumei la care a fost obligată pârâta cu titlu de daune morale, le poate invoca pe calea unei contestaţii la executare, formulată potrivit dreptului comun.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A.D.
La termenul de judecată din 15 septembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2) C. proc. civ. , constatând că nici una dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
La data de 29 noiembrie 2012, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea excepţiei de perimare , întrucât dosarul a rămas în nelucrare timp de un an.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., o rice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Cum, în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit prevederilor art. 249 – 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din acelaşi cod, constatându-se din oficiu perimat recursul declarat de reclamantul A.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de A.D. împotriva sentinţei nr. 2475 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5105/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5139/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
