ICCJ. Decizia nr. 5138/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5138/2012
Dosar nr. 852/39/2011
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea formulată şi completată ulterior, reclamanta M.M.R.D. a solicitat, în contradictoriu cu Baroul S. şi Uniunea Naţională a Barourilor din România (U.N.B.R.), să se dispună: anularea deciziei nr. 36 din 13 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Baroului S.; anularea deciziei nr. 41 din 8 iulie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R.; obligarea Baroului S. la emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, precum şi înscrierea sa pe tabloul avocaţilor definitivi.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că deţine una dintre funcţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, ceea ce îi conferă dreptul de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen. A mai arătat că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat conţine dispoziţii restrictive, nepermise de prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, aşa încât, în raport şi de soluţiile jurisprudenţiale, deciziile pârâtelor, de condiţionare a primirii în profesia de avocat a reclamantei de susţinere a unui test echivalent unui examen scris, sunt nelegale.
În întâmpinările depuse la dosar pârâtele au arătat că, persoanele aflate în situaţia reglementată de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, printre care şi reclamanta, au doar vocaţia şi nu dreptul absolut de a dobândi calitatea de avocat fără susţinerea unui examen/test de verificare a cunoştinţelor, aşa încât sunt legale deciziile pârâtelor de a proceda la testarea candidatului în privinţa verificării cunoştinţelor referitoare la legislaţia profesiei de avocat.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 397 din 24 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta M.M.R.D., în contradictoriu cu pârâţii Baroul S. şi U.N.B.R., a anulat decizia nr. 36 din 13 ianuarie 2011 a Consiliului Baroului S. şi în parte decizia 41 din 8 iulie 2011 a Consiliului U.N.B.R., cu privire la reclamantă, a obligat Baroul S. la emiterea deciziei de primire a reclamantei în profesia de avocat, cu scutire de examen, a respins, ca prematur formulată, cererea reclamantei de înscriere pe tabloul avocaţilor definitivi şi a respins cererea U.N.B.R. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin decizia nr. 36 din 13 ianuarie 2011, confirmată prin decizia nr. 41 din 8 iulie 2011 a Consiliului U.N.B.R., Baroul S. a respins cererea reclamantei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, pe motiv că, deşi reclamanta îndeplineşte condiţiile formale pentru primirea în profesie, sub aspectul vechimii în funcţia de magistrat, aşa cum impun dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, neîncetându-i activitatea din motive disciplinare care ar putea să o facă nedemnă pentru profesia de avocat şi cu toate că a fost invitată în faţa Consiliului pentru realizarea procedurii de verificare a cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, aşa cum impun imperativ dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat şi ale hotărârii nr. 902/2010 ale Consiliului U.N.B.R., dispoziţii obligatorii pentru organele de conducere ale baroului, reclamanta şi-a exprimat în scris poziţia de a nu se prezenta la o asemenea verificare.
Instanţa de fond a reţinut că posibilitatea conferită prin art. 21 alin. (2) din Statut Consiliului Baroului, de a proceda la verificarea cunoştinţelor solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen şi detaliată la pct. 5 din hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, se impune a fi interpretate şi aplicate prin raportare la prevederile art. 16 alin. (2) din Lege, în sensul că derularea sau nu a acestei etape şi respectiv exercitarea sau nu a acestei posibilităţi nu poate să aducă atingere dreptului conferit persoanei de a fi primită în profesia de avocat, în condiţiile în care îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 16 alin. (2) din Lege.
Instanţa a apreciat că a proceda la o altă interpretare a acestor norme statutare (act ce are forţă juridică inferioară legii) în sensul celor evocate de pârâte, ar însemna o adăugare inacceptabilă la condiţiile restrictive pe care Legea nr. 51/1995 a înţeles să le stabilească în mod expres pentru persoanele aflate în situaţia derogatorie prevăzută de art. 16 alin. (2) din Lege şi evident, la golirea de conţinut şi de eficienţă a acestor ultime prevederi legale.
Curtea a reţinut că reclamanta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Lege, situaţie atestată de pârâte, apreciind că astfel condiţionarea primirii în profesia de avocat în mod exclusiv de prezentarea reclamantei în vederea verificării cunoştinţelor este de natură să ducă la nulitatea deciziilor pârâtelor, motiv pentru care a admis acţiunea în sensul solicitărilor reclamantei.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei având ca obiect „înscrierea sa pe tabloul avocaţilor definitivi”, instanţa de fond a respins-o ca prematur formulată în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 21, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1954 şi art. 21 alin. (5), art. 28-32 şi 47 din Statut, potrivit cărora hotărârea Consiliului Baroului de primire în profesia de avocat conferă avocatului dreptul la înscrierea în Tabloul avocaţilor pe baza deciziei emise de Consiliul Baroului, în condiţiile art. 19, art. 20 şi 21 din Lege.
S-a reţinut astfel în considerentele hotărârii atacate că prevederile legale menţionate mai sus conferă dreptul şi obligaţia Consiliului baroului de a proceda la o evaluare a îndeplinirii cerinţelor legale în vederea emiterii deciziei pentru înscrierea în Tabloul avocaţilor (constatarea achitării taxelor, existenţa incompatibilităţilor, s.a.), evaluare care se face la acel moment, aşa încât este prematur a fi verificată şi evaluată admisibilitatea acestei cereri în acest cadru procesual.
Recursul
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Baroul S. şi U.N.B.R.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat în esenţă următoarele:
- Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii.
Arată recurentele că dispoziţia art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1985 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat are un caracter supletiv şi nu-i conferă reclamantei un drept necondiţionat de a accede la profesia de avocat, ci doar o vocaţie care trebuie corelată cu condiţia de a face dovada însuşirii corespunzătoare a condiţiilor legate de modul de organizare al acestei profesii, însă instanţa de fond a interpretat greşit aceste dispoziţii.
- Se arată de recurente că în mod nejustificat, instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, nu are relevanţă în cauză, dat fiind faptul că îşi are originea într-un act juridic inferior supremaţiei Legii. Consideră recurenţii însă că acest text de lege nu vine în contradicţie cu norma supletivă consacrată în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1985, ci doar în completarea acesteia.
Arată de asemenea, recurenţii că în aprecierea unei cereri de intrare în profesia de avocat, cu scutire de examen, este recunoscută competenţa Consiliului unui Barou de a proceda la verificarea cunoştinţelor referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
- Au mai arătat recurenţii că instanţa de fond a înlăturat nejustificat argumentele privind adoptarea hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R., care conţine norme procedurale relevante în privinţa modului de soluţionare a cererilor de intrare în profesie.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Reclamanta–intimată a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Consideră intimata că dreptul de a fi primit în profesie derivă din lege [art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995] iar prevederile art. 21 alin. (2) din Statut adaugă la lege o condiţie de admisibilitate a cererii, neprevăzută de legiuitor.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Argumente de fapt şi de drept relevante
Reclamata–intimat a formulat o cerere adresată Baroului S., solicitând primirea în profesie cu scutire de examen în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
Prin decizia nr. 36 din 13 ianuarie 2011, Consiliul Baroului S. a respins cererea de primire în profesia de avocat motivând că reclamanta nu s-a prezentat la procedura de verificare a cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Prin decizia U.N.B.R. nr. 41 din 8 iulie 2011 s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 36/2011 a Consiliului Baroului S.
La data formulării cererii de primire în profesie de către intimată art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat avea următorul cuprins: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.
Ulterior, prin Statutul profesiei de avocat, la art. 21 alin. (2) s-a adăugat că „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat”.
Prin hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R., care la pct. 5 detaliază procedura de verificare a cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat, se mai adaugă suplimentar şi că „Rezultatul verificării cunoştinţelor… poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen”:
Jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie, mai ales după pronunţarea hotărârii C.E.D.O. din data de 27 ianuarie 2009 în cauza Ştefan şi Ştef împotriva României care semnala divergenţele de jurisprudenţă, a fost în sensul că impunerea unor condiţii suplimentare celor indicate în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 precitat, conturează excesul de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 (exemplu: decizia nr. 3228 din 17 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal)
Concret, în privinţa practicii administrative de a realiza verificarea cunoştinţelor specifice profesiei pe calea unei testări scrise cu barem şi punctaj minim de promovare, care în realitate reprezintă un examen, instanţa supremă s-a pronunţat în sensul că în acest mod este golită de conţinut prevederea legală şi, contrar susţinerilor recurenţilor, această practică s-a menţinut şi după adoptarea hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R. (ex.: decizia nr. 4777 din 4 noiembrie 2010 şi decizia nr. 233 din 20 ianuarie 2011 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal).
- Referitor la motivul de recurs privind interpretarea greşită de către instanţa de fond a prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Înalta Curte reţine că sintagma utilizată de legiuitor „poate fi primit în profesie cu scutire de examen”, nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocaţie. Câtă vreme intimata care a formulat cererea de primire în profesie cu scutire de examen îndeplineşte condiţiile expres arătate la lit. b), respectiv, a exercitat funcţia de magistrat peste 10 ani şi nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din acelaşi act normativ, ea are un drept subiectiv de a fi primită în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporţionale cu scopul urmărit de recurenţi în organizarea profesiei de avocat.
Din analiza art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată se constată că singurul motiv pentru care poate fi respinsă cererea ar fi neîndeplinirea condiţiei de vechime cerută de lege şi încetarea activităţii din una din funcţiile enumerate în cuprinsul său, din motive disciplinare, care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
Este adevărat că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înţeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanţilor sub forma unui examen scris.
A primi o asemenea interpretare realizată de autorităţile intimate, înseamnă a goli de conţinut şi de eficienţă prevederea respinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Prin hotărârea nr. 902/2010 prin care s-a aprobat „Ghidul de bună practică privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen”, nu sunt stabilite modul de notare sau termenele, acestea fiind lăsate la latitudinea barourilor.
De altfel, trebuie precizat că practica Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal în materia interpretării dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat este constantă în a aprecia că dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen pe motiv că nu a fost promovată cerinţa verificării cunoştinţelor solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sau neprezentarea la examen constituie o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere al autorităţilor şi, de aceea, au fost anulate actele emise de U.N.B.R. pentru acest motiv.
Faţă de această practică constantă şi în lipsa unor argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii judiciare s-ar ajunge la soluţii contrare care au ca efect încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este el reglementat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că prin impunerea unui test grilă pentru admiterea cererii de primire în profesia de avocat, practic cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen se transformă într-una cu susţinerea unui examen scris, fiind instituită astfel o nouă condiţie în afara celor stabilite de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Consideră Înalta Curte că dreptul de apreciere al barourilor nu poate fi justificat prin instituirea unor proceduri şi condiţii care adaugă la condiţiile prevăzute de Legea cadru.
Această condiţie impusă de verificare a cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei este exacerbată şi disproporţionată în raport, cu condiţiile stabilite prin lege şi care fără îndoială sunt condiţii obiective (vechime în magistratură, consilier juridic, nu au existat motive disciplinare care să-l facă nedemn pentru profesia de avocat) şi prevalează în mod firesc unor aprecieri subiective privind verificarea cunoştinţelor despre câteva acte normative fie ele şi despre organizarea profesiei de avocat.
Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs
Faţă de împrejurarea că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea sentinţei de fond, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Baroul S. şi de U.N.B.R. împotriva sentinţei nr. 397 din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2012 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 5132/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5141/2012. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
