ICCJ. Decizia nr. 5173/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5173/2012
Dosar nr. 1209/33/2011
Şedinţa publică de la 6 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii G.I. şi D.D.S. au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei ca în termen de maximum 30 de zile de la data pronunţării hotărârii să procedeze la: numirea unui expert evaluator şi transmiterea dosarului nr. 24027/CC/2006 la evaluatorul acreditat de către A.N.R.P. în vederea întocmirii rapoartelor de evaluare, lucrare de specialitate ce potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 stabileşte cuantumul măsurilor reparatorii pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire menţionat mai sus; la soluţionarea dosarului nr. nr. 24027/CC/2006 prin emiterea titlului de despăgubire în cuantumul stabilit prin raportul de evaluare. Solicită să se dispună, totodată, amendarea conducătorului pârâtelor pentru tergiversare şi refuzul de a soluţiona dosarele de despăgubire menţionate mai sus, cu amenda legala de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere, în cazul expirării termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa şi până la momentul îndeplinirii obligaţiilor legale ce revin pârâtelor, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că pârâtele aveau obligaţia să soluţioneze dosarul de despăgubire înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor sub nr. 24027/CC încă din anul 2006, adică de peste 5 ani. Au comunicat pârâtelor solicitări de soluţionare a dosarului, însă fără vreun rezultat concret. Mai mult, prin adresele nr. 24027/CC din 25 iulie 2011 şi respectiv 24015/24027 din 27 iulie 2011, adică după circa 5 ani de pasivitate şi tergiversări, pârâta informează cu privire la lipsa unor documente "necesare" pentru soluţionarea dosarului de despăgubire care fie se aflau deja la dosar de luni de zile, fie nu aveau legătură cu obiectul dosarului, refuzând în fapt soluţionarea dosarului, fapt pe care îl dovedesc cu actele anexate. Documentele cerute în completare de către pârâtă nu au fost solicitate doar printr-o singură adresă aşa cum ar fi fost potrivit procedurilor de soluţionare a dosarelor ci prin mai multe adrese succesive, de fiecare dată A.N.R.P a solicitat alte şi alte acte tergiversând în mod evident soluţionarea dosarului.
Motivele invocate de pârâte pentru nesoluţionarea dosarului respectiv lipsa unor acte "necesare" reprezintă doar o tergiversare gravă care încalcă prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), sens în care acestea din urmă trebuie aplicate cu prioritate.
La termenul din 14 octombrie 2011, în şedinţă publică, reprezentantul reclamanţilor a precizat că renunţă la capătul de cerere privind amendarea conducătorului autorităţii pârâte.
Tot la acest termen, instanţa din oficiu, a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 602 din 21 octombrie 2011 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins acţiunea formulată de reclamanţi faţă de această pârâtă.
Totodată, a admis în parte acţiunea reclamanţilor împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligând-o să numească un evaluator şi să trimită Dosarul nr. 24027/CC/2006 la evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.
De asemenea, a obligat pârâta să soluţioneze Dosarul nr. 24027/CC/2006 prin emiterea titlului de despăgubire în cuantumul stabilit prin raportul de evaluare şi, a respins cererea de amendare a conductorului pârâtei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
- În ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, s-a reţinut că, singura instituţie care are prerogative în ceea ce priveşte emiterea titlurilor de despăgubire este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
- În ce priveşte fondul pretenţiilor formulate, instanţa a reţinut că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligaţia să soluţioneze dosarul de despăgubire înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 24027/CC şi, că prin refuzul de a emite titlul de despăgubire a încălcat dispoziţiile art. 1 din Protocolul I al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Luând în considerare intervalul de timp scurs de la emiterea dispoziţiei primarului şi faptul că reclamanţii au fost lipsiţi în mod arbitrar de atributele dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv de Statul român încă din perioada comunistă, curtea apreciază că cu atât mai mult se impune necesitatea unei proceduri rapide şi eficiente care să permită o reparaţie echitabilă.
Curtea va respinge cererea de amendare a conducătorului pârâtei CCSD pentru tergiversare şi refuzul de a soluţiona dosarele de despăgubire, cu amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere, în cazul expirării termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa şi până la momentul îndeplinirii obligaţiilor legale ce revin pârâtelor, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, această cerere fiind la acest moment prematură.
Art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sancţionează refuzul autorităţii de a pune în executare hotărârea definitivă şi irevocabilă în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia. Trebuie, însă observat că hotărârea pronunţată nu a rămas irevocabilă şi reclamanta nu a invocat dispoziţiile art. 18 alin. (6) din Legea nr 554/2004, respectiv nu a solicitat stabilirea unui termen de executare a obligaţiei de emitere a titlului de despăgubire.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că hotărârea de fond este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa nu a avut în vedere principiul dreptului la apărare al părţilor şi implicit dreptul părţilor la un proces echitabil, consfinţit de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, deşi a solicitat la primul termen de judecată amânarea judecăţii pentru pregătirea apărării, instanţa a respins această cerere, apreciind că supraîncărcarea temporară a instanţei nu ar constitui un motiv temeinic de amânare a cauzei, încălcând astfel şi principiul contradictorialităţii reglementat de dreptul procesual civil.
Pe fondul cauzei, s-a susţinut că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dosarul a fost transmis la evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare astfel că solicitarea privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să numească un evaluator şi să trimită Dosarul nr. 24027/CC/2006 la evaluator trebuie să fie respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
Referitor la criteriile ce reies din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie de termen rezonabil, recurenta a susţinut că în raport cu complexitatea cauzei, conduita reclamanţilor şi aceea a autorităţilor competente, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că decizia reprezentând titlul de despăgubire a fost emisă într-un termen rezonabil.
Recursul este fondat, urmând să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În cauză, este de necontestat faptul că intimaţii-reclamanţi sunt beneficiarii Dispoziţiei nr. 1687 din 4 mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca în favoarea autorului lor M.R.C., dispoziţie transmisă împreună cu dosarul autorităţii publice recurente, în condiţiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
De asemenea, este necontestat şi faptul că autorul intimaţilor-reclamanţi a notificat autoritatea competentă încă din anul 2001, ceea ce înseamnă că procedura de acordare a măsurilor reparatorii a fost iniţiată încă din cursul acestui an.
Totodată, din actele şi lucrările cauzei, judecătorul fondului a reţinut, în mod corect, că dosarul privind Dispoziţia nr. 1687 din 4 mai 2006 a rămas în nelucrare la autoritatea recurentă, reclamanţii fiind lipsiţi,în mod arbitrar de atributele dreptului de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv de Statul român încă din perioada comunistă.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că nesoluţionarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acţiunile administraţiei.
Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653/22.07.2005, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite".
În privinţa acestor dispoziţii, instanţa de recurs reţine că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementată la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile şi proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce priveşte conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi convenţionale, Curtea Constituţională a reţinut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 şi nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte:
- Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar;
- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă, despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 4/2012;
Soluţia legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei;
- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
- Faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, cât şi valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;
- De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluţionând cererea nr. 60858 din 00 şi pronunţând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare;
- O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunţate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislaţiei în domeniu, şi modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie.
Într-adevăr, instanţa europeană a reţinut în motivarea hotărârii-pilot pronunţate în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare.
În concluzie, acţiunea formulată este întemeiată, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi emiterea titlului de despăgubire este condiţionată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituţională s-a pronunţat că sunt constituţionale, aşa cum s-a arătat mai sus.
Astfel fiind, recursul va fi admis şi sentinţa recurată va fi modificată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 602 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că obligă autoritatea pârâtă să finalizeze procedura administrativă prin emiterea deciziei-titlu de despăgubire în termen de 30 zile de la data de 15 mai 2013.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2012
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5136/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 5180/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
