ICCJ. Decizia nr. 5264/2012. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5264/2012
Dosar nr. 1044/33/2011
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 octombrie 2011, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Sălaj, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat instanţei anularea deciziei nr. 13 din 18 mai 2011 a Camerei de Conturi a Judeţului Sălaj şi a încheierii din 15 iulie 2011 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, ca fiind netemeinice şi nelegale.
Prin întâmpinare, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Sălaj, întrucât actele administrative atacate sunt temeinice şi legale.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 666 din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea încheierii din 15 iulie 2011 a Curţii de Conturi a României precum şi a deciziei nr. 13 din 18 mai 2011 a Camerei de Conturi Sălaj.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În urma controlului efectuat de Camera de Conturi a jud. Sălaj, în perioada 4–29 aprilie 2011, la Centrul Judeţean Sălaj al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură ce a avut ca obiect „Auditul performanţei privind implementarea, administrarea şi gestionarea programului de identificare şi înregistrare el animalelor şi a utilizării bazei de date în acordarea subvenţiilor şi a altor forme de sprijin din partea statului” a fost întocmită decizia nr. 13 din 18 mai 2011.
Prin această decizie s-a dispus reclamantei să procedeze la reverificarea îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate prevăzute de ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 295/2007 art. 2 alin. (1) pentru toate cererile de solicitare a P.N.D.C. la data de 31 ianuarie 2007, prin efectuarea de demersuri la entităţile răspunzătoare de operare a mişcării în S.N.I.I.A. (în scris), iar dacă se constată neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, se va proceda la stabilirea întinderii prejudiciului conform prevederilor O.U.G. nr. 125/2006, recuperarea acestuia şi virarea la bugetul de stat, cu termen de realizare în 30 septembrie 2011.
De asemenea s-a mai stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate privind lipsa datoriilor restante la bugetul de stat şi/sau bugetul local pentru toate cererile privind P.N.D.C. în sectorul zootehnic (bovine/ovine/caprine) din anul 2007, prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele fiscale pe plan local (ale Ministerului Finanţelor Publice şi ale administraţiei publice locale), iar în cazurile în care se dovedeşte că proprietarii respectivi aveau datorii restante la data depunerii cererilor, iar lipsa datoriilor este condiţie de eligibilitate, conducerea A.P.I.A. va reanaliza eligibilitatea cererilor respective prin prisma existenţei datoriilor restante, va stabili întinderea prejudiciului cauzat bugetului de stat şi va proceda la recuperarea acestuia conform prevederilor legale în vigoare stabilire de O.U.G. nr. 125/2006 şi apoi îl va vira la bugetul de stat, cu termen de realizare la 30 septembrie 2011.
Măsurile dispuse prin decizia nr. 13 din 18 mai 2011 a Camerei de Conturi a jud. Sălaj au fost menţinute prin încheierea din 15 iulie 2011 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României.
Ca atare, Curtea de Conturi a obligat Centrul Judeţean Sălaj al A.P.I.A. să reverifice îndeplinirea a două dintre condiţiile de eligibilitate pentru acordarea primei de exploataţie reglementată de O.U.G. nr. 125/2006, respectiv numărul de bovine înregistrate la data de referinţă 31 ianuarie 2007 în exploataţiile pentru care s-a solicitat aplicarea schemelor de plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic şi situaţia datoriilor la bugetul de stat şi la bugetul local ale solicitanţilor.
În aceste condiţii, prima instanţă a verificat criteriile de eligibilitate şi condiţiile specifice pentru aplicarea schemelor de plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic prin raportare la cadrul legislativ existent la data de referinţă 31 ianuarie 2007, întrucât competenţele Centrului Judeţean A.P.I.A. în verificarea condiţiilor de eligibilitate trebuie raportate la atribuţiile ce îi reveneau potrivit legii la momentul procesării şi soluţionării cererilor depuse până la data de referinţă 31 ianuarie 2007.
Astfel, Curtea a reţinut că plăţile naţionale directe complementare (P.N.D.C.) în sectorul zootehnic au fost efectuate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 125/2006 şi ordinului Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 295/2007.
Conform art. 9 din O.U.G. nr. 125/2006, P.N.D.C. în sectorul zootehnic au fost asigurate din bugetul de stat. De aceste plăţi au beneficiat producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care deţin, cresc şi exploatează animale de producţie, identificate şi înregistrate în sistemul naţional.
Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 295/2007, la art. 2 a explicitat care sunt condiţiile de eligibilitate pentru încasarea primei de exploataţie, statuând că aceasta se acordă o singură dată pe an, în funcţie de efectivul de bovine înregistrat în Registrul naţional al exploataţiilor la data de 31 ianuarie 2007, sub rezerva îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii: a) exploataţia să fie de minimum 3 capete de bovine; b) vârsta bovinelor să fie de minimum 6 luni; c) exploataţia să fie înregistrată în Registrul naţional al exploataţiilor la data solicitării primei; d) să nu aibă datorii la bugetul de stat şi la bugetul local.
De asemenea, Curtea a mai constatat din Raportul de audit întocmit de Camera de Conturi Sălaj, că verificarea efectivelor de bovine înregistrate în fiecare exploataţie s-a efectuat de către A.P.I.A. în anul 2007 prin accesarea interfeţei puse la dispoziţie de către IQ M. SRL, întocmindu-se de fiecare dată un proces-verbal de confirmare-procesare S.N.I.I.A.–A.P.I.A. Procesele-verbale întocmite confirmă existenţa animalelor în exploataţie la data de referinţă 31 ianuarie 2007 prin raportare la care s-a autorizat plata sprijinului financiar.
În aceste condiţii, Curtea a statuat că neconcordanţele semnalate de echipa de audit în privinţa numărului de bovine din anumite exploataţii s-au datorat modificărilor operate ulterior de medicii veterinari în baza de date deţinută de A.N.S.V.S.A. şi administrată de IQ M. SRL, împrejurare pe care reclamanta nu o putea prevedea în mod rezonabil şi care a intervenit ulterior procesării cererilor de acordare a sprijinului financiar pe anul 2007, astfel că nu este imputabilă reclamantei, ci modului imperfect în care a fost gândită funcţionarea bazei informatice S.N.I.I.A. care permitea modificarea efectivelor din exploataţii, cu efecte retroactive.
Cât priveşte cealaltă condiţie de eligibilitate, constând în lipsa datoriilor la bugetul de stat şi la bugetul local, Curtea a reţinut că îndeplinirea acestei condiţii se verifica potrivit art. 2 alin. (2) lit. b) din ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 295/2007 prin depunerea de către solicitantă a unei declaraţii pe propria răspundere că nu au datorii la bugetul de stat şi la bugetul local. Echipa de audit nu a identificat niciun caz în care această declaraţie să lipsească, însă reproşează reclamantei că nu a stabilit veridicitatea acestei declaraţii prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele fiscale pe plan local.
Or, din lectura ordinului Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 295/2007 rezultă cu claritate că personalul A.P.I.A. nu era ţinut să efectueze cercetări suplimentare pentru a stabili veridicitatea declaraţiei privind inexistenţa datoriilor la bugetul de stat şi la bugetul local, această condiţie fiind considerată îndeplinită prin simpla depunere a declaraţiei pe propria răspundere.
Totodată Curtea a stabilit că nu sunt aplicabile nici dispoziţiile cuprinse în O.G. nr. 14/2010 privind măsurile financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli începând cu anul 2010, reţinute de Curtea de Conturi în încheierea din 15 iulie 2011, întrucât aceste dispoziţii nu pot fi aplicate retroactiv pentru anii 2007-2009.
3. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând prevederile art. 309 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 11 decembrie, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie părţilor motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. cât şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond, de a soluţiona litigiul dedus judecăţii.
4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că prima instanţă, Curtea de Apel Cluj a soluţionat litigiul dedus judecăţii cu încălcarea normelor de competenţă prevăzute de art. 3 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În cauză, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea deciziei nr. 13 din 18 mai 2011 a Camerei de Conturi Sălaj și a încheierii din 15 iulie 2011 a Curţii de Conturi a României, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 13 din 18 mai 2011.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) menţionate, în cauză, actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ este deciziei nr. 13 din 18 mai 2011 a Camerei de Conturi Sălaj.
Referindu-se la competenţa instanţelor de contencios administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevăd că: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Este adevărat că, dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor judeţene ale Curţii de Conturi, prevăzându-se la art. 227, și că împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă în condiţiile Legii contenciosului administrativ, iar potrivit art. 228 din acelaşi regulament, „competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate în condiţiile Legii contenciosului administrativ”.
Însă, dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Cum de la dreptul comun prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se poate deroga doar prin dispoziţii speciale cuprinse într-o lege organică specială, se constată că, Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria legilor organice speciale, astfel că, instanța competentă să soluţioneze litigiul dedus judecăţii se stabileşte în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În concluzie, faţă de argumentele expuse, reţinând că obiectul litigiului este un act administrativ emis de o structură judeţeană a Curţii de Conturi, ca autoritate publică locală, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ., constată că în cauză instanţa competentă material să soluţioneze, pe fond, litigiul dedus judecăţii este tribunalul, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei nr. 666/2011 din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Sălaj secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5262/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5268/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
