ICCJ. Decizia nr. 63/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 63/2012
Dosar nr.527/42/2009
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 19 iunie 2009 sub nr. 7572/42/2009 reclamanta S.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Local al Municipiului Câmpina, Primăria Municipiului Câmpina şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, anularea în parte a HG nr. 1359/2001, privind atestarea domeniului public al judeţului Prahova, precum şi a municipiilor, oraşelor şi comunelor din acest judeţ, numai în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 590 m.p. situată în municipiul Câmpina, în curtea Şcolii Generale nr. 6.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că terenul a aparţinut autorilor săi, numiţii P.N. şi P.M., conform certificatului de moştenitor nr. 372/1958 al notariatului de Stat al Raionului Câmpina, iar Primăria municipiului Câmpina a pretins că acest teren ar fi fost donat statului.
A mai arătat reclamanta că nu există niciun document în acest sens şi, deşi cunoştea că acest teren este revendicat, el a fost trecut în proprietatea publică a Primăriei Câmpina, fiind atestat de Guvernul României ca făcând parte din domeniul public al localităţii.
Pârâţii Primăria Municipiului Câmpina şi Ministerul Administraţiei şi Internelor au depus întâmpinări prin care au invocat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Consiliul Local Câmpina a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, iar pârâtul Guvernul României a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii.
Prin Sentinţa nr. 200 din 29 octombrie 2009 Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei ca tardiv formulată, reţinând că reclamanta a solicitat anularea parţială a HG nr. 1359/2001 cu privire la suprafaţa de teren de 590 m.p. situată în municipiul Câmpina, în curtea Şcolii generale nr. 6, iar hotărârile de guvern sunt acte normative, făcând parte din categoria acelora prevăzute în art. 108 alin. (4) din Constituţia României, a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată în ziua publicării lor în M. Of.
HG 1359/2001, a cărei anulare s-a solicitat de către reclamantă, a fost publicată la 18 februarie 2002, în M. Of. nr. 128, aşa încât, văzând şi dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, în care se stabilesc termenele şi condiţiile în care se pot formula acţiuni în contencios administrativ, Curtea a constatat că acţiunea este tardivă.
Prin Decizia nr. 3930 din 29 septembrie 20l0 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul reclamantei împotriva Sentinţei nr. 200 din 29 octombrie 2009, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând că în speţă este vorba de un act administrativ individual, iar instanţa de fond a apreciat greşit că reclamanta a luat cunoştinţă de acesta la data publicării în M. Of., fără a administra niciun fel de probe cu privire la data la care reclamanta a luat cunoştinţă, în concret, de existenţa hotărârii contestate.
S-a mai reţinut că, din actele şi lucrările dosarului de fond, nu rezultă nici măcar incidental o asemenea dată şi, chiar dacă ar reţine susţinerile reclamantei în sensul că a luat cunoştinţă de HG contestată cu ocazia depunerii unei expertize topografice în dosarul nr. 5226/2007 al Judecătoriei Câmpina, ea nu putea fi luată în considerare în recurs pentru a soluţiona cauza pe excepţia tardivităţii, deoarece părţile ar fi private de un grad de jurisdicţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat sentinţa pentru ca instanţa de fond să administreze probe pentru a stabili cu exactitate data la care reclamanta a luat cunoştinţă de HG nr. 1359/2001 şi, în raport de aceasta, să aprecieze asupra respectării termenului pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ.
Pârâtul Consiliul Local al municipiului Câmpina a formulat întâmpinare, învederând că HG nr. 1359/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Prahova, precum şi a municipiilor, oraşelor, comunelor din judeţul Prahova, a cărei anulare parţială se solicită, a fost modificată şi completată prin HG nr. 1604/16 decembrie 2009, publicată în M.Of. nr. 17/11.01.2010, astfel încât prezenta acţiune a rămas fără obiect.
Pârâtul a invocat şi excepţia lipsei procedurii prealabile.
Prin Încheierea din data de 3 februarie 2011 instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Primăria Municipiului Câmpina şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru considerentele consemnate în încheierea de la acea dată.
Pârâtul Guvernul României a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, pentru neformularea acesteia în termenul prevăzut de lege, solicitând respingerea cererii, Curtea rămânând în pronunţare asupra acestei excepţii.
Prin Sentinţa nr. 64 din 24 februarie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii invocată de pârâtul Guvernul României şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă că din interpretarea prevederilor art. 7 din lege în corelaţie cu art. 109 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că depăşirea fără motive întemeiate a termenelor prevăzute de lege pentru formularea plângerii prealabile administrative are ca efect însăşi inadmisibilitatea acţiunii.
În speţă s-a constatat că reclamanta a luat cunoştinţă de actul administrativ contestat la data de 17 septembrie 2008, cu ocazia depunerii raportului de expertiză tehnică topografică în dosarul nr. 5226/2007 al Judecătoriei Câmpina şi a sesizat autoritatea publică administrativă la data de 2 februarie 2009, astfel după cum reiese din petiţia şi dovada de expediere depuse la dosar, deci după expirarea termenului legal imperativ de 30 de zile.
Pe de altă parte, a reţinut instanţa că reclamanta nu a susţinut şi nici nu a dovedit motivele temeinice care au dus la depăşirea termenului de 30 de zile.
Împotriva Sentinţei pronunţate la 24 februarie 2011 de secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti a declarat recurs reclamanta S.N.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătându-se în mod sintetic că termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 curge de la comunicarea actului administrativ, însă în speţă nu a existat o astfel de comunicare. Nu poate fi asimilată unei comunicări în sensul legii împrejurarea că s-a luat cunoştinţă de existenţa actului dintr-un raport de expertiză, cu atât mai mult cu cât nu se identifică cât anume din proprietatea publică se suprapune peste terenul proprietatea recurentei. În plus, simpla lecturare a HG contestată nu oferă o imagine exactă a terenurilor la care se referă.
Examinând cauza prin prisma criticilor de mai sus care au fost subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. („când hotărârea dată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii") dar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă, având în vedere că:
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată: „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există".
Obiectul cererii în anulare pe calea contenciosului administrativ îl constituie în cauză un act administrativ individual materializat în HG nr. 1359/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Prahova, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Prahova.
Prin Decizia de casare nr. 3930 din 29 septembrie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a stabilit, conform jurisprudenţei sale în materie, că termenele care prin Legea contenciosului administrativ se calculează de la data comunicării actului nu se pot raporta la data publicării hotărârii de guvern în M. Of. al României câtă vreme se face precizarea expresă că anexele nr. 1 - 101 se publică ulterior. În acest context îndrumarea dată instanţei de rejudecare a fost aceea de a aprecia pe baza probatoriului administrat data la care reclamata a luat cunoştinţă în concret de HG contestată, pentru ca în funcţie de această dată să se aprecieze asupra temeiniciei excepţiei detardivitate invocată de Guvernul României.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de contencios a stabilit, pe baza probelor administrate, că momentul la care reclamanta a luat cunoştinţă de actul pe care îl contestă, mai exact de trecerea în domeniul public a terenului proprietatea sa, îl reprezintă depunerea raportului de expertiză tehnică topografică în dosarul nr. 5226/204/2007 al Judecătoriei Câmpina, respectiv data de 17 septembrie 2009.
Din „nota de şedinţă" depusă de reclamantă în dosarul instanţei de fond rezultă cu certitudine acest moment, fiind consemnat ca atare şi precizându-se că imediat după acest moment a fost începută procedura administrativă prealabilă prin scrisori adresate Consiliului Local al Municipiului Câmpina, Primăria Municipiului Câmpina, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Administraţiei şi Internelor.
În copia raportului de expertiză amintit mai înainte se menţionează că lucrarea este depusă pentru termenul de judecată din 17 septembrie 2008 în dosarul Judecătoriei Câmpina.
Într-adevăr, cum corect a remarcat şi prima instanţă, reclamanta a sesizat autoritatea emitentă - Guvernul României prin Primul Ministru - pentru modificarea anexei la HG nr. 1359/2001 în sensul de a fi exclusă suprafaţa de teren de 590 m.p. dobândită prin moştenire din inventarul bunurilor aparţinând domeniului public, însă conform notei inventar acest memoriu a fost expediat la data de 2 februarie 2009.
Plângerea prealabilă administrativă a fost depusă în mod evident cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi în acelaşi timp, reclamanta nu a invocat şi dovedit motive temeinice aşa cum prevăd dispoziţiile alin. (7) al art. 7 din aceeaşi lege pentru a se accepta ca plângerea administrativă să fie introdusă şi peste termenul de 30 de zile, în cazul actelor administrative unilaterale.
De altfel, asemenea motive temeinice în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu au fost invocate nici prin cererea de recurs, recurenta insistând doar asupra aspectului necomunicării către sine a actului administrativ, aspect care însă a fost tranşat irevocabil prin Decizia de casare nr. 3930/2010 a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a stabilit că nu există o dovadă a comunicării HG contestate parţial de reclamantă, motiv pentru care a casat cu trimitere în vederea stabilirii exacte a momentului la care s-a luat cunoştinţă de act.
Doctrina şi jurisprudenţa au statuat în mod constant că formularea recursului graţios/plângerii administrative prealabile peste termenul legal echivalează cu neexercitarea acestei proceduri care a fost reglementată ca şi condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în materia contenciosului administrativ şi a cărei neîndeplinire se sancţionează cu respingerea acţiuni ca inadmisibilă.
Aşadar, atât abordarea cât şi concluzia instanţei de fond sunt corecte şi legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.N. împotriva Sentinţei nr. 64 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 629/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 631/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
