ICCJ. Decizia nr. 790/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 790/2012
Dosar nr.14162/86/2010
Şedinţa de la 16 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanţii Ş.N. şi Ş.E.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi Bucureşti şi Direcţia Judeţeană de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, anularea Deciziei nr. 2486 emisă de prima - pârâtă la data de 18 martie 2010 şi obligarea Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti să-i acorde reclamantei calitatea de însoţitor permanent pentru soţul său, începând cu 01 septembrie 2006 şi a o repune în drepturile băneşti, cu achitarea tuturor restanţelor începând cu 01 septembrie 2006.
În motivarea acţiunii, reclamantul Ş.N. a arătat că suferă de handicap fizic locomotor încă din anul 1987, având nevoie de însoţitor permanent, această calitate căpătând-o soţia sa, reclamanta Ş.E., prin decizie valabilă până la 01 septembrie 2006, însă în mod ilegal şi abuziv a fost suspendată această calitate de asistent personal permanent al soţului său, fiindu-i sistate şi drepturile băneşti aferente începând cu 01 septembrie 2006.
Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava a invocat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi tardivităţii introducerii acesteia.
Prin Sentinţa nr. 791 din 3 februarie 2011, Tribunalul Suceava a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect „anulare act administrativ", formulată de reclamanţii Ş.N. şi Ş.E.N., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti şi Direcţia Judeţeană de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Suceava a reţinut, în esenţă, că reclamanţii contestă Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 2486 din 18 martie 2010 emisă de Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, a căror competenţe au fost preluate de Comisia superioară cu activitate decizională în soluţionarea contestaţiilor la certificatele de încadrare în grad şi tip de handicap înfiinţată în cadrul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Or, a reţinut prima instanţă, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, astfel că tribunalul nu este competent material să judece cererea introductivă, iar competenţa aparţine curţii de apel.
Prin Sentinţa nr. 139 din 24 martie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis excepţia invocată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanţii Ş.N. şi Ş.E.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti şi Direcţia Judeţeană de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din analiza actelor de la dosar nu rezultă parcurgerea procedurii administrative prealabile de către contestatori, această procedură reprezentând o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în accepţiunea legiuitorului, astfel că neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acţiunii.
Împotriva acestei soluţii au formulat recurs reclamanţii care au criticat sentinţa instanţei de fond, ca fiind netemeinică şi nelegală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Într-adevăr, aşa cum s-a reţinut şi în expunerea rezumativă a circumstanţelor cauzei şi soluţiei adoptate, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii nu a efectuat procedura prealabilă reglementată la art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respingând, pe cale de consecinţă, acţiunea formulată ca fiind inadmisibilă în raport cu art. 13 alin. (5) din HG nr. 430/2008.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că Decizia nr. 2486 din 18 martie 2010, atacată în faţa instanţei de fond, este emisă de Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, a căror competenţe au fost preluate de Comisia superioară cu activitate decizională în soluţionarea contestaţiilor la certificatele de încadrare în grad şi tip de handicap înfiinţată în cadrul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi reprezintă Decizia prin care s-a soluţionat contestaţia reclamantului formulată împotriva Certificatului nr. 8938 din 13 octombrie 2009.
Instanţa de recurs constată că Decizia nr. 2486 din 18 martie 2010 reprezintă un act administrativ cu caracter definitiv, în procedura recursului administrativ ierarhic reglementat la art. 13 din Metodologia privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap aprobată prin HG nr. 430/2008.
Este adevărat că potrivit art. 13 alin. (5) din metodologia amintita mai sus, „Deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare;", dar aceste dispoziţii trebuie interpretate în concordanţă cu caracterul definitiv al deciziei emise în soluţionarea contestaţiei, Comisia Superioară nemaiavând nicio posibilitate legală de retragere a deciziei respective (revocare, anulare, modificare, etc).
Or, este lipsit de orice temei să se accepte că legiuitorul ar fi putut institui o procedură administrativă lipsită de orice finalitate juridică, astfel că dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Metodologia aprobată prin HG nr. 430/2008 trebuie interpretate în sensul că deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004, fără ca procedura plângerii prealabile să fie necesară.
În concluzie, pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ş.N. şi Ş.E. împotriva Sentinţei nr. 139 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2012.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 789/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 792/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
