ICCJ. Decizia nr. 801/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 801/2012
Dosar nr.1544/44/2010
Şedinţa publică din 16 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 58/F din 1 martie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs Ministerul Mediului şi Pădurilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei legal, dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., recurentul-pârât susţine că în mod greşit instanţa de fond a avut în vedere la pronunţarea sentinţei atacate o hotărâre judecătorească, respectiv Sentinţa nr. 272/2009 a Curţii de Apel Galaţi, irevocabilă prin Decizia nr. 813/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deşi aceasta nu are legătură cu cauza dedusă judecăţii.
În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se menţionează că au fost încălcate dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât cauza a fost soluţionată la primul termen de judecată fără a-i fi solicitate documentele care au stat la baza emiterii ordinului contestat, ceea ce a şi determinat pronunţarea unei hotărâri eronate, bazată pe presupuneri; i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin faptul că nu i-au fost comunicate înscrisurile depuse de reclamantă pentru a putea formula apărări în cauză şi a propune probe; în mod greşit s-a reţinut de prima instanţă că ordinul atacat nu are suport legal, deşi acesta a fost consecinţa unor acte normative care au reglementat reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia, reorganizarea privind-o şi pe reclamantă, fiind incidente dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
Intimata-reclamantă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile recurentului-pârât.
A susţinut, în esenţă, că sentinţa recurată este legală şi temeinică, întrucât în cauză nu poate fi reţinută incidenţa art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, ordinul a cărui anulare a fost solicitată fiind nelegal.
Intimata-reclamantă a renunţat la capătul de cerere privind daunele morale solicitate (declaraţia autentificată nr. 156 din 24 ianuarie 2012).
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivele invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu poate fi reţinut ca fiind incident în cauză din perspectiva argumentelor invocate de recurent.
Este adevărat că instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei recurate şi împrejurarea că în ceea ce o priveşte pe reclamantă a fost pronunţată Sentinţa nr. 272/2009 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2963/2010 pronunţată în dosarul nr. 813/44/2009 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ce a avut ca obiect anularea Deciziei nr. 334/2009 de eliberare a reclamantei din postul de director executiv al A.R.P.M. Galaţi, acţiunea fiind admisă şi în sensul anulării acestei decizii.
Urmare a acestor hotărâri judecătoreşti, prin Decizia nr. 369 din 14 iunie 2010 a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, reclamanta a fost reintegrată în funcţia publică de conducere de director executiv al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului Galaţi din care, ulterior, a fost eliberată prin Ordinul nr. 2071 din 26 noiembrie 2010 a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză.
După cum se constată, hotărârile judecătoreşti menţionate fac referire la postul deţinut de reclamantă şi anterior emiterii ordinului contestat care vizează acelaşi post, astfel că referirile instanţei de fond la acestea au avut în vedere prezentarea situaţiei de fapt care viza postul în litigiu în cauza de faţă.
Pe de altă parte, din întreaga economie a sentinţei recurate rezultă că motivul avut în vedere de instanţa de fond la pronunţarea acestei hotărâri a fost acela că din probele administrate nu a rezultat desfiinţarea postului reclamantei ca urmare a reorganizării, astfel cum s-a motivat în Ordinul nr. 2071/2010.
Prin urmare, criticile recurentului sunt nefondate.
În ceea ce priveşte criticile în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se reţine că acestea sunt nefondate.
Litigiul dedus judecăţii este supus regulilor de procedură prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care incumbă părţilor în cauză, astfel cum prevăd şi dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia părţile au îndatorirea să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să-şi exercite drepturile procedurale cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
După cum se constată, recurentul-pârât a fost încunoştinţat despre litigiu cu prim termen la data de 1 martie 2011 la 10 decembrie 2010 şi a depus întâmpinare.
În raport de dispoziţiile legale menţionate, îi incumbă obligaţia să-şi probeze apărările formulate prin întâmpinare şi să depună la dosarul cauzei documentaţia care a stat la baza emiterii ordinului contestat, chiar şi în lipsa dispoziţiei instanţei în sensul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004.
Pentru aceleaşi considerente, nu se poate reţine nici încălcarea dreptului la apărare, astfel cum susţine recurentul, cu atât mai mult cu cât, înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantă vizează acte normative, cât şi acte emise de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului referitoare la postul deţinut de reclamantă.
Mai mult, recurenta nu şi-a făcut apărări nici în recurs care să vizeze aceste acte, astfel că nu a justificat o vătămare urmare a necomunicării acestora.
De asemenea, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cauza dedusă judecăţii se judecă de urgenţă şi cu precădere, iar recurentul avea îndatorirea să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, cu respectarea acestei proceduri, astfel că nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare, urmare a soluţionării litigiului la primul termen de judecată.
Criticile referitoare la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 99 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt nefondate.
Este adevărat că Hotărârea nr. 918/2010 care a vizat reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia a constituit unul din temeiurile emiterii Ordinului nr. 2071/2010.
Potrivit art. 7 alin. (2) şi (3) din acest act normativ, "(2) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, agenţiile regionale pentru protecţia mediului şi agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, se reorganizează potrivit reglementărilor legale în vigoare şi preiau unele atribuţii şi activităţi ale Ministerului Mediului şi Pădurilor, în domeniul administrării ariilor naturale protejate; (3) Agenţiile judeţene pentru protecţia mediului cu sediul în judeţele în care funcţionează agenţiile regionale pentru protecţia mediului se desfiinţează ca urmare a comasării prin absorbţie şi a preluării activităţii lor de către agenţiile regionale pentru protecţia mediului din judeţele respective".
Conform anexei nr. 2 a HG nr. 918/2010, Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Galaţi are în subordine Agenţiile pentru protecţia mediului Brăila, Buzău, Constanţa, Tulcea, Vrancea, fiind desfiinţată Agenţia Galaţi.
Din cuprinsul dispoziţiilor legale expuse, rezultă că Agenţia Judeţeană pentru Protecţia Mediului Galaţi s-a desfiinţat ca urmare a comasării prin absorbţie şi a preluării activităţii de către Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Galaţi.
Recurentul-pârât, în motivele de recurs, menţionează că în cazul dedus judecăţii în condiţiile în care Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului s-a reorganizat, sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, potrivit cărora "(1) Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri: (...) lit. b) autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public".
Potrivit art. 100 din aceeaşi lege, "(1) În caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri: a) se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice mai puţin de 50%; b) sunt reduse atribuţiile unui compartiment; c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor aferente funcţiei publice; d) este schimbată structura compartimentului", iar conform alin. (4) "Reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii".
Nu a fost dovedită reducerea postului deţinut de reclamantă, dovadă în acest sens fiind şi înscrisul referitor la structura organizatorică a Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului Galaţi, după punerea în aplicare a HG nr. 918/2010.
Potrivit înscrisului menţionat, postul de director executiv al acestei agenţii a fost menţinut, fiind înfiinţat şi postul de director executiv adjunct.
De asemenea, nu s-a dovedit modificarea atribuţiilor în proporţie de peste 50% în ceea ce-l priveşte pe directorul executiv de către recurentul-pârât care să justifice emiterea Ordinului nr. 2071/2010.
În consecinţă, faţă de cele menţionate, instanţa de recurs apreciază că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
În temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
Conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul va fi obligat la cheltuielile de judecată către intimata-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Mediului şi Pădurilor împotriva Sentinţei civile nr. 58/F din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă ministerul recurent la 489 RON, în favoarea reclamantei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 8/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 803/2012. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
