ICCJ. Decizia nr. 785/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 785/2012
Dosar nr.6072/2/2010
Şedinţa publică din 16 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul U.G.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul este membru al Consiliului Judeţean Giurgiu, iar potrivit prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din OUG nr. 24/2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică din oficiu, sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h1).
De asemenea, reclamantul a mai arătat că astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/2982 din 01 octombrie 2009, precum şi din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, pârâtul a fost recrutat iniţial de către Serviciul 1 din cadrul Inspectoratului Judeţean Ilfov, la data de 25 aprilie 1973, sub numele conspirativ "V.", pentru încadrarea informativă a anului II şi III din cadrul Liceului Călugăreni, iar în 1976, a fost preluat în legătura Serviciului 140 din cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, pentru supravegherea colegilor de la Şcoala Postliceală de geologie, la data de 14 ianuarie 1977 semnând şi un angajament de colaborare în faţa ofiţerului S.M.B.
Pârâtul a solicitat, prin concluziile orale formulate în şedinţa publică din data de 24 martie 2011, respingerea acţiunii, arătând că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă existenţa unui document din care să rezulte că a făcut poliţie politică şi că se face referire la o perioadă din liceu, în care nu cunoaşte să fi făcut o asemenea activitate.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 2324 din 24 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul U.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că din Nota de constatare nr. DI/I/2982 din 01 octombrie 2009 rezultă că pârâtul a fost recrutat iniţial de către Serviciul 1 din cadrul Inspectoratului Judeţean Ilfov, la data de 25 aprilie 1973, sub numele conspirativ "V.", pentru încadrarea informativă a anului II şi III din cadrul Liceului Călugăreni, iar în anul 1977 a semnat un angajament de colaborare în faţa ofiţerului S.M.B.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că prin informaţiile reţinute în Nota de constatare nr. DI/I/2982 din 01 octombrie 2009, pârâtul a furnizat informaţii privitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Judecătorul fondului a constatat că informaţiile comunicate Securităţii de către pârât au vizat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, respectiv, dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
3. Recursul declarat de către U.G.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul U.G., invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa, în mod injust, a reţinut calitatea sa de colaborator al Securităţii, atâta vreme cât la dosarul cauzei nu există nici un raport informativ întocmit de el însuşi sau de vreun ofiţer al Securităţii pe baza relatărilor sale.
De asemenea, recurentul a mai precizat că instanţa a dat o hotărâre cu interpretarea greşită a legii, întrucât doar existenţa unui angajament de colaborare şi a unei simple menţiuni că ar fi semnalat unele aspecte privind comportarea, relaţiile şi preocupările unor persoane care nu sunt nominalizate, nu sunt suficiente pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii.
Recurentul critică sentinţa instanţei de fond, arătând că nu există, la dosar, nicio notă informativă despre presupuse persoane care să conţină aspecte de natură a viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Concluzionând, recurentul precizează că lipsa materialelor informative transmise către Securitate, care să provină de la el însuşi, rezultă şi din Nota de constatare nr. DI/I/2982 din 01 octombrie 2009, în care se menţionează că „nu s-au identificat documente care conţin informaţii transmise către Securitate"
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu probele administrate.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 privind accesul de propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a recurentului-pârât U.G.
Verificările au fost efectuate, din oficiu, de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, potrivit prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
În cauză nu s-a contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de colaborator al Securităţii, aspectele în dispută vizând numai natura activităţilor desfăşurate în această calitate.
Prima instanţă, analizând documentaţia depusă la dosarul cauzei de CNSAS, a constatat în mod corect că prin informaţiile furnizate, U.G. a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Verificând susţinerile în apărare, formulate în primă instanţă şi reluate în cadrul motivelor de recurs, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a reţinut corect îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 pentru a fi constatată calitatea de colaborator al Securităţii pentru recurent.
În mod corect a interpretat instanţa de fond prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 şi a reţinut că pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii este necesar ca acea persoană să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, care să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist ce vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Existenţa angajamentului şi a numelui conspirativ se analizează în cadrul probatoriului administrat, iar ceea ce poate fi reţinut din notele depuse la dosar, sunt doar informaţiile ce îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
În cazul constatării calităţii de colaborator al Securităţii sunt relevante acele informaţii ce se subscriu prevederilor art. 2 lit. b) sus menţionat.
Chiar şi o singură informaţie, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, este suficientă pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii.
Astfel, deşi recurentul susţine că la dosarul cauzei nu există nici un raport informativ întocmit de el însuşi sau de vreun ofiţer al Securităţii pe baza relatărilor sale, din analiza Raportului nr. 161/CI din 17 decembrie 1978 şi a Notei de constatare nr. DI/I/2982 din 01 octombrie 2009, rezultă că pârâtul U.G. a furnizat informaţii despre preocupări religioase şi despre ascultători şi colportori ai ştirilor transmise de Europa Liberă, acesta fiind în mod constant apreciat de către organele Securităţii, aspectele semnalate de pârât verificându-se şi luându-se măsurile necesare.
În consecinţă, constatând că situaţia de fapt expusă de intimatul-reclamant este confirmată de înscrisuri prin care s-a dovedit că recurentul, în calitate de colaborator al Securităţii a furnizat informaţii de natură a îngrădi exercitarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, apreciază ca fiind neîntemeiate toate criticile formulate de recurent.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte reţine că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind în mod corect aplicate dispoziţiile art. 2 lit. b) teza I din OUG nr. 24/2008.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de U.G. împotriva Sentinţei nr. 2324 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2012.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 784/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 789/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
