ICCJ. Decizia nr. 784/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 784/2012
Dosar nr. 5161/2/2010
Şedinţa publică din 16 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâta Paciurea (fostă P., fostă M.) E.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că prin cererile nr. P 5219/06 din 02 noiembrie 2006 şi nr. P 5605/07 din 16 martie 2009, adresate C.N.S.A.S. de către domnul L.D., respectiv domnul M.G., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor fond informativ nr. I 6281 şi 1195556, dosare în care pârâta P.E. a întocmit documente.
Reclamantul a mai arătat că pârâta, în calitate de locotenent major şi, respectiv, căpitan (1989) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Gorj, Serviciul 1, a procedat la dirijarea reţelei informative pe lângă un profesor de matematică, semnalat pentru „comentarii negative privind climatul social-politic şi afirmaţii denigratoare la adresa societăţii socialiste".
De asemenea, reclamantul a mai arătat că dirijarea reţelei informative a fost aplicată de către pârâtă şi în cazul unei familii de medici, urmăriţi de către Securitate pentru că „şi-au manifestat dorinţa de a se stabili în străinătate, precum şi faptul că pârâta a recrutat un informator din rândul elevilor Liceului „Tudor Vladimirescu" din Tg. Jiu, acesta având, la momentul recrutării, vârsta de 17 ani.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta P.E. a solicitat respingerea acţiunii şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, arătând, în esenţă, faptul că a desfăşurat activitatea în baza jurământului militar, având obligaţia să respecte acest jurământ şi să acţioneze în baza ordinelor şi instrucţiunilor primate, iar recrutarea de colaboratori din rândul elevilor se făcea în cadrul măsurilor de supraveghere informativă, stabilite prin ordine.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 2310 din 23 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtei P.E.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că pârâta a avut gradul de locotenent major în anii 1980 şi 1981 şi respectiv, gradul de căpitan în 1989, în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Gorj, Serviciul 1, fiind îndeplinită condiţia impusă de dispoziţiile art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, în sensul că pârâta a avut calitatea de ofiţer al Securităţii.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că din actele aflat la dosar rezultă că prin acţiunile întreprinse în calitatea sa de agent al organelor Securităţii, pârâta a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute atât de legislaţia internă în vigoare în acea perioadă, cât şi de legislaţia internaţională, respectiv, dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 32 şi art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Astfel, judecătorul fondului a reţinut că pârâta, având gradul de locotenent major în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Gorj, în dosarul de urmărire informativă nr. I 195556, a procedat la dirijarea reţelei informative privind pe numitul M.G., semnalat că „face comentarii negative privind climatul social-politic din ţara noastră, precum şi afirmaţii denigratoare la condiţiile de viaţă şi muncă din societatea noastră socialistă.
Tot cu privire la numitul M.G., pârâta a întocmit şi semnat nota informativă la data de 26 februarie 1981, prin care a arătat că acesta ,,a mai fost semnalat şi cu alte aspecte negative", dispunându-se verificarea notei şi prin alte mijloace şi propunerea de măsuri.
În dosarul de urmărire informativă nr. I 6281, pârâta a dirijat reţeaua informativă în cazul numiţilor L.D. şi L.B.C., reţinându-se că „temeiul luării în d.u.i. l-a constituit suspiciunea că în perioada cât au lucrat în Maroc ca medici cooperanţi, au fost recrutaţi de serviciile de spionaj francez şi marocan, cât şi faptul că după reîntoarcerea în ţară şi-au manifestat dorinţa de a se stabili în străinătate, cerând sprijin în acest sens Ambasadei Franţei din Bucureşti".
Instanţa de fond a mai reţinut că pârâta a dirijat reţeaua informativă în cazul numiţilor L.D. şi L.B.C., reţinându-se că „temeiul luării în d.u.i. l-a constituit suspiciunea că în perioada cât au lucrat în Maroc ca medici cooperanţi, iar Nota informativă din 22 februarie 1989, preluată de pârâtă, în calitate de ofiţer de legătură, face referire la fiica acestora, studentă la Facultatea de Medicină, care a primit aprobarea de căsătorie cu un student arab, coleg cu ea, rezultând că „părinţii acesteia intenţionează să depună actele pentru a merge în Libia la un contract încheiat pe doi ani, având în intenţie să rămână definitiv în străinătate".
Concluzionând, prima instanţă a constatat că îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentele ale omului, s-a făcut de către pârâtă prin instrumentarea dosarelor de investigaţii deschise în privinţa persoanelor pentru stabilirea activităţii şi atitudinii faţă de regim, prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a anumitor persoane, neputând fi primate apărările pârâtei potrivit cu care, aceste măsuri erau expres stipulate în ordinele şi instrucţiunile specifice ale autorităţilor, permise de Constituţia şi legile în vigoare la data respectivă.
3. Recursul declarat de către P.E.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta P.E., invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa i-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii prin care a solicitat ca reclamantul să depună la dosar, ordinele şi instrucţiunile în baza cărora reclamanta şi-a desfăşurat activitatea de ofiţer al Securităţii Statului, fără a motiva de ce nu pot fi primite apărările pârâtei.
De asemenea, recurenta a mai precizat că instanţa a dat o hotărâre cu interpretarea greşită a legii, întrucât faptul că reclamanta a lucrat ca ofiţer în cadrul Securităţii, în perioada 1980 - 1981 şi 1989 nu înseamnă şi că prin activitatea sa au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale.
La acest punct recurenta indică faptul că persoana descrisă în hotărâre, dl. profesor M.G. şi-a desfăşurat activitatea în cel mai prestigios liceu din Tg. Jiu până la ieşirea la pensie, fără a i se suprima drepturi sau libertăţi.
Recurenta precizează că în hotărâre nu se face nicio referire la apărarea formulată prin notele de şedinţă, prin care a arătat că întregul material depus de reclamant nu poartă semnătura sa, fiind înscrisuri nesemnate care nu reprezintă o dovadă certă a faptului că s-ar fi încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu probele administrate.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 privind accesul de propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a recurentei-pârâtă P.E.
Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în acest sens de L.D. şi M.G. prin cererile nr. P 5219/06 din 02 noiembrie 2006 şi nr. P 5605/07 din 16 martie 2009, adresate C.N.S.A.S.
În cauză nu s-a contestat că recurenta-pârâtă a avut calitatea de ofiţer al Securităţii, aspectele în dispută vizând numai natura activităţilor desfăşurate în această calitate.
Prima instanţă, analizând documentaţia depusă la dosarul cauzei de CNSAS, a constatat în mod corect că prin activitatea sa P.E. a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Potrivit recurentei, instanţa de fond i-ar fi încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii prin care se solicitase depunerea de către CNSAS a ordinelor şi instrucţiunilor în baza cărora pârâta şi-a desfăşurat activitatea.
Verificând susţinerile în apărare, formulate în primă instanţă şi reluate în cadrul motivelor de recurs, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a reţinut corect îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 pentru a fi constatată calitatea de lucrător al Securităţii pentru recurent.
Astfel, Înalta Curte constată că în cauză nu a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtei, întrucât recurenta-pârâtă nu îşi poate justifica acţiunile prin care a încălcat în mod evident drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor urmărite, prin invocarea unor instrucţiuni şi ordine emise cu încălcarea actelor normative cu forţă juridică superioară, în principal Constituţia din anul 1965, care prevedea la art. 28 dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, la art. 30 dreptul la libertatea conştiinţei şi a religiei iar la art. 32 dreptul la viaţă privată.
În plus, după cum a reţinut Curtea Constituţională în Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, OUG nr. 24/2008 „urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".
Îngrădirea acestor drepturi s-a realizat atât prin investigaţiile efectuate de pârâtă asupra persoanelor urmărite, asupra familiei acestora cât şi prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a anumitor persoane, surse care au oferit date referitoare la viaţa privată a celor urmăriţi şi a familiilor acestora.
Aşadar, este de necontestat că în cauză, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că sunt întrunite cumulativ condiţii prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, cât timp, recurenta în calitate de ofiţer de Securităţii, a desfăşurat o serie de activităţi de natură a conduce la îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute atât de legislaţia internă în vigoare în acea perioadă, cât şi de legislaţia internaţională.
Astfel, Înalta Curte, constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că activităţile reţinute în sarcina recurentei, cum ar fi, dirijarea reţelei informative, în dosarul de urmărire informativă nr. I 195556, privind pe numitul M.G., despre care a semnalat că „face comentarii negative privind climatul social-politic din ţara noastră, precum şi afirmaţii denigratoare la condiţiile de viaţă şi muncă din societatea noastră socialistă.; preluarea şi exploatarea materialelor de interceptare a convorbirilor telefonice ale persoanei urmărite; Nota informativă din 22 februarie 1989, preluată de pârâtă, în calitate de ofiţer de legătură, prin care face referire la fiica numiţilor L.D. şi L.B.C., studentă la Facultatea de Medicină, care a primit aprobarea de căsătorie cu un student arab, coleg cu ea, rezultând că „părinţii acesteia intenţionează să depună actele pentru a merge în Libia la un contract încheiat pe doi ani, având în intenţie să rămână definitiv în străinătate", au fost de natură a îngrădi exerciţiul unor drepturi fundamentale ale persoanelor vizate.
Afirmaţiile recurentei-pârâte, potrivit cărora semnătura de pe materialul din dosarul nr. 16281 ar aparţine fostului soţ, nu pot fi reţinute nefiind dovedite şi, oricum din întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei rezultă fără echivoc faptul că prin activităţile desfăşurate, pârâta a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute atât de legislaţia internă în vigoare în acea perioadă, cât şi de legislaţia internaţională, respectiv dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor consacrat de art. 28 din Constituţia României de la 1965 şi art. 19 şi art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi dreptul la viaţă privată.
În consecinţă, constatând că situaţia de fapt expusă de intimatul-reclamant este confirmată de înscrisuri prin care s-a dovedit că recurenta, în calitate de ofiţer al Securităţii a desfăşurat activităţi de natură a îngrădi exercitarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, apreciază ca fiind neîntemeiate toate criticile formulate de recurentă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P.E. împotriva Sentinţei nr. 2310 din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2012.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 777/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 785/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
