ICCJ. Decizia nr. 82/2012. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 82/2012
Dosar nr.22703/1/2004
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal la data de 23 august 2001, sub nr. 5.587/2001, reclamanţii P.I. şi Ş.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii şi Alimentaţiei, SC A. SA Sighetu Marmaţiei şi SC A. Săpânţa anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului eliberat, în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 4.477 mp, situat în Săpânţa, Jud. Maramureş.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate s-a recunoscut dreptul de proprietate pârâtei SA A. SA Sighetu Marmaţiei pentru suprafaţa de 33.031,80 mp teren, suprafaţă în care este inclusă şi suprafaţa de 4.477 mp teren ocupată de fosta Secţie S.M.A. Săpânţa.
S-a mai arătat că ulterior, această suprafaţă a fost partajată între filialele societăţii, ca apoi să intre în proprietatea SC A. SA Săpânţa.
S-a mai arătat că în temeiul Legii nr. 18/1991 reclamanţilor li s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 21.734 mp. în care este inclusă şi suprafaţa de 4.477 mp. pentru care pârâta SC A. SA Săpânţa a cerut în instanţă a-i fi predată în proprietate, cauza făcând obiectul dosarului nr. 2.523/2000 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.
În urma probatoriului administrat şi a expertizei efectuată în cauză s-a constatat că titlul de proprietate emis pe seama reclamanţilor pentru suprafaţa de 4.447 mp. se suprapune cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis pe seama pârâtei.
Prin întâmpinarea înregistrată la 28 septembrie 2001 pârâtul Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a solicitat respingerea acţiunii.
Prin aceeaşi întâmpinare s-a invocat excepţia de necompetenţă materială şi teritorială a instanţelor judecătoreşti, pe motiv că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a intrat în circuitul civil, astfel că nu mai este un act administrativ, devenind un act civil.
Pârâta SC A. SA Săpânţa, prin actul înregistrat la 5 octombrie 2001 a precizat că reclamantul Ş.l. era decedat încă la înregistrarea acţiunii, astfel că se impune introducerea în cauză a moştenitorilor acestuia.
Drept consecinţă, reclamantul P.l., prin „notele de şedinţă" a indicat moştenitorii reclamantului Ş.l. ca fiind: Ş.M., Ş.A., Ş.G. şi Ş.T.
Pârâta SC A. SA Sighetu Marmaţiei prin întâmpinare a invocat excepţia tardivităţii înregistrării acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Ş.l., decedat în anul 1996, respectiv lipsa capacităţii de exerciţiu şi de folosinţă.
S-a solicitat şi suspendarea soluţionării acestei cauze până la soluţionarea acţiunii pe care o va promova pentru anularea titlului de proprietate.
Prin Sentinţa civilă nr. 513 din 11 decembrie 2001, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea, reţinând faptul că actul administrativ a fost pus în executare, astfel că a ieşit din sfera dreptului administrativ.
Prin Decizia civilă nr. 2558 din 26 iunie 2003, pronunţată în dosar nr. 1.012/2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul declarat de reclamantul P.I., a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, motivând că prin intrarea în circuitul civil, actul administrativ nu-şi modifică natura.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la 29 septembrie 2003 sub nr. 6.965/R/2003.
Prin actul înregistrat la 2 martie 2004, SC A. SA Săpânţa a chemat în judecată şi alte persoane, respectiv P.I. şi P.I. jr., succesorii numitului P.I., introdus în titlul de proprietate prin Sentinţa civilă nr. 3.193/31 octombrie 2003 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, alături de titularii iniţiali, P.I. şi Ş.I.
Prin Sentinţa nr. 420 din 16 martie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia invocată de pârâtele SC A. SA Sighetu Marmaţiei şi SC A. SA Săpânţa, a constatat că reclamantul Ş.I. nu are capacitate de folosinţă, astfel că s-a constatat nulitatea absolută a cererii de chemare în judecată formulată de acesta, a respins excepţia formulată de aceleaşi pârâte privind tardivitatea înregistrării acţiunii, a respins ca inadmisibile cererile de chemare în judecată a altor persoane formulate de reclamantul P.I. şi de SC A. SA Săpânţa privind pe succesorii reclamantului Ş.I.: Ş.M., Ş.A., Ş.G. şi Ş.T. şi privind succesorii proprietarului P.I., P.I. şi P.I. junior, a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul P.I., a dispus anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la 28 februarie 1994 de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în prezent Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în ceea ce priveşte suprafaţa de 4.477 mp şi a respins acţiunea faţă de pârâtele SC A. SA Sighetu Marmaţiei şi SC A. SA Săpânţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, cu privire la excepţiile invocate, Curtea a reţinut următoarele.
Potrivit dispoziţiilor art. 41 C. proc. civ., poate să fie parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.
Întrucât reclamantul Ş.l. era decedat încă din anul 1996, la data înregistrării acţiunii, 23 august 2001, nu avea capacitate procesuală de folosinţă, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă fiind o excepţie absolută şi peremptorie, astfel că actul de procedură, respectiv cererea de chemare în judecată este nulă.
În ceea ce priveşte moştenitorii acestuia, introduşi în proces prin cererea formulată de reclamantul P.I., Curtea a apreciat că aceasta se circumscrie dispoziţiilor art. 57 - 59 C. proc. civ., astfel că moştenitorii reclamantului Ş.I. dobândesc calitatea de intervenienţi principali.
A mai apreciat Curtea că având în vedere specificul acţiunii în contencios administrativ reglementată de Legea nr. 29/1990 şi din conţinutul căreia rezultă că într-o acţiune în contencios administrativ figurează ca părţi numai persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege şi autoritatea publică emitentă a actului, cererea de chemare în judecată a altor persoane este inadmisibilă într-o acţiune în contencios administrativ.
Pe de altă parte, s-a mai reţinut că intervenţia acestor succesori este inadmisibilă şi datorită lipsei procedurii prealabile reglementată de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
În ceea ce priveşte acţiunea formulată de către reclamantul P.I., Curtea apreciat-o ca fiind formulată în termen.
S-a reţinut că din actele depuse nu s-a făcut dovada că reclamantul a aflat de existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate la o altă dată decât cea indicată de el, respectiv la data depunerii raportului de expertiză în dosar nr. 1.497/2001 al Tribunalului Maramureş (14 iunie 2001).
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea a reţinut următoarele:
La 28 februarie 1994, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a emis certificatul prin care s-a stabilit dreptul de proprietate în favoarea SC A. SA Sighetu Marmaţiei pentru terenul în suprafaţă totală de 33.031,80 mp.
Potrivit raportului de expertiză realizat în dosar nr. 1.497/2001 o parte din acest teren, respectiv 4.477 mp. se suprapune cu terenul cuprins în titlul de proprietate emis de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 pentru suprafaţa de 21 ha şi 734 mp în favoarea lui P.I. şi Ş.I., în calitate de succesori ai defunctului P.I., ulterior fiind introdus în titlu şi un al treilea succesor al fostului proprietar.
S-a mai reţinut că dispoziţiile art. 1 din HG nr. 834/1991 se referă la stabilirea şi evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora.
A apreciat Curtea că nici documentaţia întocmită în conformitate cu HG nr. 834/1991 şi nici alte probe existente la dosar nu au fost în măsură să facă dovada că la data înfiinţării SC A. SA terenul în litigiu se afla în patrimoniul acesteia.
A reţinut Curtea referitor la criteriile nr. 2.665/28 februarie 1992 că acestea prevăd stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat stabilind ca şi condiţie indicarea titlului în baza căruia terenul a intrat în patrimoniul societăţii.
Din actele depuse la dosar nr. 5.587/2001 s-a apreciat că nu rezultă că SC A. SA a folosit terenul în baza unui titlu. Aceasta rezultă din anexa nr. 2 la Criteriile nr. 2.665/28 februarie 1992 şi care impun indicarea titlului asupra terenurilor (legi, decrete, ordine, decizii, contracte, acorduri, etc.) şi înscrierea denumirii fiecărui act şi data emiterii acestuia în ordinea dobândirii.
Prin urmare, la ultimul certificat de atestare a dreptului de proprietate nu s-au respectat exigenţele menţionate, cel puţin în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 4.477 mp., cuprins şi în titlul de proprietate al reclamantului.
Drept consecinţă, instanţa a reţinut că prin emiterea certificatul de atestare a dreptului de proprietate, reclamantul a fost vătămat într-un drept al său recunoscut de lege.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele SC A. SA Săpânţa şi SC A. S.A. Sighet, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii acţiunii, deşi din probele dosarului rezultă că reclamantul PI. a avut cunoştinţă de certificatul de atestare a dreptului de proprietate atacat încă din anul 1999, fiindu-i comunicat în alte dosare în care acesta figura ca parte;
- dreptul de proprietate al celor două societăţi comerciale a fost recunoscut încă din anul 1994, fiind înscris în CF, iar reclamantului i s-a eliberat titlul abia în anul 2000;
- în cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi intrat în CAP cu acest teren sau că acesta ar fi succesor al socrului său PI.I..
- pe rolul Judecătoriei Sighet există un dosar de anulare a titlului de proprietate pe care îl invocă reclamantul, iar prezenta cauză ar fi trebuit suspendată în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
În drept, recurentele şi-au încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs privitor la tardivitatea acţiunii, instanţa de fond a reţinut în mod corect, în raport de probele dosarului, că intimatul-reclamant a luat cunoştinţă de certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat la data de 14 iunie 2001, dată la care expertul ing. C.T. a depus raportul de expertiză în dosarul nr. 1497/2001 al Tribunalului Maramureş - rezultând din raport că suprafaţa de 4447 mp. din terenul inclus în titlul de proprietate al reclamantului se suprapune cu terenul inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
În raport de data menţionată, reclamantul a formulat în termen reclamaţia administrativă la data de 9 iulie 2001, conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la acea dată) şi, apoi, a formulat acţiunea în instanţă, în termen legal, la 23 august 2001 - excepţia tardivităţii acţiunii fiind legal respinsă.
Prin alte două motive de recurs recurentele au contestat valabilitatea titlului reclamantului, respectiv titlul de proprietate emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureş nr. 45663/83 din 19 iunie 2000, însă acest aspect nu poate face obiectul acţiunii în contencios administrativ, fiind de competenţa instanţei civile.
Înalta Curte reţine că prin titlul menţionat reclamantul şi-a justificat calitatea procesuală activă în acţiunea de contencios administrativ, actul atacat fiind anulat de instanţa de fond pentru nerespectarea dispoziţiilor HG nr. 834/1991. Asupra acestui ultim aspect recurentele nu au formulat critici în recurs.
Pentru considerentele menţionare, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte, cu referire la ar. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC A. SA Săpânţa prin administrator judiciar LG Insolv SPRL Baia Mare şi SC A. S.A. Sighet prin administrator judiciar SC P.G. SRL Baia Mare împotriva Sentinţei nr. 420 din 16 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 81/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 857/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
