ICCJ. Decizia nr. 803/2012. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 803/2012
Dosar nr.685/64/2010
Şedinţa publică din 16 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, reclamanta SC "A." SRL Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti, obligarea acesteia, în calitate de concedent, ca, în condiţiile art. 211 - 233 din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003 şi art. 771 - 772 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 626/2001, modificată prin HG nr. 354/2005, să-i atribuie direct în concesiune terenul agricol în suprafaţă de 202,48 ha şi terenul neagricol în suprafaţă de 77,25 ha, situate în localitatea Corabia, judeţul Olt, pe raza SC "C." SA Corabia şi anularea licitaţiei publice cu strigare organizată de către Agenţia Domeniilor Statului pentru data de 07 septembrie 2010, în vederea concesionării unor suprafeţe de teren cu destinaţie agricolă, proprietate publică sau privată a statului, aflat în administrarea autorităţii pârâte, situat în localitatea Corabia, judeţul Olt, pe raza SC "C." SA. Corabia, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a expus situaţia de fapt potrivit căreia, în cadrul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, lichidatorul judiciar al SC "C." SA a organizat, sub supravegherea judecătorului sindic, licitaţie în vederea valorificării bunurilor societăţii, în cadrul căreia reclamanta a adjudecat, prin procesul-verbal de licitaţie din data de 05 octombrie 2008, bunurile scoase la licitaţie.
Întrucât în baza procesului-verbal şi a actului de adjudecare, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1550 din 30 octombrie 2007, modificat ulterior prin acte adiţionale, în calitate de titulară a dreptului de proprietate asupra investiţiilor aflate pe terenul ce se găseşte în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului şi în temeiul dispoziţiilor art. 211 - 213 din Legea nr. 626/2001 şi art. 771 - 772 din HG nr. 626/2001, a solicitat atribuirea directă a contractului de concesiune având ca obiect terenul, cererea fiind parţial soluţionată, în sensul că s-a încheiat contractul de concesiune nr. 12 din 14 august 2008, prin metoda atribuirii directe, doar pentru suprafaţa de 1.626,43 ha, pe care se regăsesc plantaţiile de pomi şi viţă-de-vie.
La o dată ulterioară, a arătat societatea reclamantă, deşi a solicitat autorităţii pârâte încheierea contractului pentru suprafaţa totală de 6,080 ha pe care se află celelalte investiţii aflate în proprietatea sa, Agenţia Domeniilor Statului a procedat la publicarea anunţului de organizare a licitaţiei publice cu strigare în vederea concesionării unor suprafeţe de teren cu destinaţie agricolă, pentru data de 12 noiembrie 2008.
În acest context, reclamanta a formulat acţiune în contencios administrativ şi, prin Sentinţa civilă nr. 82F/CA-FISC din 18 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5653 din 09 decembrie 2009 a Î.C.C.J., s-a admis cererea reclamantei, iar Agenţia Domeniilor Statului a fost obligată ca, în condiţiile art. 211 - 213 din Legea nr. 268/2001 modificată prin Legea nr. 249/2003 şi art. 771 - 772 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 626/2001 modificată prin HG nr. 354/2005, să atribuie reclamantei, direct în concesiune, terenul agricol în suprafaţă de 5003,66 ha şi terenul neagricol în suprafaţă de 408,96 ha, situat în localitatea Corabia, judeţul Olt.
Urmare a executării acestei hotărâri, s-a încheiat contractul de concesiune prin metoda atribuirii directe nr. 17 din 07 decembrie 2009 şi procesul-verbal de predare-primire din 07 ianuarie 2010, constatându-se, însă, că suprafaţa reală pe care se află investiţiile dobândite din patrimoniul SC "C." SA sunt situate pe o suprafaţă mai mare cu 202,48 ha teren agricol şi cu 77,25 ha teren neagricol decât cea iniţial avută în vedere.
Societatea reclamantă a mai precizat că a solicitat pârâtei să încheie în aceeaşi manieră un contract de concesiune şi pentru aceste suprafeţe de teren individualizate cu ocazia predării-primirii, însă răspunsul a fost negativ, iar pârâta a procedat la publicarea pe site-ul său a anunţului în vederea concesionării unor suprafeţe de teren cu destinaţie agricolă, proprietatea publică sau privată a statului, pentru data de 07 septembrie 2010, chiar pentru suprafeţele solicitate.
Având în vedere calitatea sa de investitor, faptul că terenurile au fost cumpărate, precum şi faţă de natura bunurilor dobândite, societatea reclamantă a apreciat că este îndreptăţită la atribuirea directă în concesiune a terenurilor.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Agenţia Domeniilor Statului a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Braşov şi excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte suprafaţa de teren agricol şi neagricol solicitată a fi atribuită reclamantei, în raport de Sentinţa civilă nr. 82/F/CA din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În şedinţa publică din data de 24 septembrie 2010, instanţa a respins excepţiile necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Braşov şi a autorităţii de lucru judecat.
Prin Sentinţa nr. 176/F din 05 noiembrie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantei SC "A." SRL Braşov, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului şi, în consecinţă, a obligat pârâta Agenţia Domeniilor Statului, în calitate de concedent, să atribuie reclamantei SC "A." SRL Braşov direct în concesiune, în condiţiile art. 211 - 213 din Legea nr. 268/2001, modificată şi completată, terenul agricol în suprafaţă de 202,48 ha şi terenul neagricol în suprafaţă de 77,25 ha situat în localitatea Corabia, jud. Olt, ambele aflate în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului şi aflate pe raza SC "C." SA Corabia şi a respins restul pretenţiilor reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că pârâta Agenţia Domeniilor Statului nu a contestat starea de fapt prezentată de reclamanta SC "A." SA cu privire la dobândirea de către aceasta a bunurilor scoase la licitaţia din data de 05 octombrie 2008, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1550 din 30 octombrie 2007, a obiectului acestui contract şi a obligării de către instanţă a Agenţiei Domeniilor Statului să încheie cu reclamanta contractul de concesiune metoda atribuire directă nr. 17 din 07 decembrie 2009.
Curtea a reţinut că, printr-o hotărâre irevocabilă, s-a statuat că reclamanta se află în situaţia prevăzută de art. 211 - 213 din Legea nr. 268/2001, fiind astfel îndreptăţită să primească în concesiune terenul cu destinaţie agricolă în calitate de investitor care a cumpărat active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă, însă, cu ocazia punerii în posesie cu privire la suprafeţele de 5003,66 ha teren agricol şi 408,96 ha teren neagricol, s-a constatat că suprafaţa reală este mai mare cu 202,48 ha teren agricol şi 77,25 ha teren neagricol. Totuşi, prin procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 07 ianuarie 2010, s-a consemnat faptul că atât pe suprafaţa care face obiect al contractului de concesiune, cât şi pe suprafaţa rămasă liberă de contract aflată în patrimoniul Agenţiei Domeniilor Statului, există investiţii (amenajări de irigaţii şi de desecare) proprietatea reclamantei, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1550 din 30 octombrie 2007.
S-a statuat că în raport de dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 2 alin. (2) şi art. 211 - 213 din Legea nr. 268/2001, modificată, care stabilesc regimul juridic al terenurilor din proprietatea statului, fie ea publică ori privată, aflate în prezent în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, întrucât activele cumpărate de societatea reclamantă implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă definit expres de lege, nu există nicio raţiune pentru care existenţa unei diferenţe de suprafaţă în plus faţă de cea scoasă pentru prima dată la licitaţie ar conduce la concluzia că respectivele suprafeţe de teren ar putea avea o altă utilizare, cu atât mai mult cu cât, prin chiar procesul-verbal de predare-primire, s-a consemnat situaţia din teren şi anume că, pe aceste suprafeţe în litigiu se află tot active ale reclamantei.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că apărările pârâtei au vizat fie autoritatea de lucru judecat, fie împrejurarea că reclamanta nu a dat curs invitaţiei de a proceda împreună la analizarea posibilităţii demarării concesiunii, pe fondul situaţiei nefiind invocate argumente care să conducă la concluzia că cele două suprafeţe de teren, obiect al principalului capăt de cerere, nu ar avea aceeaşi destinaţie ca cele deja aflate în concesionarea reclamantei.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, prima instanţă a reţinut că nu s-a făcut dovada că această licitaţie publică cu strigare s-ar mai fi desfăşurat, astfel că, odată cu trecerea datei de 07 septembrie 2010, a rămas fără obiect.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a declarat recurs pârâta Agenţia Domeniilor Statului, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 299 şi urm., art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- În mod greşit instanţa de fond a soluţionat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de considerentele şi dispoziţiile Sentinţei nr. 82/F/CA din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, irevocabilă prin Decizia nr. 5653/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a stabilit în mod clar care este suprafaţa de teren agricol şi neagricol necesară a fi atribuită reclamantei pentru activele achiziţionate, conform actului de adjudecare din 30 octombrie 2007, precum şi prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1550 din 30 iulie 2007 modificat prin actul adiţional nr. 1, 2 din 16 iunie 2008.
- La pronunţarea hotărârii recurate, instanţa de fond a ignorat faptul că pentru diferenţa de suprafaţă constatată ca fiind deţinută de SC "C." Corabia, reclamanta nu deţinea o hotărâre judecătorească irevocabilă care să oblige A.D.S. la încheierea contractului de concesiune prin atribuire directă.
- Reclamanta nu s-a prezentat la sediul A.D.S. pentru confruntarea situaţiei amplasamentului activelor cumpărate de la lichidator cu inventarierea terenurilor aflate în patrimoniul A.D.S. pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite prevederile legale privind atribuirea directă a suprafeţei rămase, astfel că în mod corect s-a procedat la publicarea anunţului privind concesionarea prin metoda licitaţiei publice cu strigare a suprafeţei de 202,48 ha teren agricol şi 77,25 ha teren neagricol.
- În mod greşit instanţa de fond a respins proba cu expertiza tehnică agricolă solicitată în cauză pentru a se identifica care dintre obiectivele cumpărate de reclamantă nu fac obiectul contractelor de concesiune prin metoda atribuirii directe nr. 12/2008 şi nr. 17/2009, cât şi amplasamentul acestora, proba fiind importantă şi concludentă în soluţionarea litigiului.
- Invocând argumente care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se susţine că sentinţa recurată cuprinde o motivare insuficientă, nerespectând dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise prin care a precizat că terenul care face obiectul litigiului în cauza de faţă este în suprafaţă de 279,73 ha din care suprafaţa de 249,61 ha aparţine domeniului public al statului, iar suprafaţa de 30,12 ha aparţine domeniului privat al statului, depunând înscrisuri în acest sens.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Critica referitoare la greşita soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat nu este fondată.
Prin Încheierea din 24 septembrie 2010 instanţa de fond a respins această excepţie, reţinând că, într-adevăr, părţile din cauza în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 82/F din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, irevocabilă, sunt aceleaşi, însă, obiectul acelei cauze este diferit faţă de cel al cauzei deduse judecăţii.
Nici recurenta-pârâtă nu a negat că obiectul cauzei de faţă este diferit faţă de cel al cauzei în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 82/2009 a Curţii de Apel Braşov în raport de care s-a invocat autoritatea de lucru judecat.
Nefiind întrunite condiţiile referitoare la tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, în mod corect instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de recurentă.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat întrucât, după cum se constată, instanţa de fond a menţionat în cuprinsul hotărârii recurate motivele de fapt şi de drept care au condus la pronunţarea soluţiei în cauză, fiind respectate dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Celelalte critici susţinute de recurenta-pârâtă se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă a solicitat concesionarea prin atribuire directă a suprafeţei de 202,48 teren agricol şi 77,25 ha teren neagricol, în condiţiile art. 211 - 213 din Legea nr. 268/2001.
Problema de a cărei dezlegare depinde soluţia în cauza de faţă este aceea dacă suprafeţele de teren pentru care s-a solicitat obligarea recurentei-pârâte să le atribuie direct în concesiune reclamantei-intimate sunt afectate de active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 211 - 213 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.
În cauză, este necontestat faptul că la punerea în posesie a intimatei-reclamante urmare a punerii în executare a Sentinţei nr. 82/2009 menţionată, s-a constatat că suprafaţa reală deţinută de SC "C." Corabia este mai mare, iar pentru această diferenţă s-a solicitat de către reclamantă concesionarea prin atribuire directă.
Recurenta-pârâtă, prin întâmpinarea formulată, a solicitat proba cu expertiză tehnică agricolă pentru a se identifica dacă pe suprafeţele de teren ce fac obiectul prezentei cauze sunt amplasate active, care din acestea fac obiectul contractelor de concesiune nr. 12/2008 şi 17/2009, natura fiecărui activ şi ce suprafaţă este necesară potrivit legii a fi atribuită direct în concesiune reclamantei.
După cum se constată, instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor cererea privind proba solicitată.
Această probă era necesar să fie administrată în cauză atât în sensul menţionat de recurentă, cât şi pentru corecta soluţionare a cauzei, în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce sunt pe deplin stabilite.
Aceasta cu atât mai mult cu cât recurenta, prin concluziile formulate şi înscrisurile depuse, a menţionat că suprafaţa de 249,61 ha aparţine domeniului public al statului, iar suprafaţa de 30,12 ha aparţine domeniului privat al statului.
În consecinţă, pentru o bună administrare a justiţiei şi în raport de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa de recurs apreciază că instanţa de fond nu a exercitat un rol activ în soluţionarea cauzei, astfel că se va dispune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 313 C. proc. civ.
De asemenea, cu ocazia rejudecării, se impune ca instanţa de fond să stabilească situaţia de fapt referitoare la terenurile pentru care se solicită concesionarea prin atribuire directă de către reclamantă, natura juridică a acestora şi implicit incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 268/2001 referitoare la concesionarea prin atribuire directă cu privire la fiecare din aceste categorii de terenuri.
De asemenea, vor fi analizate şi celelalte motive de recurs, ca apărări de fond, conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 176/F din 05 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 801/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 81/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
