ICCJ. Decizia nr. 81/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 81/2012
Dosar nr. 997/39/2010
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia civilă, reclamanta I.A. a chemat în judecată pârâţii Primăria Comunei Mihăileni, Prefectura Judeţului Botoşani, Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti din cadrul A.N.P.R.P. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâţii să fie obligaţi la restituire în echivalent bănesc a imobilului moară de porumb şi grâu dimpreună cu anexele; preluate abuziv de către Statul Român în anul 1948.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat acţiunea.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin notificarea nr. 16276/2001, formulată prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc S.G., a solicitat pârâţilor restituirea în echivalent bănesc a imobilului proprietatea părinţilor săi, M.V. şi M.E., constând în moară de porumb - grâu - urluială şi anexe - fântână cu pompă, bazin de apă, depozit combustibil şi gard de scândură, toate situate în Localitatea Mihăileni, jud. Botoşani, precizând faptul că imobilul a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român iar în prezent este demolat.
A mai susţinut reclamanta că prin Dispoziţia nr. 117 din 30 noiembrie 2005 s-a dispus de către Primăria Comunei Mihăileni restituirea contravalorii imobilului în echivalent bănesc însă, de la acel moment şi până în prezent nici una dintre pârâte nu a contestat această dispoziţie în termen legal, devenind astfel irevocabilă.
A precizat reclamanta că în mod nelegal, la doi ani de la emiterea dispoziţiei, Primăria Comunei Mihăileni a emis o altă Dispoziţie, cu nr. 1628/2007, care o revocă pe prima, pe considerentul că reclamanta ar fi renunţat la succesiunea după defunctul său tată, M.V. Dispoziţia astfel emisă a fost contestată în instanţă, iar prin sentinţa civilă nr. 600/10 aprilie 2008, rămasă irevocabilă prin Decizia I.C.C.J. s-a dispus anularea Dispoziţiei nr. 1628/2007 emisă de Primăria Comunei Mihăileni şi menţinerea Dispoziţiei nr. 117/30 noiembrie 2005.
S-a mai arătat că la data de 14 ianuarie 2009, reclamanta s-a adresat din nou Primăriei Mihăileni pentru punerea în executare a dispoziţiei de restituire cât şi Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, instituţii de la care însă nu a primit nici un răspuns.
În atare împrejurări, reclamanta s-a considerat împiedicată în mod abuziv de a obţine repararea pagubei pricinuită de regimul comunist de la acea vreme şi de aceea a solicitat a se admite acţiunea, iar instanţa să dispună obligarea pârâtelor la despăgubiri, prin restituirea bunurilor preluate abuziv de către stat.
3. Apărările formulate de pârâţi
Prin întâmpinare Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a invocat necompetenţa materială a Tribunalului Botoşani în soluţionarea cauzei, lipsa calităţii procesuale pasive a Comisiei Centrale cu privire la solicitarea de restituire în echivalent bănesc a imobilului moară conform Dispoziţiei nr. 117/2005 şi excepţia prematurităţii petitului principal din cererea introductivă.
Prin sentinţa nr. 2443 din 22 octombrie 2010 Tribunalul Botoşani a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei vizând măsurile dispuse de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti în ce o priveşte pe reclamanta I.A., în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 997/ 39 din 24 noiembrie 2010.
Reclamanta I.A. a formulat precizări la acţiune şi a arătat că, în mod abuziv a fost împiedicată să obţină repararea pagubei pricinuită de regimul comunist, care le-a confiscat abuziv unicul mijloc de întreţinere, iar prin procedura administrativă s-a practicat o tergiversare care echivalează cu infirmarea dreptului la despăgubire recunoscut prin Dispoziţia nr. 117/2005 a Primăriei Mihăileni şi prin Decizia I.C.C.J.
La termenul de judecată din 20 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a introdus în cauză, în calitate de pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti.
Prin întâmpinare, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti a invocat excepţia prematurităţii plăţii.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 80 din 23 februarie 2011 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a respins excepţia prematurităţii formulării cererii de obligare la emiterea titlului de plată invocată de pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Primăria Comunei Mihăileni, Prefectura Judeţului Botoşani şi Comisia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Botoşani, a respins acţiunea faţă de pârâtele Primăria Comunei Mihăileni, Prefectura Judeţului Botoşani şi Comisia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Botoşani, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte acţiunea în contencios administrativ, a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită, pe numele reclamantei, titlul de despăgubire în sumă de 87.524 lei pentru imobilul - moară de porumb şi grâu, a obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită, pe numele reclamantei, titlul de plată pentru suma de 87.524 lei conform titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să plătească reclamantei daune morale în sumă de 15.000 euro şi la plata sumei de 900 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel prima instanţa a reţinut următoarele considerente:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Instituţia Prefectului judeţului Botoşani, curtea a constatat referitor la calitatea procesuală, aceasta presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum şi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).
Din dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv dispoziţiile art. 3 lit. a) şi h), dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi ale art. 13 alin. (1) lit. a), art. 16 alin. (7) şi ale art. 18 alin. (1), rezultă că competenţa emiterii titlului de despăgubiri revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor iar titlurile de plată se emit de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Astfel, s-a apreciat că Instituţia Prefectului nu are nici un fel de atribuţii în procedura emiterii titlului de despăgubire şi a titlului de plată.
De asemenea, a reţinut Curtea că Primăria Comunei Mihăileni şi Comisia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Botoşani au atribuţii numai până la emiterea dispoziţiei de respingere a cererii de restituire în natură cu propunerea de acordare de despăgubiri în conformitate cu dispoziţiile Titlului nr. VII din Legea nr. 247/2005.
A concluzionat Curtea că pârâtele Instituţia Prefectului Botoşani, Primăria comunei Mihăileni şi Comisia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Botoşani nu au calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte primele două capete de cerere.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, curtea a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. a) din Titlul nr. VII din Legea nr. 247/2005 „titlurile de despăgubire sunt certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele şi pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi" iar dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a) stabilesc că „Pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului - Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în principal, următoarele atribuţii: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire."
Astfel s-a apreciat că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are obligaţia emiterii deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubiri aşa încât are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepţia prematurităţii cererii de obligare la emiterea titlului de plată invocată atât de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cât şi de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor curtea a reţinut, în primul rând, că pârâtele îşi invocă propria culpă.
Astfel, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor susţine că cererea de obligare la emiterea titlului de plată este prematură tocmai pentru că reclamanta nu are emis titlul de despăgubiri. Dar chiar pârâta are obligaţia emiterii titlului de despăgubiri.
Culpa pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor cu privire la refuzul eliberării titlului de despăgubiri rezultă din faptul că aceasta are obligaţia, în temeiul art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, să coordoneze procesul de acordare a despăgubirilor ceea ce presupune şi verificarea activităţii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pe fondul cauzei s-au reţinut următoarele.
Raportat la perioada îndelungată, de 5 ani, care a trecut de la data înregistrării dosarului la sediul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, şi la faptul că, deşi dreptul reclamantei fusese recunoscut prin Dispoziţia nr. 117/2005 emisă de Primăria comunei Mihăileni (necontestată de vreuna din părţi şi intrată în circuitul civil), după doi ani de la emiterea acestei dispoziţii aceasta a fost nevoită să se adreseze instanţelor de judecată pentru recunoaşterea acestui drept, curtea a constatat că au fost încălcate dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O. aşa cum acesta a fost interpretat prin jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg.
Faţă de cele arătate, instanţa a apreciat că cererea de obligare a pârâtei Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire este întemeiată în parte, respectiv în ceea ce priveşte restituirea în echivalent a imobilului moară de porumb, grâu şi urluială evaluat la suma de 87.524 lei.
Cât priveşte cererea de emitere a titlului de despăgubire pentru suprafaţa de 90 mp teren pe care a fost situat imobilul moară, curtea a apreciat că prin Dispoziţia nr. 117/2005 a Primarului Comunei Mihăileni nu s-a propus acordarea de despăgubiri şi pentru acest imobil iar dispoziţia nr. 176/2009 nu face decât să precizeze suprafaţa construită a imobilului moară (90 mp) şi nu să dispună acordarea despăgubirilor şi pentru teren.
Referitor la cererea de obligare a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlului de plată pentru suma de 87.524 lei reprezentând despăgubiri pentru imobilul moară arătat mai sus, instanţa a apreciat că şi aceasta este întemeiată.
Astfel, conform art. 18 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 „după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată." Singurele condiţii care trebuie îndeplinite pentru ca pârâta să emită titlul de plată sunt ca titlul de despăgubiri să fie emis pentru o sumă maximă de 500.000 lei iar beneficiarul acestuia să-şi exprime opţiunea de a primi despăgubiri în numerar.
Curtea a constatat că aceste condiţii sunt îndeplinite. Astfel, titlul de despăgubire pentru imobilul moară ce a aparţinut autorilor reclamantei este pentru suma de 84.524 lei iar reclamanta şi-a exprimat opţiunea prin cererea înregistrată sub nr. 1962 din 17 noiembrie 2004 la Primăria Mihăileni.
În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtelor la plata de daune morale în sumă de 36.500 Euro, curtea a constatat că aceasta este întemeiată numai în parte.
Astfel, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor are competenţă numai în etapa emiterii titlului de plată iar parcurgerea acestei etape este condiţionată de existenţa titlului de despăgubire emis de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Or, atâta timp cât titlul de despăgubire nu este emis nici în prezent instanţa nu a putut constata săvârşirea vreunei fapte ilicite de către această pârâtă.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe de altă parte, nu şi-a îndeplinit nici una din obligaţiile impuse de lege, respectiv nu a înaintat dosarul evaluatorului (art. 16 alin. (5)) şi nu a emis titlul de despăgubiri (art. 16 alin. (7)) nici până în prezent, deşi au trecut mai mult de 5 ani de la data înregistrării dosarului reclamantei la sediul său. Mai mult decât atât, şi-a depăşit atribuţiile conferite prin art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005 (Titlul VII) în sensul că, deşi trebuia să se limiteze la verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire a imobilului în natură, aceasta a procedat la verificarea dreptului reclamantei la restituire care era de competenţa altor instituţii conform Legii nr. 10/2001.
Cât priveşte cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit de către reclamantă, curtea a apreciat că suma de 15.000 euro este justificată având în vedere frustrările suferite de aceasta prin restituirea repetată a dosarului său, prin nesocotirea dreptului său la restituire (recunoscut prin dispoziţia nr. 117/2005 a Primăriei comunei Mihăileni) şi obligarea sa la parcurgerea procedurii judiciare pentru recunoaşterea acestui drept.
În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată din toate procesele, în sumă de 5.132,01 lei, Curtea a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada cu acte fiscale decât pentru suma de 900 lei constând în onorariul achitat
6. Recursurile declarate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
O primă critică formulată de recurenţi se referă la faptul că instanţa de fond în mod netemeinic şi nelegal a respins excepţia prematurităţii solicitării reclamantei, respectiv emiterii titlului de plată de către A.N.R.P.
Prin obligarea la emiterea titlului de plată, instanţa de fond, în mod evident, a încălcat dispoziţiile art. 181 din OUG nr. 81/2007, privind procedura de valorificare a titlului de despăgubire.
Se arată că emiterea unui titlu de plată se efectuează în ordinea înregistrării cererilor de opţiune, cereri însoţite de toate documentele necesare, prevăzute de Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 128/2008 după ce în prealabil a fost emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor titlul de despăgubire.
Mai arată recurentele că prin OUG nr. 62/2008 ce modifică şi completează Titlul VII al Legii nr. 247/2005 la art. 141 alin. (4) se statuează că „sursele de finanţare a acordării despăgubirilor în numerar de către Direcţie asigură, până la listarea SC F.P. SA, din dividendele aferente acţiunilor deţinute de stat la Fondul Proprietatea şi în completare de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Finanţelor Publice.
Potrivit art. III alin. (1) din OUG nr. 62/2010 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanţei amintite, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, se arată de recurente, că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile legale amintite, depăşindu-şi în mod evident atribuţiile, prin obligarea la emiterea titlului de plată.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursurile sunt fondate.
În cuprinsul Capitolului V Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este reglementată procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
Procedura administrativă prevăzută de actul normativ amintit presupune parcurgerea mai multor etape şi anume: etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) Capitolul V Titlul VII, modificat şi completat prin O.U.G nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării şi etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea lui se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestui titlul în condiţiile prevăzute de pct. 26 din OUG nr. 81/2007 prin care este introdus. în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V Secţiunea intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În speţă, reclamanta nu este titulara unei decizii conţinând titlul de despăgubire, întrucât procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu a fost finalizată prin emiterea unei astfel de decizii, . astfel că nu poate fi parcursă nici procedura referitoare la valorificarea titlului de despăgubire, conform prevederilor Capitolului V1, Titlul VII din actul normativ amintit, capitol introdus prin OUG nr. 81/2007.
Potrivit noilor reglementări, titlul de despăgubiri emis de Comisia Centrală, în urma procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, poate fi valorificat de deţinătorul acestuia după cum urmează:
- în cazul în care titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei titularul poate solicita fie realizarea conversiei titlului în acţiuni emise de Fondul Proprietatea, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte in acţiuni, parte în numerar.
- dacă titlul de despăgubire este emis pentru o sumă mai mare decât 500.000 lei. titularul are două posibilităţi de valorificare a titlului de despăgubire, în sensul că poate solicita fie primirea exclusiv de acţiuni emise de Fondul Proprietatea, fie primirea de titluri de plată în cuantumul şi în condiţiile prevăzute de noile reglementări privind acordarea despăgubirilor în numerar, iar până la concurenţa sumei consemnate în titlul de despăgubire, de acţiuni emise de Fondul Proprietatea.
În acest context, potrivit art. 182 lit. a) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, introdus prin OUG nr. 81/2007: „Direcţia pentru acordarea de despăgubiri în numerar în baza opţiunii titularului titlului de despăgubire, în sensul acordării de despăgubiri în numerar, şi după reţinerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera acestuia despăgubirea în termen de 15 zile calendaristice de la dala existentei disponibilităţilor financiare.
Totodată, conform dispoziţiilor pct. 184 din Hotărârea de Guvern nr. 128/2008 privind modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii şi fii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, aprobate prin HG nr. 1095/2005 „în vederea acordării despăgubirilor băneşti şi/ sau în acţiuni Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor va emite titlurile de plată şi respectiv de conversie în ordinea înregistrări cererilor de opţiune a persoanelor îndreptăţite a primi despăgubiri, cereri însoţite de toate documentele necesare".
Faţă de cele expuse, se apreciază că solicitarea intimatei - reclamante privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlurilor de plată şi de conversie este prematur formulată, întrucât emiterea unor astfel de titluri presupune existenţa unui titlu de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în favoarea reclamantei - intimate şi parcurgerea procedurii de valorificare a titlurilor de despăgubire prevăzută de OUG nr. 81/2007.
Prin OUG nr. 62/2008 ce modifică şi completează Titlul VII al Legii nr. 247/2005 la art. 141 alin. (4) se statuează că: Sursele de finanţare a acordării despăgubirilor în numerar de către Direcţie se asigură, până la listarea SC F.P. SA, din dividendele aferente acţiunilor deţinute de stat la Fondul Proprietatea şi în completare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanţelor Publice.
Potrivit art. III alin. (1) din OUG nr. 62/2010 pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pe o perioadă de doi ani de la data intrării în vigoare a ordonanţei amintite, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Mai mult, pe perioada de suspendare, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală se va face doar prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opţiunea.
Prin urmare, instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile legale anterior menţionate, prin obligarea la emiterea titlului de plată.
Sub aspectul obligării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata de daune morale în cuantum de 15.000 euro, trebuie precizat faptul că cel prejudiciat trebuie să facă dovada condiţiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii pârâtei. Prin urmare, reclamanta trebuia să dovedească existenţa şi întinderea prejudiciului suferit, legătura cauzală dintre prejudiciul cauzat şi fapta pârâtei, precum şi vinovăţia acesteia.
Instanţa de fond în mod netemeinic nu a reţinut şi culpa celorlalte entităţi implicate în procesul de restituire a despăgubirilor reclamantei-intimate. De asemenea nu a analizat în mod corect atribuţiile acestora în procesul de restituire a proprietăţilor.
Mai mult decât atât, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu are atribuţii de identificare a imobilelor notificate, de completare a dosarelor de despăgubire.
Nu în ultimul rând, trebuie amintit că sub aspectul acordării cuantumului de 15.000 euro, această sumă depăşeşte cu mult daunele morale stabilite chiar de CEDO în litigiile ce vizează restituirea proprietăţilor ce au fost preluate în mod abuziv.
Fată de acestea, instanţa urmează a admite recursurile, a modifica în parte sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei în contradictoriu cu A.N.R.P. ca prematură şi a capătului de cerere privind daunele morale.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. instanţa va obliga pârâta C.C.S.D. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 900 lei către reclamantă şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de C.C.S.D. şi A.N.R.P. împotriva sentinţei nr. 80 din 23 februarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu A.N.R.P. ca prematură,respinge capătul de cerere privind daunele morale şi obligă pârâta C.C.S.D. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 900 lei către reclamantă.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 803/2012. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 82/2012. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
