ICCJ. Decizia nr. 86/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 86/2012
Dosar nr.25/46/2011
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 208/F-CONT din 16 martie 2011 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul V.M. împotriva Sentinţei nr. 76/FC din 3 iunie 1999, pronunţată în dosarul nr. 1277/R/1999 (conexat la dosarul nr. 645/COM/2005) al Curţii de Apel Piteşti.
La data de 4 ianuarie 2011, V.M. a solicitat revizuirea Sentinţei nr. 76/FC din 3 iunie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins ca nefondată acţiunea formulată împotriva pârâtului Ministerului de Interne, având ca obiect anularea Ordinului nr. 11/01/957/1991 privind trecerea în rezervă a reclamantului arătându-se că s-a reţinut în esenţă legalitatea actului administrativ atacat, pentru săvârşirea unei fapte contravenţionale la regimul circulaţiei rutiere, cu încălcarea disciplinei militare, incompatibilă cu calitatea sa de ofiţer.
Revizuentul a susţinut că la data de 16 decembrie 2010 a intrat în posesia Ordinului rezolutiv al Ministerului de Interne, emis la data de 30 mai 1994, prin care s-a dispus reîncadrarea sa în funcţie, ceea ce înseamnă că Ordinul nr. 11/01/957/1991 a fost revocat, încetându-şi efectele.
A apreciat că înscrisul menţionat constituie un act nou în sensul art. 322 pct. 4 C. proc. civ., reţinut de partea potrivnică, pe care nu l-a putut înfăţişa dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, determinant pentru soluţionarea cauzei.
Analizând cererea de revizuire, formulată de V.M., Curtea a reţinut următoarele:
Prin Ordinul nr. 11/01/957/1999, revizuentul - ofiţer în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş - a fost trecut în rezervă pentru încălcarea Regulamentului disciplinei militare, respectiv art. 78 lit. a), b), c) şi d), motivat de faptul că la data de 13 februarie 1991, în perioada concediului de odihnă, circulând cu autovehiculul proprietate personală sub influenţa alcoolului, a lovit un alt autovehicul, a părăsit locul accidentului şi a avut o atitudine necuviincioasă faţă de subofiţerii de la serviciul de circulaţie.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 76/FC din 2 iunie 1999 a respins acţiunea prin care s-a solicitat anularea actului administrativ de trecere în rezervă.
S-a stabilit că motivul de revizuire indicat de V.M. îl reprezintă cel prevăzut în dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Revizuentul a invocat drept înscris nou şi doveditor în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., raportul şefului Direcţiei personal către Ministrul de interne, nedatat, în copie, ce poartă o rezoluţie parţial lizibilă, de asemenea fără dată, care ar putea fi înţeleasă ca însemnând „dispun reîncadrarea".
În altă ordine de idei, s-a reţinut că potrivit art. 324 alin. (4), termenul de revizuire în acest caz, este de o lună din ziua în care s-a descoperit înscrisul ce se invocă, revizuentul susţinând că a luat cunoştinţă de actul la care se referă, la data de 16 decembrie 2010.
Curtea,verificând procesul-verbal întocmit la această dată, la sediul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Argeş, în care s-a consemnat eliberarea unei copii de pe documentele desecretizate prin Sentinţa nr. 396/CAF din 9 aprilie 2010 revizuentului, a reţinut că înscrisul în discuţie nu este menţionat.
Astfel, s-a concluzionat că în funcţie de data emiterii acestui document, 30 mai 1994, revizuentul a formulat tardiv cererea.
Pe de altă parte, s-a mai apreciat că înscrisul nu îndeplineşte cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Împotriva Sentinţei nr. 208 din 16 martie 2011 a secţiei contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti a declarat recurs V.M.
Recurentul şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi pe cele ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticând, în esenţă, soluţia pronunţată pentru că pe de o parte nu s-au pus în discuţia părţilor excepţiile de inadmisibilitate şi de tardivitate invocate de intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor prin întâmpinare, deşi acest lucru era obligatoriu conform art. 137 C. proc. civ., iar pe de altă parte pentru greşita dezlegare dată cererii de revizuire. Sub acest din urmă aspect recurentul a cerut instanţei de control judiciar să verifice cauza sub toate aspectele în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., reiterând că în procesul-verbal din 16 decembrie 2010 încheiat la sediul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Argeş nu este precizat Ordinul rezolutiv al ministrului de interne în care există menţiunea „dispun reîncadrarea", dar dubiile instanţei de fond privind documentul certificat pentru conformitate se puteau lămuri dacă s-ar fi acordat un scurt termen pentru a se face demersuri în vederea obţinerii unor copii de mai bună calitate.
Prin întâmpinare, Ministerul Administraţiei şi Internelor a apreciat că sentinţa pronunţată în revizuire este temeinică şi legală, fiind evident că înscrisul invocat de recurentul-revizuent nu îndeplineşte cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Totodată, în mod corect s-a constatat că nu au fost respectate, de altfel, nici dispoziţiile art. 324 alin. (4) C. proc. civ. privind termenul în care se poate formula o cerere de revizuire în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Examinând cauza, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
În privinţa nerespectării dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. care stabilesc că excepţiile de procedură se soluţionează cu prioritate, critica este neîntemeiată, deoarece aşa cum se poate observa sub aspectul termenului în care a fost formulată cererea de revizuire a Sentinţei nr. 76/FC din 3 iunie 1999 instanţa a apelat doar în subsidiar la motivarea şi pe aspectul tardivităţii faţă de prevederile art. 324 alin. (4) C. proc. civ.
Soluţia pronunţată nu vizează respingerea ca tardivă a cererii, ci respingerea ca nefondată a cererii de revizuire.
Relativ la „excepţia inadmisibilităţii" ridicată de intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor, este necesar a se arăta că inadmisibilitatea nu este invocată practic ca şi excepţie procedurală ci ca şi modalitate de respingere a cererii de revizuire în condiţiile în care jurisprudenţa în materie a statuat că atunci când sentinţa a cărei retractare se solicită nu evocă fondul, soluţia care se impune este aceea a respingerii ca inadmisibilă a cererii formulate în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
În abordarea sa Curtea de Apel nu s-a referit la acest punct de vedere, acordând atenţie motivului concret de revizuire prevăzut la pct. 5 al art. 322 alin. (1) C. proc. civ. din perspectiva înscrisului indicat, respectiv a raportului şefului Direcţiei personal către ministrul de interne, nedatat şi care poartă o rezoluţie parţial lizibilă, deasemenea nedatată.
Revizuirea a fost cerută în cauză în temeiul art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. şi nu art. 322 pct. 4 C. proc. civ. cum a indicat din eroare revizuentul.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri": precizând la pct. 5 „dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Din modul în care este reglementată această cale extraordinară de atac, de retractare rezultată în mod clar că în cazul unei hotărâri date de o instanţă de recurs, ea se poate exercita numai dacă această hotărâre evocă fondul; evocarea fondului este o condiţie generală de admisibilitate care dacă este depăşită se poate trece la verificarea condiţiilor de admisibilitate speciale, corespunzătoare cazurilor de la pct. 1 la pct. 10 din art. 322 C. proc. civ.
Prin art. 326 alin. (3) C. proc. civ. se stabileşte că „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".
Faţă de acest text legal, se observă că în speţă cererea de revizuire a Sentinţei nr. 76/FC din 3 iunie 1999 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal este inadmisibilă dintr-o dublă perspectivă, atât a neîndeplinirii condiţiei generale de admisibilitate amintite mai înainte (evocarea fondului) cât şi a neîndeplinirii condiţiei de admisibilitate corespunzătoare pct. 5 al textului legal incident.
Sub acest ultim aspect se constată că analiza Curţii de Apel este corectă şi legală, în condiţiile în care înscrisul la care se referă revizuentul nu este un înscris doveditor în accepţiunea dată de legiuitor.
Văzând că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei pronunţate în revizuire şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de V.M. împotriva Sentinţei nr. 208/F-CONT din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 858/2012. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 868/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
