ICCJ. Decizia nr. 828/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 116 din 14 martie 2011, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta ANRP și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta, a admis în parte acțiunea depusă de reclamanta S.D.M. împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să emită, pe numele reclamantei, titlul de despăgubire în sumă de 530.602 RON pentru imobilul compus din clădire și teren, în suprafață de 1.620 mp, situat în municipiul Botoșani, și a respins capetele de cerere privind plata daunelor cominatorii și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:
1) Pârâta ANRP nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, întrucât art. 3 lit. a) din Legea nr. 247/2005 prevede că titlurile de despăgubire sunt certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate (..).
2) Pe fondul cauzei, instanța a arătat faptul că reclamanta a început procedurile de recuperare a bunurilor litigioase sau a contravalorii acestora prin formularea Notificării nr. 242 din 14 august 2001 către autoritatea locală cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirii imobilelor preluate în mod abuziv, notificare care a fost soluționată la data 24 august 2007, prin emiterea dispoziției nr. 5815 de către Primarul Municipiului Botoșani. Prin acest act administrativ s-a respins cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 1620 mp și construcții, imobil situat în Municipiului Botoșani și s-a propus acordarea de despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Documentația a fost comunicată pârâtei, dar aceasta a refuzat numirea unui evaluator și trimiterea dosarului la evaluare.
Prin Sentința nr. 24 din 01 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să trimită dosarul reclamantei la evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului aflat în discuție.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a procedat la executarea acestei hotărâri judecătorești și a desemnat ca evaluator pe SC "C.A." SRL, care a stabilit o valoare totală a imobilului de 530.602 RON.
Cu toate acestea, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a refuzat în mod nejustificat să emită decizia ce reprezintă titlul de despăgubire pentru imobilul litigios cu motivarea că dosarul reclamantei nu era complet.
Mai mult decât atât, între data înregistrării dosarului la sediul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și data introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ au trecut aproximativ 4 ani, fără ca în această perioadă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii.
Curtea a apreciat că durata excesivă a procedurii administrative derulate în prezenta cauză a încălcat în mod evident principiul celerității și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
în opinia primei instanțe, împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente pentru soluționarea cererii constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei.
Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului, care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.
în altă ordine de idei, instanța de fond a arătat că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 18 alin. 6 din Legea contenciosului administrativ, întrucât reclamanta nu a solicitat stabilirea unui termen pentru emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a solicitat modificarea sa în parte, în sensul respingerii ca neîntemeiat a petitului privind emiterea deciziei, conform raportului de evaluare întocmit în cauză.
în motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs se susține că dosarul aferent dispoziției nr. 11913/2009 emisă de Primarul municipiului Botoșani, înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 38002/CC, a fost analizat sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și a fost transmis la evaluator pentru întocmirea lucrării de specialitate. însă, în ședința Comisiei Centrale din data de 17 iunie 2010, decizia în favoarea intimatei nu a fost aprobată, deoarece despăgubirile încasate la preluarea imobilului au fost greșit calculate, ele fiind scăzute doar pentru 1 din imobil. Or, în speță, intimata a încasat de două ori suma de 21.822,50 RON, respectiv pentru fiecare parte din imobil.
Ca atare, se vor calcula despăgubirile încasate la evaluare, nu se vor lua în considerare despăgubirile stabilite pentru anexe, iar suma ce va rezulta va fi actualizată cu coeficientul de actualizare de la data încasării acestor despăgubiri.
în opinia recurentei, soluția instanței de fond de obligare a sa la emiterea titlului de despăgubire în sumă de 530.602 RON, conform raportului de evaluare, în condițiile în care intimata a fost despăgubită la momentul preluării abuzive a imobilului litigios, este dată cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
în dovedirea căii de atac, recurenta a depus la dosar copie după: Procesul-verbal de evaluare nr. 16 din 11 august 1978, Adresele nr. 1981 din 10 august 2001 și nr. 2052 din 14 aprilie 2001, tabelul nominal cu persoanele care urmează a primi despăgubiri conform Decretului nr. 136/1978.
Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., înalta Curte reține următoarele:
Astfel, în temeiul Legii nr. 10/2001, intimata-reclamantă S.D.M. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul compus din clădire și teren, în suprafață de 1.620 mp, situat în municipiul Botoșani, care a aparținut autorului său, prin Notificarea nr. 242 din 14 august 2001 depusă la executorul judecătoresc.
Prin Dispoziția nr. 5815 din 24 august 2007 emisă de către Primarul municipiului Botoșani s-a respins cererea intimatei-reclamante de restituire în natură a imobilului anterior descris și s-a propus acordarea de despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin Sentința nr. 895 din 5 mai 2009, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a constatat nelegalitatea Dispoziției nr. 5815/2007 emisă de către Primarul municipiului Botoșani.
Prin Dispoziția nr. 11913 din 29 iunie 2009 emisă de către Primarul municipiului Botoșani s-a revocat Dispoziția nr. 5815 din 24 august 2007 și s-a propus acordarea de despăgubiri intimatei-reclamante pentru terenul în suprafață de 1.621 mp, situat în municipiul Botoșani, precum și pentru construcțiile cu suprafața totală desfășurată de 184,56 mp, în prezent demolate, care au fost situate la aceeași adresă.
Este indiscutabil faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv sunt proceduri complexe, ce cuprind mai multe etape distincte în care, pe lângă recurentă, mai sunt antrenate și alte entități (de pildă, evaluatorii), astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la concluzia că autoritatea publică este îndreptățită să determine ea însăși acest interval de timp, întrucât este necesar ca deciziile, care reprezintă titluri de despăgubiri, să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul prevederilor art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, după cum s-a pronunțat în mod constant și instanța supremă.
Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurilor preliminare, administrative, cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia în mod efectiv de protecția asigurată de art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
în speță, înalta Curte apreciază că, în raport de perioada îndelungată de timp care s-a scurs de la data emiterii dispoziției Primarului Municipiului Botoșani de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent - 29 iunie 2009 -, în mod corect prima instanță a concluzionat că este vorba de o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ca atare, critica recurentei privind nesocotirea de către instanța de fond a criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nu sunt justificate.
în plus, instanța de control judiciar consideră că nu sunt concludente nici susținerile recurentei legate de faptul că procedura administrativă a fost întârziată din motive obiective.
Mai precis, recurenta a invocat faptul că, în ședința Comisiei Centrale din data de 17 iunie 2010, nu a putut fi emisă decizia ce reprezintă titlu de despăgubire în favoarea intimatei-reclamante, deoarece despăgubirile încasate de aceasta la momentul preluării imobilului au fost greșit calculate, fiind scăzute doar pentru 1 din imobil.
Pe acest aspect, înalta Curte apreciază că prezintă relevanță pct. 16.13 alin. (4) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Conform acestor dispoziții normative: "Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. în măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale. Evaluatorii desemnați sunt datori să se înfățișeze înaintea Comisiei Centrale spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere. Dacă Comisia Centrală nu este lămurită prin evaluarea făcută, poate decide efectuarea unei noi expertize."
în speța de față, instanța de control judiciar constată că recurenta Comisia Centrală nu a solicitat lămuriri expertului desemnat pentru evaluarea imobilului litigios, în sensul celor susținute în motivele de recurs, după cum îi permitea reglementarea normativă anterior citată.
Mai mult decât atât, recurenta a aprobat dosarul de despăgubire al intimatei care conținea raportul de expertiză întocmit în cauză, după cum a arătat în întâmpinarea depusă în fața instanței de fond.
în altă ordine de idei, înalta Curte nu poate accepta poziția exprimată de recurentă, în sensul că nu va lua în considerare despăgubirile stabilite pentru anexe, în raport de cele anterior prezentate, precum și față de împrejurarea că recurenta nu a contestat Dispoziția nr. 11913 din 29 iunie 2009 emisă de către Primarul municipiului Botoșani în care a fost individualizat imobilul aflat în discuție pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.
De asemenea, înalta Curte consideră că, într-adevăr, sunt incidente în cauză prevederile art. 11 alin. 7 din Legea nr. 10/2001, conform cărora: "în situațiile prevăzute la alin. (2) - (4) valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat - teren și construcții - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) și (6)."
însă, aceasta este o problemă de executare, iar pentru soluționarea sa trebuie prezentate dovezi cu privire la despăgubirile primite de parte, iar ele trebuie să fie actualizate.
în fine, instanța de control judiciar apreciază că se impune stabilirea unui termen având în vedere complexitatea procedurii pentru emiterea deciziei, reprezentând titlu de despăgubire.
Pe cale de consecință, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, a admis recursul, a modificat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în municipiul Botoșani, în termen de 3 luni.
| ← ICCJ. Decizia nr. 807/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 816/2012. Contencios → |
|---|
