ICCJ. Decizia nr. 869/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 869/2012
Dosar nr.781/42/2011
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta Primăria Târgşoru Vechi, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Camera de Conturi Prahova şi Curtea de Conturi a României, suspendarea procesului-verbal nr. 9078/2010, încheiat în urma acţiunii de audit financiar şi a deciziei nr. 66/2010, emisă de către Directorul Curţii de Conturi la data de 2 februarie 2011.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut faptul că în perioada 25 octombrie 2010 - 6 decembrie 2010 Primăria comunei Târgşoru Vechi a fost supusă unui control, ce a avut ca obiect auditul financiar asupra contului anual de execuţie a bugetului pe anul 2009, iar cu ocazia desfăşurării controlului au fost constatate o serie de pretinse abateri de la legalitate, unele determinând, în opinia organului de control, producerea unor prejudicii bugetului local, sens în care s-a întocmit procesul-verbal de constatare nr. 9078 din 3 decembrie 2010.
În baza dispoziţiilor art. 92 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conuri aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 şi art. 539 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, Primăria Târgşoru Vechi a formulat o plângere la care, însă, până în prezent nu a primit niciun răspuns.
A arătat reclamanta că sumele reţinute de organul de control, cheltuite în limitele legii, de către autoritatea administrativă, nu au prejudiciat bugetul acesteia, iar măsura recuperării lor este nu doar nelegală, ci şi greu de realizat.
Mai mult, respectarea deciziei atrage blocarea fondurilor, ceea ce este de natură să ducă la prejudicii în activitatea economică a autorităţii, prejudicii care ar fi ireversibile şi a căror reparare ulterioară ar fi imposibil de realizat.
Totodată, nerespectarea măsurii recuperării pretinsului prejudiciu în termenul stabilit atrage suspendarea din funcţie a persoanelor considerate vinovate de săvârşirea faptelor cauzatoare de prejudicii şi antrenarea răspunderii penale a acestora.
Reclamanta a mai arătat că a efectuat şi înregistrat în evidenţa financiar-contabilă plăţi pentru acordarea de ajutoare materiale angajaţilor cu ocazia sărbătorilor de 8 martie, de Paşte, ţinută şi indemnizaţie de hrană, în conformitate cu prevederile contractului colectiv de munca şi ale legislaţiei în vigoare.
De asemenea, între personalul contractual şi autoritatea administrativă s-a încheiat Contractul colectiv de munca FN din 12 noiembrie 2008, înregistrat la ITM Prahova sub nr. 30480 din 14 noiembrie 2008, pe perioada de 1 an şi acest act prevedea ca măsuri de protecţie socială, la art. 21, ajutorul de sărbători, inclusiv pentru 8 martie, o masa caldă pe zi sau contravaloarea acesteia.
În baza acestor convenţii dintre angajaţi şi angajator angajaţii au beneficiat de ajutoarele arătate, cu privire la care organul de control a apreciat că sunt nelegale, întrucât nu sunt stabilite de lege, însă susţinerea reprezentanţilor Camerei de Conturi nu poate fi primită.
Astfel, tichetele cadou nu sunt drepturi salariale, fiind considerate ajutoare sociale, conform art. 56 Cod Fiscal, plata acestora efectuându-se din contul. 57 februarie 04 - Tichete cadou pentru cheltuieli sociale, condiţii faţă de care, în mod eronat, prin coroborarea unor prevederi legale neaplicabile în speţă, organul de control a apreciat că au crescut cheltuielile bugetare, ceea ce a produs bugetului local un prejudiciu de 10.000 RON.
În al treilea rând, se pretinde că în mod nelegal s-a acordat în cursul anului 2009 un spor de 50%, în cuantum total de 62.799 RON, persoanelor care au fost numite în comisia constituită pentru punerea în aplicare a legilor fondului funciar (punctul B3).
Reclamanta a apreciat că sporul de dificultate plătit celor care au fost implicaţi în aplicarea acestui act normativ s-au calculat şi acordat, în realitate, în mod justificat.
De altfel, învestită a se pronunţa asupra unei situaţii similare şi instanţa de judecată, respectiv Tribunalul Prahova, prin Sentinţa nr. 312/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă, a concluzionat că astfel de sporuri s-au acordat în mod legal.
În fine reclamanta a arătat, faţă de precizările anterioare, că procesul-verbal nr. 9078/2010, încheiat în urma acţiunii de audit financiar şi Decizia 66/2010, emisă de către Directorul Curţii de Conturi la data de 2 februarie 2011 sunt parţial nelegale, solicitând suspendarea efectelor celor două acte până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei ce vizează fondul acestora.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Curtea de Conturi a României a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova, secţia comerciala şi de contencios administrativ, şi, pe cale de consecinţă, a solicitat trimiterea cauzei la instanţa competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată, respectiv Curtea de Apel Ploieşti.
Cu privire la cererea de suspendare, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 care să justifice cererea de suspendare a executării actului contestat.
2. Soluţiile pronunţate în cauză
2.1. Prin Sentinţa nr. 454 din 02 iunie 2011, Tribunalul Prahova a admis excepţia lipsei competenţei materiale a instanţei, invocată de pârâtă şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, reţinând că, în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 117/2003 şi pct. 28 din Regulamentul de funcţionare a Curţii de Conturi, competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor emise de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor este de competenţa curţilor de apel în a cărei rază se află sediul unităţii verificate.
2.2. Astfel învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Ploieşti, prin Sentinţa nr. 273 pronunţată în data de 13 octombrie 2011, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a procesului-verbal de constatare şi a Deciziei nr. 66/2010, formulată de reclamanta Primăria Târgşoru Vechi, prin primar, împotriva pârâtelor Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Prahova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că suspendarea actului administrativ este reglementată în scopul acordării unei protecţii provizorii a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul în care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, protecţie consacrată prin mai multe instrumente juridice, atât în sistemul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.
A mai reţinut instanţa, din analiza sumară a aparenţei dreptului pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate, că nu au fost oferite indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate a actului atacat.
Pe de altă parte, instanţa a constatat că motivele de suspendare înfăţişate de reclamantă reprezintă, în fapt, motivele de nelegalitate de fond, invocate împotriva actului administrativ fiscal. Or, o analiză a acestor motive nu ar putea fi făcută într-o cerere de suspendare, în cadrul căreia instanţa doar pipăie fondul acţiunii, fără a-l prejudeca. Analiza fondului cauzei este atributul instanţei care va soluţiona eventuala cerere referitoare la anularea actelor administrative contestate.
Sub aspectul îndeplinirii condiţiei pagubei iminente, instanţa a arătat că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente. Or, în speţă, prin Decizia nr. 66/2010 s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciilor constatate şi dispunerea de măsuri pentru recuperarea lor, iar nu recuperarea, până la data de 30 martie 2011 a acestora, astfel că instanţa apreciază că nu este dovedită nici condiţia pagubei iminente, în ipoteza invocată de reclamantă - a perturbării previzibile grave a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
3. Motivele de recurs înfăţişate de reclamanta Primăria Târgşoru Vechi
Împotriva Sentinţei nr. 273 din 13 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Primăria Târgşoru Vechi, prin Primar, invocând ca temei legal al căii de atac promovate, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În contextul prezentării aspectelor de fapt înfăţişate şi cu ocazia judecării în fond a cererii de suspendare, recurenta a arătat că hotărârea pronunţată este nelegală pentru că nesocoteşte prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În esenţă, s-a arătat că actele şi probele administrate au demonstrat îndeplinirea cumulativă a celor două cerinţe prevăzute în textul de lege arătat, măsura recuperării sumelor reţinute de organul de control, în limitele legii, fiind nu numai nelegală, ci şi greu de realizat.
S-a arătat că sporurile şi ajutoarele materiale acordate în anul 2009 angajaţilor proprii ai primăriei au fost legal plătite, raportat la măsurile de protecţie socială cuprinse în Contractul colectiv de muncă înregistrat la ITM Prahova sub nr. 30480 din 14 noiembrie 2008, astfel că susţinerile Camerei de Conturi nu sunt întemeiate.
Reluând toate constatările cuprinse în actul de control referitor la tichetele cadou, ca şi la alte categorii de sume pretins a fi fost legal acordate primarului şi celor doi viceprimari, ca şi altor categorii de angajaţi, recurenta a conchis în sensul că susţinerea instanţei potrivit căreia actele deduse judecăţii se bucură de prezumţia de legalitate care nu a fost răsturnată, nu are suport legal.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia suspendării executării actelor administrative, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză niciun motiv de nelegalitate de natură a atrage modificarea hotărârii primei instanţe.
Cu titlu prealabil Înalta Curte constată că prin recursul promovat, recurenta-reclamantă nu aduce veritabile critici soluţiei atacate, reluând situaţia de fapt cuprinsă şi în acţiunea de chemare în judecată şi înfăţişând aspecte ce ţin mai degrabă de fondul acţiunii vizând anularea actelor de control, a căror suspendare de executare s-a solicitat.
Ca argument de fapt şi de drept relevant în aprecierea recursului de faţă ca nefiind fondat, Înalta Curte, împărtăşind argumentele cuprinse în hotărârea atacată, arată că nu s-a demonstrat în cauză îndeplinirea niciuneia dintre cerinţele impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei, ca şi actele depuse la dosar, nu sunt de natură a răsturna prezumţia de legalitate a actelor contestate, cazul bine justificat, în sensul în care acest termen este definit în cuprinsul Legii nr. 554/2004, nefiind cu nimic demonstrat.
Mai mult, în ceea ce priveşte paguba iminentă, avându-se în vedere nu doar ipoteza prejudiciului efectiv, dar şi cea a perturbării previzibile grave a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public (art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, republicată) Înalta Curte reţine, în acord şi cu cele susţinute de intimata Curtea de Conturi a României, prin întâmpinarea depusă, că simplele susţineri ale recurentei nu pot fi avute în vedere, mai cu seamă că executarea actului nu constituie, în sine, o pagubă.
Mai mult, în cauză, în condiţiile în care recuperarea sumelor pretins a fi fost nelegal plătite, astfel cum s-a reţinut în actele întocmite în urma acţiunii de audit financiar asupra contului anual de execuţie a bugetului pe anul 2009 (Procesul-verbal nr. 9078 şi Decizia nr. 66/2010 ale Curţii de Conturi) ar urma să fie făcută de la persoanele ce au beneficiat de aceste sume şi nu de la bugetul local, este evident că recurenta-reclamantă nu poate invoca un prejudiciu material direct, după cum nici perturbarea activităţii nu a fost cu nimic demonstrată, în contextul unor astfel de activităţi de recuperare a sumelor pretins a fi fost nelegal plătite din banii publici.
Faţă de toate cele mai sus arătate, reţinând aşadar că nu subzistă motive de nelegalitate a hotărârii primei instanţe, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria Târgşoru Vechi, prin primar, împotriva Sentinţei nr. 273 din 13 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 868/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 87/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
