ICCJ. Decizia nr. 911/2012. Contencios
| Comentarii |
|
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentința nr. 72 din 11 martie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesual active și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta J.M. în contradictoriu cu pârâtul SSPRD 1989, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesual activă.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 51din Legea nr. 341/2004, "(1) Sumele reprezentând indemnizația reparatorie și/sau indemnizația lunară rămase neîncasate de către titularul decedat pe luna în care a avut loc decesul și, după caz, cele cuvenite și neachitate până la deces se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, celorlalți moștenitori, în condițiile dreptului comun.
A apreciat instanța de fond în sensul că reclamanta avea calitate procesuală activă doar de a solicita indemnizația rămasă neîncasată de titularul certificatului de "Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989", până la momentul decesului acestuia, cu respectarea termenului general de prescripție, dar nu eliberarea adeverinței cu atestarea faptului că documentația a fost depusă în mai 1997 și nici daunele morale pentru prejudiciul moral suferit de titularul certificatului, respectiv defunctul J.I., prin nerecunoașterea dreptului la indemnizație începând cu luna mai 1997 și până în aprilie 2005, deoarece Legea nr. 341/2004 nu prevede dreptul urmașilor titularilor de certificate de luptător de a beneficia de prevederile acestei legi.
2. Cererea de recurs
împotriva Sentinței nr. 72 din 11 martie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta J.M., în temeiul art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele:
Printr-un set de critici, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., susține recurenta că hotărârea instanței de fond prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesual active este nelegală și netemeinică, prin raportare la dispozițiile art. 51din Legea nr. 341/2004 și la cele ce au fost solicitate potrivit acțiunii introductive.
Astfel, arată recurenta că deși instanța de fond reține că ar avea calitate procesual activă doar de a solicita indemnizația rămasă neîncasată de titularul certificatului până la momentul decesului acestuia, nu observă că obiectul pricinii vizează tocmai acest aspect.
în acest sens se susține că obiectul speței deduse judecății vizează tocmai indemnizația rămasă neîncasată de către titularul certificatului, raportat la care are calitate procesual activă de a o pretinde dat fiind faptul că instituția pârâtă nu a respectat Sentința civilă nr. 111/CA din 16 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată, promovată de J.I. și continuată după decesul acestuia, și obligat Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor să elibereze certificatul de revoluționar pe numele reclamantului J.I.
Mai arată recurenta că Indemnizația neîncasată este cea ce i s-ar fi cuvenit soțului său de la data depunerii documentației și anume 05 mai 1997 și până la 08 aprilie 2005 dată aleasă în mod aleatoriu de către pârât.
Concluzionează recurenta în sensul că are calitate procesual activă în cauză, întrucât este continuatoarea soțului său din primul dosar ce a vizat eliberarea certificatului de luptător, speța dedusă judecății s-a născut prin prisma nerespectării hotărârii de către instituția pârâtă, se circumscrie cerințelor art. 51din Legea nr. 341/2004 dat fiind că obiectul pricinii vizează în esență aceste indemnizații cuvenite și neîncasate datorită nerespectării hotărârii judecătorești.
Printr-o altă critică formulată susține recurenta că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare prin necomunicarea întâmpinării prin care intimatul-pârât a formulat o serie de excepții, la care nu a putut, astfel, răspunde.
3. Hotărârea instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 3041și văzând dispozițiile art. 314 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente:
în cauză, înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual active a recurentei-reclamante prin raportare la un singur capăt de cerere fără a observa că prin capătul doi de cerere s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând indemnizația lunară rămasă neîncasată de către titularul decedat, în raport de care, în calitate de soție supraviețuitoare, recurenta-reclamantă, are calitate procesual activă, în temeiul art. 51din Legea nr. 341/2004.
Chiar dacă recurenta-reclamantă a solicitat aceste despăgubiri cu titlu de daune morale, instanța de fond trebuia, ca în temeiul art. 129 alin. (2) - (5) C. proc. civ., să califice în mod corect obiectul acestui capăt de cerere, în condițiile în care recurenta-reclamantă a prevăzut expres în conținutul cererii de chemare în judecată că prin daune morale înțelege drepturile bănești ce i s-ar fi cuvenit soțului său începând cu luna mai 1997 și până în luna aprilie 2005.
Așadar, în fața primei instanțe nu s-a stabilit în mod corect cadrul procesual în raport de obiectul acțiunii promovate de recurenta-reclamantă conturat prin prisma motivele de fapt și de drept invocate de aceasta în cererea de chemare în judecată cu care a învestit instanța de fond la data de 29 octombrie 2010, ceea ce a determinat nesoluționarea fondului cauzei.
în consecință, văzând și dispozițiile art. 314 C. proc. civ., în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice și cu respectarea dreptului la apărare al recurentei-reclamante, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se pronunța asupra cererii recurentei-reclamante privind obligarea intimatului-pârât la plata sumelor reprezentând indemnizația lunară rămasă neîncasată de către titularul decedat, în raport de care, în calitate de soție supraviețuitoare, recurenta-reclamantă, are calitate procesual activă, în temeiul art. 51din Legea nr. 341/2004.
Cu ocazia rejudecării se impune ca instanța de fond să analizeze punctual atât din perspectiva susținerilor reclamantei cât și a apărărilor pârâtei expuse în întâmpinarea depusă la dosarul de fond la data de 03 ianuarie 2011, toate aspectele de fond necesare lămuririi datei de la care recurenta-reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare a titularului dreptului, este îndreptățită a pretinde încasarea indemnizației reparatorii, prevăzută de Legea nr. 341/2004, în baza certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, seria X nr. X., emis pe numele soțului său, în prezent decedat, sens în care va avea în vedere și Sentința nr. 111/CA din 16 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, irevocabilă prin Decizia nr. 1268 din 06 martie 2009 a îCCJ-SCAF.
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, înalta Curte a admis recursul, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 910/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 907/2012. Contencios → |
|---|
