ICCJ. Decizia nr. 923/2012. Contencios
Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamantul CNSAS a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ț.C., constatarea existenței calității pârâtului de colaborator al Securității.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Cererea nr. P1442/05 din 25 iulie 2005 adresată Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 s-a solicitat verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, în ceea ce îl privește pe pârâtul Ț.C., la data cererii, de deținător al titlului de revoluționar, în prezent luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.
Reclamantul a arătat că materialele depuse la dosar dovedesc faptul că reclamantul a semnalat organelor de securitate, în mod benevol, informații despre profilul politic al unor colegi încadrați la Centrala Cimentului București și astfel prima condiție impusă de legiuitor pentru reținerea calității de colaborator al Securității prin furnizare de informații este îndeplinită.
Reclamantul a mai arătat că este îndeplinită și cea de a doua condiție impusă de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității, deoarece se poate reține că furnizarea informațiilor de asemenea natură a fost făcută conștient, iar pârâtul avea reprezentarea clară a faptului că asemenea relatări nu rămâneau fără urmări.
S-a mai arătat că informațiile furnizate au contribuit la urmărirea pe motive politice a persoanelor semnalate, majoritatea se aflau deja în baza de lucru a Securității și astfel este îndeplinită și cea de-a doua cerință a legii, informațiile furnizate privind îngrădirea dreptului la viața privată.
în drept, acțiunea a fost întemeiată pe O.U.G. nr. 24/2008.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a CNSAS, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, iar, în subsidiar, a susținut că nu a semnat nici un angajament cu fosta securitate și că nu a primit nici un beneficiu în temeiul Legii nr. 42/1990.
Prin cererea formulată la data de 8 februarie 2011, pârâtul a invocat excepția de nelegalitate a notei de constatare, excepția lipsei de reprezentant a CNSAS, excepția prematurității începerii procedurii de verificare, lipsa procedurii prealabile, excepția inexistenței în dosar a vreunui înscris semnat după data de 18 octombrie 1979; excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor nr. 2 din 18 decembrie 2008.
Prin cererea formulată la data de 8 februarie 2011, reclamantul a solicitat anularea Notei de constatare DI/I/1625 din 27 mai 2009, în temeiul art. 1 și 4 din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentința civilă nr. 1368 din 23 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:
- a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată,
- a respins excepția lipsei calității de reprezentant a CNSAS ca neîntemeiată,
- a respins excepția lipsei procedurii prealabile și excepția prematurității ca neîntemeiate,
- a respins excepția de nelegalitate și cererea de anulare a Notei de Constatare D1/1/1625 din 27 mai 2009 ca neîntemeiate,
- a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 2/2008 a CNSAS ca neîntemeiată,
- a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul Ț.C. și a constatat existența calității pârâtului de colaborator al Securității.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Cu privire la excepția lipsei procedurii administrative prealabile, invocată de pârât în temeiul art. 109 C. proc. civ. și art. 7 din Legea 554/2004, instanța a constatat că este neîntemeiată, reținând că prezenta acțiune nu este o acțiune întemeiată pe Legea nr. 554/2004, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității formulează acțiuni în constatarea calității de colaborator al Securității conform O.U.G. nr. 24/2008, act normativ care nu reglementează pentru autoritatea publică vreo procedură prealabilă de urmat înainte de a sesiza instanța de judecată.
Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a CNSAS instanța a apreciat că este de asemenea neîntemeiată, reținând că pârâtul a invocat mai mult ca o apărare pe fondul cauzei această excepție, în sensul că în dosar nu există vreun înscris public conținând numele Ț.C. nominalizat clar.
Cu privire la excepția prematurității începerii procedurii de verificare instanța a constatat că este neîntemeiată, întrucât pârâtul a făcut trimiteri fără concluzii logice și nici nu a menționat vreun termen care ar fi trebuit respectat înainte de începerea procedurii de verificare de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Privitor la susținerea sub formă de excepție a inexistenței la dosar a vreunui înscris semnat de pârât, aceasta nu a fost apreciată și analizată ca o excepție, fiind în fapt o apărare pe fondul cauzei.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a CNSAS, motivată de pârât în sensul că între el și reclamant nu există raporturi juridice sau de altă natură, instanța a apreciat că este de asemenea neîntemeiată, deoarece Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității are atribuții legale de verificare sub aspectul constatării calității de colaborator al fostei Securități a persoanelor care dețin titlul de revoluționar conform art. 33 alin. (1) și art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008.
S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că, în speță, calitatea pârâtului de revoluționar și cererea formulată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 au conferit reclamantului dreptul de a verifica și de a formula acțiune în justiție în contradictoriu cu pârâtul, astfel că în raportul juridic dedus judecății Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității are calitate procesuală.
Cu privire la excepția de nelegalitate a Notei de Constatare nr. DI/I/1625 din 27 mai 2009 instanța de fond a constatat că este neîntemeiată, reținând că Nota de Constatare nu este un act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004, fiind un act premergător cererii de chemare în judecată, prin care reclamantul realizează o ordonare a înscrisurilor avute în vedere și consemnează relevanța acestora pentru susținerea cererii de chemare în judecată.
Pentru aceleași considerente reținute anterior, Curtea a respins cererea de anulare a notei de constatare, dar și excepția de nelegalitate, ca neîntemeiate.
S-a reținut că pârâtul a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii CNSAS nr. 2/2008 pe motiv că i s-a comunicat ulterior investigației și nu în timpul ei, dar motivarea excepției făcută de pârât nu este deloc clară în privința căror texte din Hotărârea nr. 2/2008 de aprobare a Regulamentului de organizare și funcționare a CNSAS apreciază că este nelegală.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.
Pe fondul cererii de chemare în judecată instanța a reținut că pârâtul Ț.C., născut în comuna B., județul Ialomița, a fost recrutat la data de 18 octombrie 1979 de către Direcția II, Serviciul 6, sub numele conspirativ "D." pentru încadrarea operativă a colegilor de serviciu din cadrul Centralei Cimentului București, că în Angajamentul semnat la data de 18 octombrie 1979 pârâtul s-a angajat să sprijine "în mod organizat și secret organele de securitate", pe motiv că "apărarea patriei și a securității sale constituie o datorie a fiecărui cetățean al RSR".
Analizând materialele din speță, instanța a constatat că pârâtul Ț.C. a semnalat organelor de securitate informații despre profilul politic al unora dintre colegii săi încadrați la Centrala Cimentului București, că informațiile furnizate Securității de către acesta se referă la activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceasta constituie prima cerință menționată de O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității.
Cu privire la cea de-a doua condiție cerută de lege și anume ca informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, instanța a constatat că este, de asemenea, îndeplinită în speță, reținând că pârâtul a furnizat informații securității în mod conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatările sale nu rămâneau fără urmări și că prin furnizarea acelor informații, cu privire la profilul politic necorespunzător al unor colegi de serviciu, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în declarațiile sale se pot lua măsuri de urmărire și verificare.
Astfel, s-a apreciat de către instanță că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
Față de cele reținute anterior, Curtea, constatând îndeplinite cerințele art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, a admis acțiunea CNSAS și a constatat existența calității pârâtului de colaborator al Securității.
Ulterior, prin cererea formulată la data de 13 aprilie 2011, pârâtul Ț.C. a solicitat și susținut, în temeiul art. 281 alin. (1) și alin. (2) și art. 2811alin. (1), precum și art. 2812alin. (1), următoarele:
1. îndreptarea erorii materiale cu privire la adresa de domiciliu și anume menționarea în loc de str. ............., corect strada .............;
2. să se pronunțe asupra probatoriului propus prin întâmpinare la termenul de judecată din 01 septembrie 2010, 13 octombrie 2010, 24 noiembrie 2010 (proba cu martori, înscrisuri și cu efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice și grafologice, reclamanta să depună înscrisuri);
3. să se pronunțe asupra împrejurării că la termenul de judecată din 9 februarie 2011 a cerut să nu se judece cauza în lipsă până nu depune Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității toate înscrisurile existente în cele 12 volume aflate la autoritatea reclamantă;
4. în cuprinsul Sentinței Civile nr. 1368 din 23 februarie 2011 pag. 2 rând 9 - 13 s-a strecurat o eroare materială și citează "rezultă că pârâtul a fost recrutat _. sub numele conspirativ D. pentru încadrarea informativă a colegilor de serviciu din Centrala Cimentul".
5. în dispozitivul Sentinței civile nr. 1368 din 23 februarie 2011 sau în încheierile de ședință nu se regăsește dacă în afara cererii de asigurare gratuită a unui apărător instanța s-a pronunțat asupra probelor (martori, înscrisuri, expertiză medico-legală psihiatrică, expertiză grafologică).
6. Susține că lipsesc cele 96 file cu înscrisuri depuse în ședința publică în dosar când a solicitat reexaminarea Cererii de ajutor public nr. 4770/2/2010 la data de 13 octombrie 2010 primită poștal la 4 noiembrie 2010.
7. instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a cauzei până la primirea celor 11 dosare aflate la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității .
Prin încheierea din 1 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza art. 281 C. proc. civ., a admis în parte cererea de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul Sentinței civile nr. 1368 din 23 februarie 2011, în sensul că sintagma "............." menționată la alin. (6), ultimul rând din dispozitiv se înlocuiește cu sintagma corectă ".............", respingând în rest cererea de îndreptare a erorii materiale întemeiată pe art. 281 C. proc. civ. și cererea de lămurire dispozitiv și înlăturare dispoziții, întemeiată pe art. 2811C. proc. civ., ca neîntemeiate.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ț.C., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, bazându-se pe interpretarea greșită a probelor dosarului.
Astfel, angajamentul și notele informative au fost date sub constrângere, în timp ce el se afla în stare de reținere și se referă la persoane și împrejurări pe care nu avea cum să le cunoască, în calitatea sa de magazioner la Centrala Cimentului.
Recurentul și-a încadrat în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 și 3041 C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, înalta Curte constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Analizând cu prioritate conținutul informațiilor despre care se susține că ar fi fost furnizate de către pârâtul-recurent sub numele D., înalta Curte constată că acestea conțin, în totalitatea lor, doar aprecieri personale ale acestuia despre trăsăturile de caracter ale unor persoane, caracterizări generale, fără a se referi la activități și atitudini potrivnice regimului comunist în concret (de natură să atragă persecuții politice).
Astfel, pârâtul-recurent se referă fie la caracterul unor persoane ("suflă pe la urechile șefilor", "vrea multe fără să plătească, pe gratis - cadou", "legat de serviciu de interes, nu din sinceritate", "politic nu-și manifestă nici aprobarea, nici dezaprobarea"), fie la comportamente care nu au legătură cu atitudinea politică ("se bănuiesc relații extraconjugale", "activează pe tărâm extraprofesional (sportiv) din interes" ș.a).
Chiar și ofițerul coordonator G.N., în apreciere asupra informatorului "D." din 14 mai 1980, menționează necesitatea ca pe viitor să se "insiste asupra modului de redactare a materialului informativ, având tendința de a literaturiza informațiile".
Față de probele dosarului, înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv lipsește condiția existenței unor informații referitoare la activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ceea ce face inutilă analiza celorlalte condiții prevăzute de textul de lege.
în consecință, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
în raport de această decizie, recursul împotriva încheierii din 1 iunie 2011 - care se referă la rectificarea unor erori materiale, a fost respins ca rămas fără obiect, față de modificarea sentinței.
← ICCJ. Decizia nr. 925/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 922/2012. Contencios → |
---|