ICCJ. Decizia nr. 922/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamantul I.F. a chemat în judecată pe pârâții Z.G.T. și pe Președintele Curții de Apel București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al judecătorului delegat din P.R.M.S. Giurgiu, Z.G.T., de a soluționa petiția din data de 5 mai 2010 și să se dispună anularea deciziei de numire în funcție a aceluiași pârât, emisă de pârâtul Președintele Curții de Apel București.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că nu îi este imputabil faptul de a fi bolnav cronic și implicit faptul de a nu fi scos la muncă, astfel că solicită să i se calculeze câștigul prin muncă ce l-ar fi dobândit, sau obligarea pârâtului Z.G.T. de a efectua acest calcul.
în drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 21 din Constituția Romanei și ale O.G. nr. 51/2008.
Instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului pentru lipsa procedurii prealabile pe capătul 2 de cerere, având ca obiect anularea deciziei de numire a judecătorului delegat la Penitenciarul Giurgiu și excepția inadmisibilității pe calea contenciosului administrativ a capătului 1 de cerere.
Prin Sentința civilă nr. 1622 din 2 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepțiile de inadmisibilitate invocate din oficiu și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul I.F., deținut în Penitenciarul Giurgiu, în contradictoriu cu pârâții Z.G.T., judecător delegat la Judecătoria Giurgiu și Curtea de Apel București, prin Președinte.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că nu se poate stabili că măsurile luate de judecătorul delegat pot fi contestate pe calea contenciosului administrativ și că ar fi aplicabile dispozițiile O.G. nr. 27/2002; că atâta timp cât Legea nr. 275/2006 prevede o altă modalitate de atacare a actelor judecătorului delegat și acestea țin în special de procedura penală și de legea executării pedepselor, atunci se aplică legea specială, conform dispozițiilor art. 5 alin. (2) din legea nr. 554/2004 și, ca urmare, este inadmisibilă atât solicitarea reclamantului de obligare a judecătorului delegat de a efectua calculul câștigului în muncă de care ar fi beneficiat reclamantul dacă nu ar fi fost bolnav cronic, cât și efectuarea calculului de către instanță.
Astfel, instanța de fond a reținut că, față de prevederile art. 75 - 77 din Legea nr. 275/2006 și ale Codului penal, calculul solicitat de către reclamant se face în procedura privind liberarea condiționată, procedură reglementată tot de actele normative mai sus indicate.
Cu privire la capătul de cerere privind anularea deciziei de numire în funcție a judecătorului delegat, instanța a reținut că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nedepunând nici o dovadă în acest sens și arătând, la interpelarea curții, că nu a efectuat demersurile prevăzute de acest articol, astfel că acest capăt de cerere este inadmisibil.
în consecință, instanța de fond a admis excepțiile de inadmisibilitate și a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, în baza dispozițiilor art. 5 alin. (2), (7) din Legea nr. 554/2004 și ale Legii nr. 275/2006 și Codului de procedură penală.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., recurentul arată că motivarea hotărârii apare ca străină de natura pricinii, de vreme ce a formulat plângerea în termen legal, chiar dacă nu a redactat-o personal, că în speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 275/2006 atâta timp cât nu este vorba de acte de dispoziție ale Administrației Naționale a Penitenciarelor, ci de răspunderea civilă delictuală a funcționarului public denumit judecător delegat, că se aplică dispozițiile art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind răspunderea magistratului, pentru faptul de a nu soluționa cauzele în termenul imperativ prevăzut de lege.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 3041C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.
Capitolul IV al Legii nr. 275/2006, denumit "Drepturile și obligațiile persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate - Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate", prevede la art. 38 faptul că "exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate nu poate fi îngrădită decât în limitele și în condițiile prevăzute de Constituție și lege.
(2) împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezentul capitol, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată.
(3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane în vederea aflării adevărului.
(5) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia și pronunță una dintre următoarele soluții:
a) admite plângerea și dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii luate de către administrația penitenciarului;
b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.
(6) încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate și administrației penitenciarului în termen de două zile de la data pronunțării acesteia.
(7) împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată și administrația penitenciarului pot introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii".
Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul solicită obligarea primului pârât, Z.G.T., judecător delegat pe lângă Penitenciarul Giurgiu, să îi soluționeze petiția din 5 mai 2010, respectiv să îi calculeze câștigul prin muncă pe care l-ar fi dobândit în situația în care nu era bolnav cronic.
în mod corect instanța de fond a reținut că Legea nr. 275/2006 reglementează atât modalitatea de executare a pedepselor, cât și o altă procedură de a ataca actele judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, precum și căile de atac împotriva măsurilor dispuse de judecătorul delegat, respectiv plângeri și contestații la judecătoria în circumscripția căreia se află penitenciarul.
Astfel, în acord cu instanța de fond, înalta Curte apreciază că atât timp cât Legea nr. 275/2006 prevede o altă modalitate de atacare a actelor judecătorului delegat și acestea țin în special de procedura penală și de legea executării pedepselor, atunci se aplică legea specială, conform dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Ca urmare, în mod corect a apreciat instanța de fond că este inadmisibilă atât solicitarea reclamantului de obligare a judecătorului delegat de a efectua calculul câștigului în muncă de care ar fi beneficiat reclamantul dacă nu ar fi fost bolnav cronic, cât și efectuarea calculului de către instanță.
Astfel, în raport de prevederile art. 75 - 77 din Legea nr. 275/2006 și ale Codului penal, calculul solicitat de către reclamant se face în procedura privind liberarea condiționată, iar cererea privind liberarea condiționată se poate face direct la instanță, astfel încât numai instanța de executare a pedepselor penale se poate pronunța asupra solicitărilor reclamantului.
înalta Curte apreciază că este corectă soluția instanței de fond și în ceea ce privește respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere privind anularea deciziei de numire în funcție a judecătorului delegat, deoarece reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nedepunând nici o dovadă în acest sens și arătând în mod expres că nu a efectuat demersurile prevăzute de acest articol.
Astfel fiind, înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
în consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 923/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 921/2012. Contencios → |
|---|
