ICCJ. Decizia nr. 930/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamanții S.A., B.V., S.M., M.A., C.M., F.I., R.O., Ș.F., M.E., H.V., K.M., M.V., V.I., M.A., G.M., Ș.L., B.I., P.M., P.A., F.D., U.I. și H.D., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj, au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 22 din 16 aprilie 2010 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Cluj, solicitând anularea acesteia, recunoașterea drepturilor solicitate, a sporului de risc și solicitare neuropsihică și a sporului de confidențialitate și obligarea angajatorului să modifice Decizia nr. 41 a Curții de Apel Cluj, în sensul includerii drepturilor solicitate.
în motivarea în fapt a acțiunii s-a arătat în esență că reclamanții au calitatea de personal conex în cadrul Curții de Apel Cluj, prevăzut de art. 3 alin. (3) din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, iar, în urma aplicării dispozițiilor Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, președintele Curții de Apel Cluj a emis Decizia nr. 41/2010 de salarizare a personalului conex din raza de activitate a Curții de Apel Cluj, fără a se cuprinde în decizia de reîncadrare sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate.
împotriva deciziei s-a formulat Contestația nr. 1015 din 24 martie 2010 adresată Colegiului de Conducere al Curții de Apel Cluj, în care s-a solicitat refacerea deciziilor de reîncadrare în sensul cuprinderii în salariul de bază a celor două sporuri, iar Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj, prin Hotărârea nr. 22/2010, a respins contestația.
Au arătat reclamanții că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și contravine practicii în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Au mai arătat reclamanții că o parte din personalul conex de la instanțele din raza Curții de Apel Cluj posedă sentințe irevocabile prin care li s-a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate, drepturile câștigate prin sentințe trebuind cuprinse în salariul de bază, potrivit principiilor echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală.
Prin Sentința civilă nr. 5223 din 21 decembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții S.A., B.V., S.M., M.A., C.M., F.I., R.O., Ș.F., M.E., H.V., K.M., M.V., V.I., M.A., G.M., Ș.L., B.I., P.M., P.A., F.D., U.I. și H.D., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Reclamanții sunt angajați ca și personal conex în cadrul Curții de Apel Cluj, iar, prin contestația formulată împotriva Deciziei Președintelui Curții de Apel Cluj, aceștia au solicitat refacerea deciziilor de reîncadrare în sensul cuprinderii în salariul de bază a celor două sporuri de risc și suprasolicitare neuropsihică și a sporului de confidențialitate.
Prin Hotărâre a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Cluj s-a respins contestația formulată ca neîntemeiată, reținând că personalul conex nu se regăsește în categoriile de personal care beneficiază potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 330/2009 de cele două sporuri în discuție.
S-a reținut de către instanță că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) anexa VI din Legea nr. 330/2009 între subiecții ce au dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și cel de confidențialitate este menționat "personalul auxiliar de specialitate" și că prin art. 1 din Legea nr. 567/2004 s-a făcut distincție între "personalul auxiliar de specialitate" format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT și "personal conex", format din agenți procedurali, aprozi și șoferi.
Astfel, Secțiunea 4 din Legea nr. 330/2009 reglementează în mod expres drepturile salariale de care beneficiază fiecare categorie de personal, iar categoria personalului conex nu se regăsește printre cele ce beneficiază, conform prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 330/2009, de cele două sporuri în discuție.
Având în vedere că distincția dintre cele două categorii de personal auxiliar de specialitate și conex este expres prevăzută de însăși legea cadru aplicabilă în materie, respectiv Legea nr. 567/2004, instanța a apreciat că în cauză nu se poate vorbi de existența unor situații analoage și comparabile, respingând acțiunea ca neîntemeiată.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții S.A., B.V., S.M., M.A., C.M., F.I., R.O., Ș.F., M.E., H.V., K.M., M.V., V.I., M.A., G.M., Ș.L., B.I., P.M., P.A., F.D., U.I. și H.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
înalta Curte constată că sentința recurată a fost dată în procedura prevăzută de Anexa nr. VI, secțiunea a 4-a din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) din anexa VI la Legea nr. 330/2009 - Lege cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Titlul "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției", Secțiunea a 4-a "Salarizarea și celelalte drepturi salariale ale personalului auxiliar și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea“: "Personalul auxiliar de specialitate și personalul conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al curții de apel sau, după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea persoana în cauză ori, după caz, al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție sau al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile".
De asemenea, prin alin. (2) al aceluiași articol se precizează că: " împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile colegiului de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile."
Aceste dispoziții au caracter special, derogatoriu atât de la prevederile art. 299 C. proc. civ., cât și ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.
înalta Curte subliniază faptul că procedura de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, începând cu data de 01 ianuarie 2010 în baza Legii nr. 330/2009, reglementată de art. 27 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009, are un caracter special în raport cu procedura generală de contestare a actelor administrative, reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
în cauza de față, recurenții-reclamanți au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 22 din 16 aprilie 2010 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Cluj, plângere care a fost soluționată irevocabil de Curtea de Apel București.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (2), anexa VI la Legea nr. 330/2009, împotriva hotărârii pronunțate nu se putea declara recurs.
Or, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
Cum Sentința civilă nr. 5223 din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ. întrucât este irevocabilă, constatându-se întemeiată excepția inadmisibilității recursului, acesta urmează a fi respins ca atare.
în consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca inadmisibil.
| ← ICCJ. Decizia nr. 943/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 942/2012. Contencios → |
|---|
