ICCJ. Decizia nr. 949/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 949/2012
Dosar nr.588/32/2011
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC A.F. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, a solicitat suspendarea Deciziei de impunere F-NT 871 din 02 septembrie 2011.
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a actului administrativ formulată de reclamanta SC A.F. SRL comuna Bârgăoani, judeţul Neamţ, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, a dispus suspendarea Deciziei de impunere F-NT 871 din 02 septembrie 2011 până la pronunţarea instanţei de fond, a constatat consemnată cauţiunea de 100.000 RON cu Recipisa de consemnare nr. 728884/1 din 03 noiembrie 2011.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin Decizia de impunere F-NT 871 din 02 septembrie 2011 au fost stabilite obligaţii fiscale în sarcina reclamantei în cuantum total de 1.857.159,00 RON reprezentând impozit pe profit 783.940 RON şi accesorii de 193.008 RON, impozit pe venituri persoane nerezidente de 68.556 RON şi 19.753 RON accesorii şi T.V.A. de 356.404 RON.
Cu privire la cazul bine justificat, reţinând că există diferenţe majore privind modul în care părţile apreciază asupra stării de fapt fiscale şi asupra actelor şi faptelor de comerţ efectuate de reclamantă, instanţa constată că există o îndoială legitimă cu privire la cuantumul obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantei, îndoială care răspunde exigenţelor dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, este necontestat că reclamanta desfăşoară activitate în agricultură. De asemenea, este notorie împrejurarea că toamna este sezonul activităţilor specifice agriculturii cu impact asupra pregătirii noului an agricol. În acest context, executarea actului administrativ fiscal pentru o creanţă de peste 1,8 milioane RON este de natură a o pune pe reclamantă în imposibilitatea reluării ciclului productiv, paguba reclamantei fiind astfel iminentă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, susţinând că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
- în cauză nu sunt întrunite cele două condiţii prevăzute în mod cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a dispune suspendarea actului administrativ, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă;
- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Recurenta nu şi-a încadrat în drept motivele de recurs.
Analizând actele şi lucrările de fond, precum şi motivele de recurs formulate, ce se încadrează din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut existenţa condiţiei cazului bine justificat, în sensul că prin contestaţia administrativă formulată, reclamanta a invocat împrejurări de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială puternică asupra legalităţii Deciziei de impunere nr. F-NT 871 din 02 septembrie 2011, motiv pentru care se impune analizarea lor cel puţin în primă instanţă, cu ocazia judecării acţiunii în anulare. Totodată, paguba iminentă rezultă cu evidenţă din faptul că deja conturile societăţii au fost blocate de autoritatea pârâtă, chiar înainte ca societatea să primească comunicarea deciziei de impunere menţionate, iar în aceste condiţii reclamanta nu îşi poate desfăşura activităţile specifice, cu impact asupra noului an agricol.
Faţă de considerentele menţionate, rezultă că atât motivul de recurs privind nelegalitatea măsurii suspendării în raport de dispoziţiile art. 14 cu referire la art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, cât şi cel referitor la nemotivarea hotărârii instanţei de fond sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ împotriva Încheierii din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 948/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 950/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
