ICCJ. Decizia nr. 950/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 950/2012
Dosar nr.1023/36/2011
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamantul Z.D. a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor, suspendarea executării:
- Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 2406 din 04 iulie 2011;
- Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 2407 din 04 iulie 2011;
- Preavizului nr. 38690 din 05 iulie 2011 emis Autoritatea Naţională a Vămilor;
- rezultatelor examenului de testare profesională;
- Ordinului nr. 7395 din 02 august 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, până la rămânerea definitivă a cererii în anulare formulată împotriva acestora.
În motivarea cererii, s-a arătat că a îndeplinit funcţia publică teritorială de execuţie de inspector grad profesional superior la Biroul Vamal Constanţa Sud.
Prin actul administrativ intitulat "preaviz" nr. 38690 din 05 iulie 2011, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor i s-a comunicat acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu data emiterii acestuia, având în vedere faptul că funcţia publică pe care o ocupa a fost supusă reorganizării în baza Ordinului nr. 2406/2011.
În acest "preaviz" s-a menţionat că funcţia publică de execuţie pe care o ocupa reclamantul este vacantă şi poate să opteze pentru ocuparea aceleiaşi funcţii, urmând să susţină un examen, în baza opţiunii formulate care trebuia transmisă în scris până la data de 12 iulie 2011.
Conform Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 2407 din 04 iulie 2011, s-a dispus ca examinarea candidaţilor care depăşeau numărul posturilor vacante să se facă în perioada 18 - 29 iulie 2011.
Având în vedere faptul că era pus în situaţia de a ocupa prin examen un post pe care deja îl ocupă şi ale cărui atribuţii deja le exercită, reclamantul a formulat opţiunea de a ocupa postul de inspector grad profesional principal la Biroul Vamal Constanţa Sud, post supus reorganizării. Conform prevederilor Ordinului nr. 2407/2011, anexa nr. 11, s-a stabilit că, în situaţia în care mai multe persoane optează pentru aceeaşi funcţie publică de conducere sau de execuţie vacantă, se organizează examen de testare profesională.
La data de 19 iulie 2011, a susţinut proba scrisă, ocazie cu care a obţinut un punctaj de 76 de puncte, punctaj care depăşea baremul impus prin Ordinul nr. 2407/2011 şi în care stabilea că pentru funcţiile de execuţie este necesar un punctaj minim de 50 de puncte.
Pârâta A.N.A.F., prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare a Ordinelor nr. 2406 şi 2407 din 04 iulie 2011 emise de Preşedintele A.N.A.F., întrucât şi-au produs efectele.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii de suspendare, arătând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta A.N.V., prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei de obiect în ceea ce priveşte suspendarea Preavizului nr. 38690/2011, întrucât şi-a produs efectele, iar pe de altă parte excepţia inadmisibilităţii, deoarece acesta nu este un act administrativ în accepţiunea Legii nr. 554/2004.
De asemenea, a invocat şi excepţia lipsei de obiect şi inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării rezultatului examenului de testare profesională.
Pe fondul cererii de suspendare, a solicitat să se constate că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentinţa civilă nr. 344 din 18 octombrie 2011 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare a Ordinelor nr. 2406 din 04 iulie 2011 şi 2407 din 04 iulie 2011 emise de Preşedintele A.N.A.F., ca nefondată, a respins excepţia lipsei de obiect şi a inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării rezultatului examenului de testare profesională, ca nefondate, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării Preavizului nr. 38690 din 05 iulie 2011, a respins cererea de suspendare a executării Preavizului nr. 38690 din 05 iulie 2011, promovată de reclamantul Z.D., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a respins cererea de suspendare a executării Ordinelor nr. 2406 din 04 iulie 2011 şi 2407 din 04 iulie 2011 emise de Preşedintele A.N.A.F. şi a rezultatului examenului de testare profesională, a admis cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 7395 din 02 august 2011 emis de vicepreşedintele A.N.V şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 7395 din 02 august 2011 emis de vicepreşedintele A.N.V. până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare a executării rezultatului examenului şi a celor două ordine emise de Preşedintele ANAF este nefondată, neavând relevanţă dacă acestea au fost sau nu puse în executare.
Excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării Preavizului nr. 38690/2011 a fost apreciată ca fiind fondată şi a fost admisă, reţinându-se că acest act nu poate fi supus controlului de legalitate în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, întrucât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi încadrat în categoria actelor administrative, aşa cum sunt ele definite la art. 2 alin. (1) lit. c) din lege.
Instanţa de fond a mai reţinut că existenţa unui caz bine justificat nu poate fi reţinută decât dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actele administrative emise în baza şi în vederea executării legii.
Natura măsurii dispuse prin Ordinele nr. 2406 - 2407/2011 şi rezultatul examenului de testare nu constituie prin ea însăşi un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate invocate de reclamant presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei şi nu se circumscriu noţiunii de caz bine justificat, fiind mai degrabă aspecte de fond care pot duce la înlăturarea măsurilor dispuse numai în urma administrării de probe.
În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, curtea de apel a constatat că paguba iminentă este definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege drept prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
În ceea ce priveşte suspendarea Ordinului nr. 7395 din 02 august 2011, instanţa de fond a reţinut că cererea este întemeiată.
Încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcţie a contestatorului creează o serioasă îndoială în privinţa măsurilor dispuse prin Ordinul nr. 7395 din 02 august 2011, întrucât nu s-a acordat un preaviz în conformitate cu dispoziţiile legale şi nici nu se poate susţine că au fost respectate dispoziţiile art. 99 pct. 6.
Astfel, la o cercetare sumară, nu se poate reţine decât că preavizul nr. 38690 din 05 iulie 2011, este unul formal care nu a permis contestatorului să beneficieze de disp. art. 99 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 188/1999.
În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie, prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a reţinut că şi aceasta este îndeplinită, deoarece prin executarea Ordinului nr. 7395 din 02 august 2011, reclamantul a fost lipsit de veniturile necesare întreţinerii sale în condiţiile în care nu a avut posibilitatea efectivă de a-şi găsi un alt loc de muncă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că sentinţa civilă recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Recurenta susţine că instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea cererii de suspendare a actului administrativ nu se poate pronunţa cu privire la legalitatea sau nelegalitatea actului a cărui suspendare se solicită decât sub riscul de a se pronunţa asupra unei problematici ce excede cadrului procesual de soluţionare a cauzei având ca obiect o cerere de suspendare a unui act administrativ şi nu o cerere în constatarea legalităţii ori nelegalităţii actului administrativ, cu toate consecinţele ce ar decurge dintr-o astfel de cerere: anularea (sau desfiinţarea) actului ori menţinerea acestuia.
Având în vedere cele arătate, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, această condiţie nu este îndeplinită de către reclamant.
Suspendarea executării este însă o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiţie care nu a fost îndeplinită în cauză.
Cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1), prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând aşadar dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existenţa unui caz bine justificat şi a iminenţei producerii pagubei.
Pentru a se putea dispune măsura suspendării actului administrativ nu este suficientă simpla afirmaţie a persoanei presupus vătămate în sensul că ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte temeinicia susţinerilor cu privire la existenţa unui caz bine justificat şi la prevenirea producerii unei pagube iminente.
Recurenta mai consideră că sentinţa civilă recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), deoarece nu înţelege susţinerea primei instanţe conform căreia au fost încălcate prevederile art. 99 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 188/1999 care nici măcar nu a argumentat, motivând în clar în ce fel i-au fost încălcate drepturile reclamantului.
Potrivit alin. (3) al art. 100 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: "(3) În cazul în care există mai mulţi funcţionari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică".
La art. 105 alin. (1) din acelaşi act normativ se precizează expres: "Corpul de rezervă este format din funcţionarii publici care au fost eliberaţi din funcţia publică în condiţiile art. 99 alin. (1) lit. a) - c), e) şi g) şi este gestionat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici".
Prin urmare, în situaţia în care raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici ar fi încetat prin eliberare din funcţia publică anterior preavizului, aceştia nu ar mai fi putut beneficia de perioada de preaviz deoarece intrau în corpul de rezervă al funcţionarilor publici.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumţia de legalitate, fiind el însuşi titlu executoriu.
Suspendarea actului administrativ, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu şi ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".
Deci, legea impune următoarele condiţii pentru a se dispune suspendarea executării în condiţiile art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/ 2004:
- să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral;
- să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă;
- să se facă dovada existenţei "cazului bine justificat";
- să se facă dovada "pagubei iminente".
Primele două condiţii sunt îndeplinite pentru că se solicită suspendarea unui act administrativ unilateral şi s-a formulat plângere prealabilă.
"Cazul bine justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Prin urmare, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În cauză, Curtea de Apel a invocat dispoziţiile art. 99 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 188/1999 care se referă la preaviz, ca şi dispoziţiile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, însă nu pot fi reţinute aceste susţineri pentru "cazul bine justificat" în cazul ordinului de eliberare din funcţie.
În cadrul cererii de suspendare instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să se limiteze numai la împrejurări de fapt sau/şi de drept care creează o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, or asemenea împrejurări nu au fost invocate de reclamantă pentru a se considera îndeplinită condiţia "cazului bine justificat".
"Paguba iminentă", o altă condiţie ce trebuie îndeplinită cumulativ pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind "prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice sau a unui serviciu public".
Şi în privinţa acestei condiţii, susţinerile sunt nefondate.
Intimatul-reclamant a invocat numai pierderi de natură financiară, dar prejudiciile cauzate de emiterea ordinului a cărui suspendare se solicită, dacă acesta va fi anulat, vor fi analizate de către instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.
În cadrul cererii de suspendare se analizează numai prejudiciul material, viitor şi previzibil şi care nu ar putea fi recuperat, or, în cazul anulării actului administrativ, instanţa va obliga şi la recuperarea prejudiciilor cauzate.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată şi pe cale de consecinţă va respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor - prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, împotriva Sentinţei civile nr. 344 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul Z.D., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 949/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 951/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
