ICCJ. Decizia nr. 957/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 957/2012
Dosar nr.1278/42/2010
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamantul M.N., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., a solicitat anularea Deciziei nr. 8465 din 26 august 2010 emisă de această instituţie, obligarea pârâtei să emită titlul de despăgubire pentru întreg imobilul situat în comuna Valea Călugărească, sat Valea Largă, judeţul Prahova, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză extrajudiciară inginer I.M., ce face parte integrantă din Dispoziţia nr. 597 din 02 octombrie 2006 emisă de Primarul comunei Valea Călugărească şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost proprietar asupra unei locuinţe în suprafaţă construită de 48 mp şi suprafaţă utilă 38,73 mp, din cărămidă cu şarpanta din lemn şi învelitoare din tablă, cu două camere si dependinţe, situată în comuna Valea Călugărească, sat Valea Largă, judeţul Prahova, pe care a ridicat-o în baza autorizaţiei de construire din data de 27 septembrie 1961. Ulterior, a mai ridicat un corp de clădire în suprafaţă totală de 92,85 mp, compus dintr-un dormitor, o bucătărie, o magazie, o verandă şi beci. Prin sentinţa civilă nr. 159 din 07 martie 2003, Tribunalul Prahova i-a admis contestaţia formulată în baza Legii nr. 10/2001 şi a anulat dispoziţia atacată, obligând autoritatea administrativă la plata sumei de 436.476.906 lei, reprezentând contravaloarea construcţiei demolate. Primarul comunei Valea Călugărească a declarat apel, calea de atac fiind admisă prin Decizia civilă nr. 118 din 20 mai 2003 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat recurs, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, admiţând recursul, a casat Decizia nr. 118/2003 si a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Ulterior, prin Decizia nr. 551/2005, Curtea de Apel Ploieşti a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 159/2003 a Tribunalului Prahova, în sensul că a constatat calitatea reclamantului de beneficiar al măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul demolat, această soluţie fiind menţinută prin Decizia civilă nr. 8435 din 25 octombrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin sentinţa civilă nr. 93 din 14 martie 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul M.N., în contradictoriu cu Statul Român prin C.C.S.D.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că Decizia contestată, în legătură cu care se susţine că ar fi afectată de nulitate, a fost emisă în sensul acordării titlului de despăgubire în favoarea reclamantului pentru o sumă stabilită în raportul de evaluare. Din menţiunile cuprinse în conţinutul deciziei nu rezultă în niciun fel faptul că respectiva valoare, în cuantumul înscris în decizie ar reprezenta contravaloarea întregului imobil demolat sau numai a unei părţi a acestuia, în acest ultim caz Decizia nefăcând nicio menţiune în sensul identificării părţii din imobil pentru care au fost acordate despăgubiri sau a celei pentru care reclamantului i-a fost negat acest drept.
Menţiunile deciziei, aşa cum a fost emisă în întregul său, se referă la recunoaşterea dreptului reclamantului de a primi titlul de despăgubiri în baza legii de retrocedare, într-un anumit cuantum, iar reclamantul, prin susţinerile sale, în sensul că nu i-ar fi fost acordate toate drepturile ce i se cuveneau, deşi reale, nu constituie un motiv de nelegalitate a deciziei care a fost emisă în baza unui raport de evaluare, în prezent valabil.
Instanţa de fond a mai apreciat că, deşi potrivit hotărârilor pe care le invocă, reclamantul are dreptul de a beneficia de despăgubiri, inclusiv pentru partea de construcţie demolată, calea procedurală pe care a ales-o pentru obţinerea acestora, în prezentul dosar, nu este cea corectă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul M.N. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că după apariţia Legii nr. 10/2001 a formulat notificare la unitatea deţinătoarea, respectiv Comuna Valea Călugăreasca pentru a i se acorda despăgubiri pentru locuinţa demolată.
Prin Dispoziţia nr. 407 din 14 iunie 2002 emisă de Primar, i s-a respins cererea, reclamantul adresându-se instanţei de judecată.
Prin Decizia nr. 551/2005, Curtea de Apel Ploieşti a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 159/2003 a Tribunalului Prahova în sensul că a constatat calitatea, acestuia de beneficiar al măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul demolat, soluţie confirmata prin Decizia civila nr. 8435 din 25 octombrie 2005 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.
Ca urmare a soluţionării acestui litigiu, a fost emisă Dispoziţia nr. 597 din 02 octombrie 2006 a Primarului Comunei Valea Călugărească prin care s-a statuat dreptul de a primi despăgubiri pentru imobilul demolat conform raportului de expertiză şi schiţei de plan efectuată de ing. I.M., anexă la dispoziţie.
Conform procesului-verbal încheiat între reclamant şi evaluator rezultă că Direcţia de Contencios şi pentru Coordonarea Secretariatului C.C.S.D. a solicitat evaluatorului evaluarea unei construcţii demolată (fără teren), având suprafaţa de 50 mp.
În aceste condiţii, reclamantul susţine că a notificat Direcţia de Contencios şi pentru Coordonarea Secretariatului C.C.S.D.r şi a arătat şi evaluatorului că prin notificarea cu care a investit autoritatea administrativă, prin sentinţa nr. 159/2003 pronunţată de Tribunalul Prahova, irevocabilă prin Decizia nr. 551 din 22 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti prin care i-a fost acordat dreptul la despăgubiri şi prin Dispoziţia nr. 597/2006 emisă în baza acestei hotărâri judecătoreşti, a solicitat şi i-au fost acordate despăgubiri pentru imobilul compus din corp A + corp B şi anexe, astfel cum a fost identificat atât prin raportul de expertiză judiciară completare C.C. efectuat în Dosarul nr. 8771/2002 a Tribunalului Prahova care a stat la baza emiterii hotărârilor judecătoreşti mai sus menţionate, cât şi prin raportul de expertiză anexă la dispoziţia primarului întocmit de expert A.N.E.V.A.R. ing. I.M.
La această notificare a primit adresa din 13 iulie 2010 prin care Direcţia de Contencios şi pentru Coordonarea Secretariatului C.C.S.D. menţionează că ar fi avut în vedere identificarea imobilului făcută de Primăria Comunei Valea Călugărească prin adresele din 10 martie 2010.
Prin raportul de evaluare comunicat de evaluator reclamantul a constatat că obiect al evaluării l-a constituit numai proprietatea imobiliară - construcţie demolată în suprafaţa de 50 mp, motiv pentru care a contestat raportul de evaluare pe care l-a apreciat ca fiind eronat sub aspectul obiectului evaluării.
Decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru suma stabilită prin acest raport a avut în vedere doar evaluarea unei părţi a construcţiei ce i-a fost demolată, respectiv numai corpul A.
Recurentul consideră că procedându-se într-o asemenea manieră, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor menţionate, ceea ce este inadmisibil.
Reclamantul a apreciat că hotărârea atacată este rezultatul interpretării şi aplicării eronate a dispoziţiilor legale incidente, acestea nu deschid posibilitatea atacării separate pe calea instanţei a raportului de evaluare, aşa cum susţine Curtea de Apel Ploieşti.
Faţă de faptul ca a fost convocat de societatea de evaluare şi i s-a adus la cunoştinţă obiectul evaluării, a contestat că nu i s-au stabilit despăgubiri pentru întreg imobilul demolat.
Pârâta a refuzat trimiterea dosarului spre reevaluare, menţinându-şi punctul de vedere în sensul că Primăria Valea Călugărească şi-a reconsiderat dispoziţia emisă în baza Legii nr. 10/2001 şi, în consecinţă, a procedat la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, singura posibilitate legală de a contesta obiectul evaluării fiind atacarea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alineatul 3 al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menţionează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În alineatul 8 se arată că dispoziţiile alin. (1) - (2) şi (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate /propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
În cauza de faţă reclamantul s-a adresat instanţei de fond pentru a solicita obligarea C.C.S.D. să emită titlu de despăgubire pentru un imobil situat în comuna Valea Călugărească, sat Valea Largă 37, judeţul Prahova, care nu poate fi restituit în natură, iar instanţa de fond a respins acţiunea.
Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluţiei instanţei de fond sub acest aspect sunt fondate.
Reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 8465 din 26 august 2010 emisă de această instituţie, obligarea pârâtei să emită titlul de despăgubire pentru întreg imobilul situat în comuna Valea Călugărească, sat Valea Largă, judeţul Prahova, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză extrajudiciară de inginer I.M., ce face parte integrantă din Dispoziţia nr. 597 din 02 octombrie 2006 emisă de Primarul comunei Valea Călugărească.
Dispoziţia nr. 597/2006 împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii sale au fost trimise la C.C.S.D. titlul de despăgubire.
C.C.S.D. a numit un evaluator persoană juridică, respectiv SC U. SRL., reclamantul a fost convocat de SC U. SRL la data de 09 iunie 2010, ocazie cu care s-a încheiat între acesta şi societatea de evaluare procesul-verbal înregistrat sub nr. 549 din 09 iunie 2010, din care rezultă că Direcţia de Contencios şi pentru Coordonarea Secretariatului C.C.S.D. a solicitat evaluatorului evaluarea unei construcţii demolată (fără teren), având suprafaţa de 50 mp.
Prin raportul de evaluare comunicat de evaluator s-a constatat că obiect al evaluării l-a constituit numai proprietatea imobiliară - construcţie demolată în suprafaţa de 50 mp, situată în comuna Valea Călugărească, sat Valea Largă, judeţul Prahova.
Recurentul a contestat raportul de evaluare pe care l-a apreciat ca fiind eronat sub aspectul obiectului evaluării, contestaţia neprimind niciun răspuns din partea autorităţii centrale, în schimb a fost emisă Decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru suma stabilită prin acest raport şi care a avut în vedere doar evaluarea unei părţi a construcţiei demolate, respectiv numai corpul A.
Prin Decizia nr. 597 din 2 octombrie 2006 emisă de Primăria Comunei Valea Călugărească, judeţul Prahova s-a statuat care este imobilul pentru care recurentul-reclamant urmează să primească despăgubiri, iar imobilul a fost identificat prin raportul de evaluare efectuat în cauză, care face parte integrantă din decizie.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că din menţiunile cuprinse în decizie nu rezultă în niciun fel că respectiva valoare reprezintă contravaloarea întregului imobil demolat sau numai a unei părţi a acestuia.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt fondate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală pe care o va modifica.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa recurată, în sensul că va admite acţiunea, va anula Decizia nr. 8465 din 26 august 2010 a pârâtei, va obliga pârâta să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Comuna Valea Călugărească, Sat Valea Largă, Judeţul Prahova, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză ce face parte integrantă din Dispoziţia nr. 597 din 2 octombrie 2006 a Primarului comunei Valea Călugărească.
Având în vedere Decizia pronunţată, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.500 lei, către recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.N. împotriva sentinţei civile nr. 93 din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că admite acţiunea reclamantului M.N.
Anulează Decizia nr. 8465 din 26 august 2010 a pârâtei C.C.S.D.
Obligă pârâta să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Comuna Valea Călugărească, Sat Valea Largă, Judeţul Prahova, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză ce face parte integrantă din Dispoziţia nr. 597 din 2 octombrie 2006 a Primarului Comunei Valea Călugărească.
Obligă C.C.S.D. la plata sumei de 2.500 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului M.N.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 955/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 958/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
