ICCJ. Decizia nr. 960/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 960/2012
Dosar nr.796/54/2011
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamata P.E. a chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună stabilirea valorii imobilului expropriat conform actelor aflate la dosar, obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite Decizia privind cuantumul despăgubirilor la valoarea stabilită prin expertiză,obligarea ANRP să emită Decizia privind titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat, cu plata daunelor morale în cuantum de 10.000 euro.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin Dispoziţia nr. 8092 din 20 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a propus acordarea de despăgubiri, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. 1230/N/2001, situat în Craiova.
S-a arătat că în acelaşi an, dispoziţia împreună cu întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii acesteia, a fost înaintată către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, dosarul fiind înregistrat sub nr. 22800/CC, însă nu a fost soluţionat până în prezent.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prematurităţii solicitării la plată, arătând că reclamanta nu deţine un titlu de plată în baza căruia să se poată efectua plata despăgubirilor în numerar, aceasta nedeţinând nici măcar titlul de despăgubire ce constă în Decizia emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
S-a mai invocat şi excepţia inadmisibilităţii stabilirii valorii de circulaţie motivată de faptul că potrivit Legii 247/2005 stabilirea cuantumului final al despăgubirilor este atribuţia Comisiei Centrale, astfel că nicio entitate nu se poate substitui acestor atribuţii.
Referitor la solicitarea privind plata daunelor morale, pârâta a arătat că aceasta este neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a făcut dovada existenţei şi întinderii prejudiciului.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Guvernului României arătând că potrivit dispoziţiilor legale prevăzute de HG 405/2007, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are atribuţii de reprezentare a Guvernului României.
Tot prin întâmpinare s-a invocat şi excepţia inadmisibilităţii solicitării privind stabilirea cuantumului despăgubirilor motivată de faptul că potrivit Legii nr. 247/2005 stabilirea cuantumului final al despăgubirilor este atribuţia Comisiei Centrale, astfel că nicio entitate nu se poate substitui acestor atribuţii.
Prin Sentinţa civilă nr. 313 din 9 iunie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta P.E. împotriva pârâţilor Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită dispoziţie pentru imobilul imposibil de restituit în natură, conform Dispoziţiei nr. 8092 din 20 aprilie 2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova, a respins acţiunea faţă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a respins cererea privind daunele morale şi a obligat pârâta la 2.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamanta din prezenta cauză a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, imobil expropriat şi imposibil de restituit în natură.
Prin Dispoziţia nr. 8092 din 29 iunie 2006, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul notificat sub nr. 105/N/2002 imposibil de restituit în natură (conform procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului), în acelaşi timp dispunându-se transmiterea dosarului către secretarul Comisiei Centrale din cadrul ANRP.
Dosarul reclamantei a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de către Primăria Municipiului Craiova fiind înregistrat sub nr. 22800/CC.
Curtea de Apel a constatat că reclamanta a început procedurile de recuperare a unui bun sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală, cu competenţe în materia stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pronunţându-se la 20 aprilie 2006, iar reclamanta a introdus acţiunea la data de 8 aprilie 2011.
Aşadar între data depunerii cererii (notificării) şi data introducerii acţiunii au trecut 10 ani, fără ca în perioada respectivă autorităţile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii.
Instanţa de fond a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanţa a apreciat-o ca fiind întemeiată.
Astfel, evaluarea pretenţiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate şi imposibil de restituit este atributul evaluatorilor desemnaţi de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, doar această entitate având atribuţii în analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă în temeiul Legii nr. 247/2005.
Cum stabilirea valorii imobilului expropriat este atributul exclusiv al acestei pârâte şi este o etapă ulterioară emiterii titlului de despăgubiri, instanţa de fond a respins capetele de cerere privind stabilirea de către instanţă a valorii imobilului expropriat şi obligarea CCSD de a emite decizie privind cuantumul despăgubirilor la valoarea stabilită prin expertiză. Totodată a fost respinsă şi cererea de obligare la plata daunelor morale, întrucât acest capăt de cerere nu a fost motivat de către reclamantă.
Constatând că emiterea deciziei referitoare la acordarea de titluri de despăgubire este în competenţa exclusivă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 13 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, instanţa a respins acţiunea reclamantei faţă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanţilor, în sensul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 8092 din 20 aprilie 2006, a fost transmis de Primăria Municipiului Craiova, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 22800/CC.
Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condiţiile Legii nr. 10/2001 de către reclamantă şi s-a constatat că dosarul trebuie completat cu înscrisuri din care să reiasă identificarea obiectului dispoziţiei mai sus amintite, în sensul de a preciza expres componenţa imobilului pentru care s-a acordat beneficiul Legii nr. 10/2001, republicată, respectiv teren şi/sau construcţie (cu indicarea destinaţiei), menţionând suprafaţa pentru fiecare în parte.
Referitor la etapa evaluării, se arată că dosarul de despăgubire al reclamantei a fost transmis la evaluatorul desemnat de Comisia Centrală în vederea întocmirii lucrării de specialitate (raportul de evaluare) după completarea acestuia cu informaţiile arătate.
Recurenta mai arată că a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Decizia nr. 2815/2008, fiind incontestabil faptul că persoanele beneficiare ale unei decizii/dispoziţii emise de entităţile investite cu soluţionarea notificărilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 au dreptul la parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 într-un termen rezonabil, dar jurisprudenţa Curţii Europene în materie de termen rezonabil stabileşte anumite criterii ce trebuie luate în calcul, cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantului şi cea a autorităţilor competente şi importanţa litigiului pentru reclamant, criterii ce susţin aprecierile conform cărora considerentele reţinute de către instanţa de fond privind nerespectarea termenului rezonabil de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor referitor la transmiterea dosarului de despăgubire al reclamantei evaluatorului sau societăţii de evaluare sunt neîntemeiate.
Referitor la obligarea la plata de cheltuieli de judecată, în cuantum de 2.000 RON, recurenta a invocat prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., arătând că, pentru soluţionarea prezentului litigiu, a fost necesar un termen de judecată fără a se administra alte probe, acordarea cheltuielilor de judecată este neîntemeiată faţă de obiectul cauzei, având în vedere că este vorba de o obligaţie de a face şi nu o obligaţie bănească.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menţionează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În alin. (8) se arată că dispoziţiile alin. (1) - (2) şi (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluţiei instanţei de fond sub acest aspect sunt nefondate.
După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluţioneze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv şi nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin HG nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluţionare.
Iniţial, Comisia Centrală a stabilit soluţionarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluţionare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Cu toate acestea, dosarul reclamantei, în care a fost emisă Dispoziţia nr. 8092/2006 a Primarului Municipiului Craiova cu propunere de acordare a despăgubirilor, nu a fost soluţionat deşi au trecut câţiva ani de la înregistrare.
Una dintre garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerităţii procedurilor judiciare.
Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde şi durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicţii este condiţionată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, aşa cum este cazul în speţă.
Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-şi organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerinţe, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.
Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a obligat pârâta la pata cheltuielilor de judecată având în vedere soluţia pronunţată precum şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva Sentinţei civile nr. 313 din 9 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 959/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 964/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
