ICCJ. Decizia nr. 972/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 972/2012
Dosar nr. 7242/2/2010
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta C.M., cetăţean moldovean de naţionalitate română, a chemat în judecată pe pârâta A.N.C., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române; să se dispună obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei; să se dispună obligarea pârâtei să emită şi să-i comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/ avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ), respectiv să o programeze pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de tară în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetăţeniei române şi obligarea pârâtei la plata sumei de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese, de la data introducerii acţiunii şi până la data primirii ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
Prin întâmpinarea formulată la data de 25 februarie 2011, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române a fost înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei pentru cetăţenie sub nr. 16090/RD/2010.
Preşedintele Comisiei pentru cetăţenie a dispus, prin rezoluţie, în conformitate cu art. 16 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, solicitarea relaţiilor prevăzute de lege.
În urma primirii acestor relaţii de la autorităţile competente, la data de 25 noiembrie 2010, Comisia pentru cetăţenie a avizat pozitiv cererea reclamantei, iar ulterior, Preşedintele A.N.C. a emis Ordinul nr. 77/ P din 14 februarie 2011.
Prin sentinţa civilă nr. 1890 din 10 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind daunele interese, a respins în rest acţiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.C., ca rămasă fără obiect şi a respins cererea privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a invocat, din oficiu, excepţia de netimbrare a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor interese şi, având în vedere dispoziţiile legale aplicabile, a dispus anularea capătului de cerere privind daunele interese, ca netimbrat.
Având în vedere că litigiul dedus judecăţii a fost soluţionat ulterior sesizării instanţei, împrejurare confirmată de reclamantă în şedinţa publică din data de 10 martie 2011, Curtea de Apel a dispus respingerea acţiunii, în rest, ca rămasă fără obiect. Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că pârâta nu este în culpă procesuală, în condiţiile în care sesizarea instanţei a avut loc la data de 17 august 2010, anterior împlinirii termenului de cel mult 5 luni de la data înregistrării cererii de redobândire a cetăţeniei române, stabilit de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta C.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa a reţinut în mod corect faptul că litigiul a fost soluţionat ulterior sesizării instanţei, dar a respins în mod greşit cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Motivarea instanţei referitor la faptul ca cererea de chemare în judecată a fost introdusă anterior expirării termenului de cel mult 5 luni de zile de la data înregistrării cererii de redobândire a cetăţeniei romane stabilită de prevederile art. 16. alin. 2 lit. c) din Legea nr. 21/1991 actualizată şi pentru acest considerent se impune respingerea cheltuielilor de judecată este neîntemeiată.
Recurenta mai susţine că la termenul de judecată din data de 10 martie2011 pârâta nu a făcut nicio dovadă cu privire la trimiterea unui răspuns, în termenul legal de maxim 30 zile, din data de 23 iunie 2010, mai mult a afirmat că cererea a primit aviz pozitiv din partea Comisiei pentru Cetăţenie la data de 25 noiembrie 2010. Deci a fost încălcat termenul expres prevăzut de lege de maxim 5 luni de zile, fiind analizat la 6 luni şi jumătate de la depunere.
Deşi a primit aviz pozitiv la data de 25 noiembrie 2010, Ordinul de redobândire a cetăţeniei romane a fost emis abia în data de 14 februarie 2011 la circa 3 luni de zile de la data avizării pozitive ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 19 din Legea nr. 21/1991.
Refuzul nejustificat al pârâtei în ceea ce priveşte soluţionarea cererii rezultă din depăşirea de către aceasta a termenului în care avea obligaţia de a soluţiona cererea în termenele prevăzute de lege, fiind incidente prevederile art. 2 pct. 2 din Legea nr. 554/2004. În raport de aceasta împrejurare, instanţa trebuia să ia act că soluţionarea cererii reclamantei după expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia face să subziste refuzul nejustificat sub forma tăcerii administraţiei până la data judecării cauzei (10 martie2011) şi, implicit, pe plan procesual civil culpa procesuală a pârâtei.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul estenefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin OUG nr. 5/2010 s-a dispus înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.C., instituţie menită a asigura şi aplica procedura legală de acordare, redobândire, renunţare şi retragere a cetăţeniei române, devenită operaţională în luna august 2010, conform art. 11 din ordonanţă.
Cererea recurentei - reclamante privind redobândirea cetăţeniei române ce a format obiectul Dosarului nr. 16090/RD/2010, a fost preluată de către A.N.C., în temeiul dispoziţiilor art. 17 din OUG nr. 5/2010 conform cărora „cererile de acordare, redobândire, renunţare sau retragere a cetăţeniei române aflate în curs de soluţionare la Direcţia cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei se transferă Autorităţii, iar soluţionarea acestora se va realiza potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 21/1991, republicată..astfel cum a fost modificată prin prezenta ordonanţă de urgenţă."
Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că A.N.C. şi-a îndeplinit toate obligaţiile legale în cadrul procedurii administrative având ca obiect cererea recurentei-reclamante de redobândire a cetăţeniei române, în ordinea şi termenele stipulate de Lege, respectiv a preluat spre soluţionare dosarul administrativ, preşedintele Comisiei pentru cetăţenie a solicitat relaţii autorităţilor abilitate în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin 1 lit. b) din Legea nr. 21/1991, republicată, fixând totodată termenul la care Comisia a procedat la verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 11 raportat la art. 8 alin. (1) lit. b) şi e), avizând pozitiv cererea la 25 noiembrie 2010, ulterior fiind emis Ordinul privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române nr. 77/ P din 14 februarie 2011.
Raportat la această situaţie de fapt, instanţa de fond, în mod temeinic şi legal, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată „constatarea refuzului nejustificat", a apreciat că nu poate fi vorba de „exprimarea explicită cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea" menţionată, din partea A.N.C., şi în consecinţă nu se poate constata refuzul nejustificat în sensul prevederilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, Înalta Curte reţine, pe de o parte, că intimata - pârâtă, A.N.C., a parcurs toate etapele prevăzute de lege în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române formulate de către recurenta-reclamantă, inclusiv în sensul emiterii şi comunicării ordinului privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
De la această regulă există şi excepţia prevăzută de dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost în întârziere înainte de chemarea în judecată".
În cauza dedusă judecăţii, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la data de 17 august 2010 invocând existenţa unui refuz nejustificat din partea autorităţii pârâte, prin nesoluţionarea, în termen rezonabil, a cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Până la primul termen de judecată, respectiv 10 martie 2011, autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată având în vedere că la 25 noiembrie 2010 cererea reclamantei a fost examinată şi avizată pozitiv.
În acest context, în mod corect, instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată, a constatat că obiectul pretenţiilor deduse judecăţii a fost realizat pronunţând şi soluţia, ca atare.
Dezlegarea dată de către instanţă acţiunii face imposibilă aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă, neputându-se reţine că pârâtul a „căzut în pretenţii", având în vedere că prin avizarea favorabilă a cererii de redobândire a cetăţeniei, înainte de primul termen de judecată practic instanţa nu mai putea constata o culpă a autorităţii reprezentată de „refuzul nejustificat" de a da curs pretenţiilor reclamantului.
Prin urmare, demersul judiciar al reclamantei, în mod obiectiv nu a mai putut fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a autorităţii pârâte la satisfacerea pretenţiilor deduse judecăţii şi nici nu o putea obliga la cheltuieli de judecată, aceasta neavând o atitudine procesuală de opoziţie sau de nerecunoaştere a dreptului pretins de reclamantă.
Atâta vreme cât prin prevederile art. 275 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut pretenţiile la prima zi de înfăţişare nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult, că cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată a fost soluţionată favorabil la şedinţa Comisiei, care a avut loc înainte de termenul de judecată.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.M. împotriva sentinţei civile nr. 1890 din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 967/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 973/2012. Contencios → |
|---|
