ICCJ. Decizia nr. 967/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 967/2012
Dosar nr.15/54/2011
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul V.I. a chemat în judecată pe pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige primul pârât să valideze cererea de preschimbare a certificatului doveditor preschimbat şi să propună CPRD avizarea favorabilă a dosarului de preschimbare a certificatului înregistrat sub nr. 19419 din 20 ianuarie 2005, să tipărească certificatul doveditor preschimbat, de Rănit, după avizarea favorabilă a CPRD a propunerii de preschimbare, secretarul SSPR să semneze şi să ştampileze acest certificat, să îl prezinte în vederea semnării Preşedintelui CPRD, iar cel de-al doilea pârât să avizeze favorabil propunerea SSPR de preschimbare a certificatului doveditor, iar Preşedintele acestei comisii să semneze certificatul doveditor preschimbat, conform prevederilor Legii nr. 341/2004.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost rănit în Revoluţia din Decembrie 1989, dovada făcând-o cu declaraţiile martorilor cu care a acţionat în timpul Revoluţiei, cât şi cu documentele existente la dosarul întocmit.
Cu Adresa nr. 19.429 din 20 ianuarie 2005, a depus la sediul SSPR cererea şi toate documentele care atestă rănirea în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989 în vederea preschimbării certificatului doveditor.
Prin întâmpinare‚ pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat, sub un prim aspect, excepţia lipsei de obiect motivată de faptul că cererea reclamantului privind preschimbarea certificatului de revoluţionar, înregistrată sub nr. 7352, a fost analizată şi înaintată la CPRD cu propunerea de avizare favorabilă, noul certificat de revoluţionar cu titlul de Luptător Remarcat pentru Fapte Deosebite a fost tipărit, semnat şi ştampilat, publicat în M. Of. nr. 467 bis din 07 iulie 2010 la poziţia 1554, acesta fiind deja eliberat reclamantului, cum de altfel a recunoscut şi acesta în cuprinsul acţiunii.
Pârâtul a invocat, de asemenea, excepţia lipsei procedurii prealabile, potrivit prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.
Acelaşi pârât a invocat de asemenea excepţia prematurităţii introducerii cererii, arătând că introducerea acţiunii fără respectarea îndeplinirii procedurii prealabile speciale prevăzute de legislaţia ce face obiectul activităţii acestei instituţii, precum şi formularea acesteia după termenul final de preschimbare a certificatelor doveditoare ale calităţii de revoluţionar, în condiţiile în care avea cunoştinţă de conţinutul listelor finale ce cuprind persoanele cărora le-a fost aprobată sau respinsă cererea de preschimbare şi a celor cărora le-a fost preschimbat certificatul, este prematură.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere faptul că această Comisie este un organ de lucru al Camerei Deputaţilor, neavând personalitate juridică, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică având în vedere că dosarul reclamantului V.I. nr. 11976 a fost transmis de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 cu propunerea pentru acordarea avizului din partea comisiei parlamentare pentru preschimbarea certificatului de Remarcat, conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 341/2004.
Prin Sentinţa civilă nr. 179 din 31 martie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul V.I. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care le soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.
Conform scriptelor din dosar, se reţine că reclamantul în cauză s-a adresat la 09 decembrie 2010 cu contestaţie Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 pentru acordarea a Titlului de Luptător Rănit, iar nu Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, aşa cum prevăd dispoziţiile legale mai sus arătate, prin urmare se constată că nu a îndeplinit procedura prevăzută de legea specială, aspect ce constituie un fine de neprimire a acţiunii.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul V.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că a participant la Revoluţia Română din Decembrie 1989, fapt atestat de Certificatul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, şi Brevetul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, calităţi atribuite în baza Legii nr. 42/1990.
Faţă de prevederile Legii nr. 341/2004, privind preschimbarea certificatelor, eliberate anterior, i-au fost recunoscute meritele în Revoluţia Română, şi i-au fost preschimbate documentele anterioare, acordându-i-se titlul "Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite", prin certificatul seria LRM-V nr. 00103/2007.
În realitate, SSPR a săvârşit o eroare pentru că a solicitat să-i fie acordat titlul de Luptător Rănit pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
În acest sens, a depus dovezi din care rezultă că în momentul Revoluţiei Române se afla în rândul manifestanţilor, a fost rănit, rămânând cu pierderea vederii la ochiul stâng. Existenţa traumatismului este atestată de adeverinţa medicală 5069 din 30 decembrie 1989 a Spitalului Jud. Dolj, unde a fost internat imediat, după revoluţie, constatându-se traumatism la ochiul stâng.
Pe toată perioada de la revoluţie a fost internat în mai multe spitale, operat la ochiul stâng, şi prin certificatul nr. 798 din 24 august 2004, eliberat de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Dolj, a fost încadrat în gradul II de invaliditate.
Acest certificat a confirmat certificatul anterior 1218 din 16 septembrie 1993 al Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială Dolj, privind de asemenea, încadrarea în gradul II de invaliditate.
A formulat procedură prealabilă cu SSPR însă aceasta nu poate reveni la certificatul eliberat decât în condiţiile în care dispune instanţa de judecată.
Recurentul mai susţine că din adresa Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor, nr. 043 din 10 februarie 2011 rezultă, că acest organism nu a primit niciodată de la SSPR propunerea de a i se acorda titlul solicitat, ci, propunerea de a i se acorda titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - Remarcat prin Fapte Deosebite, care i s-a şi acordat, recunoscându-i-se meritele în revoluţie.
În aceste condiţii, nu are ce să reproşeze Comisiei Parlamentare, pentru că nu a avut dosarul trimis de SSPR, cu actele medicale şi cu cererea de a i se acorda titlul de Luptător Rănit, astfel că nu putea să facă procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în forma prevăzută de Legea nr. 341/2004.
SSPR avea obligaţia în baza aceluiaşi act normativ, să trimită dosarul pentru avizare la Comisia Parlamentară, care soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens, şi dispune publicarea în M. Of a listei finale prev. la art. 19 din HG nr. 1412/2004.
În aceste condiţii, consideră recurentul că nu avea de ce să facă procedura prealabilă pentru că această comisie nu a emis niciun act administrativ pe care să-l considere nelegal, şi în acelaşi timp nu a refuzat să-i acorde titlul solicitat, deoarece nu a fost investită de SSPR, aşa cum spune legea.
Pe de altă parte, nu se putea îndrepta cu plângerea prealabilă la Comisia Parlamentară, reclamând inactivitatea SSPR, întrucât între cele 2 organisme nu existau relaţii de subordonare, fiecare aparţinând unei alte puteri în stat.
Recurentul mai arată că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi a Legii speciale nr. 341/2004, respingându-i cererea ca inadmisibilă şi refuzând să examineze fondul cauzei.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legal incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte costată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, reclamantul, înainte de a se adresa instanţei de judecată trebuie să se adreseze mai întâi Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Conform aceloraşi dispoziţii legale contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care le soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.
De asemenea, art. 19 şi 20 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin HG nr. 1412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că la finalizarea lucrărilor Comisiei SSPR, respectiv 30 aprilie 2010, potrivit prevederilor Legii nr. 391/2009 pentru aprobarea OUG nr. 84/2009 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, SSPR a publicat lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate care s-a publicat în M. Of. nr. 467 bis din 07 iulie 2010.
Persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor puteau face contestaţie la Comisia Parlamentară, în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M. Of., a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.
În cuprinsul contestaţiei vor fi prezentate expres şi lipsit de orice echivoc datele de identificare a contestatarului, actele sau faptele contestate şi, totodată, vor fi anexate documente doveditoare în susţinerea contestaţiei.
În vederea soluţionării contestaţiilor, Comisia Parlamentară poate solicita instituţiilor publice punerea la dispoziţie a documentelor necesare, acestea având obligaţia de a le transmite, în copie, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data solicitării, precum şi punctul de vedere al SSPR cu privire la contestaţia formulată.
În termen de 30 de zile de la data depunerii contestaţiei, Comisia Parlamentară comunică contestatarului şi la SSPR modul de soluţionare a contestaţiei.
Pe baza propunerilor formulate de Comisia Parlamentară, SSPR reanalizează documentaţia pe baza căreia a fost luată Decizia ce formează obiectul contestaţiei şi, în raport de Decizia adoptată, procedează conform reglementărilor în vigoare.
Abia după parcurgerea acestei etape a procedurii prealabile speciale privind formularea contestaţiei, solicitanţii cărora nu le-au fost preschimbate certificatele doveditoare, sunt îndreptăţiţi a se adresa instanţei de judecată pentru valorificarea dreptului la preschimbare pe calea unei hotărâri judecătoreşti.
Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de Curtea de Apel, apreciază că neparcurgând procedura prealabilă specială şi obligatorie prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004, recurentul-reclamant nu se poate adresa direct instanţei de judecată pentru recunoaşterea dreptului pretins şi repararea eventualului prejudiciu suferit, lipsa plângerii prealabile formulate în condiţiile enunţate constituind un fine de neprimire al acţiunii în contencios administrativ.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ numai după ce persoana a respectat procedura prealabilă, în speţă, cea specială prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de V.I. împotriva Sentinţei civile nr. 179 din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 965/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 972/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
